ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2850/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 596 din 2 februarie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2867 din 13 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, în cauză, nu se invocă de către contestator o greșeală materială a instanței de recurs, cu privire la date sau elemente ale cauzei, ci o pretinsă greșeală de judecată în interpretarea și aplicarea normelor legale care reglementează calificarea căii de atac și eventual competența materială a Înaltei Curți, susțineri în raport de care instanța a constatat că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 596 din 2 februarie 2022 contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Prin decizia nr. 5678 din 24 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 596 din 2 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2021.

De asemenea, prin decizia nr. 2481 din 11 mai 2023, aceeași instanță a respins ca nefondată cererea formulată de revizuentul A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 5678 din 24 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva celor două decizii menționate, A. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea hotărârilor și soluționarea fondului cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii extraordinare de atac s-a arătat că instanța învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2022 a soluționat cauza cu încălcarea normelor procedurale care reglementează principiul contradictorialității și dreptul la apărare.

Astfel, instanța a soluționat excepțiile invocate fără ca acestea să fie puse în discuția contradictorie a părților, contestatorul neavând posibilitatea de a cunoaște aceste excepții, de a formula un răspuns sau de a propune probe în combaterea lor.

De asemenea, contestatorul a arătat faptul că nu a putut accesa citația transmisă prin email pentru termenul de judecată din 24.11.2022, situația repetându-se și cu ocazia soluționării cererii de completare a dispozitivului deciziei, formulate în temeiul dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., ca urmare a nesoluționării excepției de nelegalitate invocate în cauză.

A mai arătat contestatorul că Înalta Curte a dat eficiență dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe motiv că revizuirea nu îndeplinește cerințele de admisibilitate specifice, deși în cazul de față prevalează art. 4 din aceeași lege, potrivit art. 20 alin. (2) raportat la art. 126 alin. (6) din Constituția României, excepția de nelegalitate invocată în cauză fiind o excepție de procedură, dar și una de fond care poate pune capăt procesului, nefiind necesare alte proceduri judiciare.

Indicând numeroase repere jurisprudențiale și doctrinare referitoare la principiul contradictorialității procesului civil, contestatorul a subliniat faptul că instanța se poate pronunța asupra unei excepții numai după ce, în prealabil, a pus în discuția părților acest incident procedural, pentru că altfel părțile sunt puse în imposibilitatea de a-și formula apărarea corespunzătoare și poate chiar în imposibilitatea de a cunoaște temeiul respingerii cererii lor.

În final, contestatorul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 154 alin. (7) C. proc. civ. și verificarea procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen .

Intimata Primăria Orașului Năsăud a depus întâmpinare, solicitând, în esență, în principal respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac, iar în subsidiar ca nefondată.

Contestatorul A. a depus răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare. A precizat totodată și faptul că termenul de exercitare și motivare a contestației în anulare curge, în cazul de față, de la data comunicării deciziei nr. 2481/11.05.2023.

Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ.. Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Având în vedere susținerile din calea de atac promovată și solicitarea expresă de verificare a procedurilor de citare pentru termenele de judecată, Înalta Curte reține că acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., prin prisma cărora va fi examinată prezenta contestație în anulare.

Din acest motiv, dar având în vedere și faptul că potrivit textului de lege anterior menționat contestația în anulare poate fi formulată și împotriva hotărârilor definitive, nu doar împotriva hotărârilor instanțelor de recurs, urmează a fi respinsă excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac invocată de intimată.

În privința contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 5678 din 24 noiembrie 2022, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

De asemenea, conform art. 184 alin. (1) C. proc. civ. "Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel", iar dispozițiile art. 185 alin. (1) din același cod statuează că atunci "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În prezenta cauză, decizia nr. 5678 din 24 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost comunicată contestatorului la data de 6.04.2023, iar contestația în anulare a fost transmisă prin poștă electronică la data de 20.10.2023 .

Termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă de la data comunicării hotărârii - 6.04.2023 și s-a împlinit la data de 24.04.2023, Înalta Curte neputând primi susținerile contestatorului referitoare la calculul acestui termen prin raportare la data comunicării deciziei pronunțate asupra cererii de completare a dispozitivului hotărârii.

De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident termenul de un an la care fac referire dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care acesta este un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părții posibilitatea de a formula contestația în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive. Acest termen de un an are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces, fără a avea semnificația că lasă la latitudinea părților posibilitatea să formuleze contestație în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive. Cu alte cuvinte, dacă termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii a fost depășit, contestația va fi privită ca tardivă, chiar dacă la data introducerii sale nu se epuizase termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii, cum este cazul în speță.

Cu privire la natura termenului de un an pentru introducerea contestației în anulare s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 398 din 5 iunie 2019, în analiza excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 506 C. proc. civ. reținând următoarele:

"18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că (...) legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen. Procedând în acest fel, legiuitorul nu a avut intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv de a instaura un climat de ordine, indispensabil în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

În același sens este și jurisprudența constantă ulterioară a instanței de contencios constituțional (Decizia nr. 399/4.07.2023, Decizia nr. 505/5.10.2023), astfel încât, pentru considerentele anterior expuse și față de depunerea contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 5678 din 24 noiembrie 2022 cu depășirea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii, reglementat de dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge ca tardiv formulată această cale extraordinară de atac .

În privința contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 2481 din 11 mai 2023, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., cărora le pot fi subsumate susținerile contestatorului "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Verificând lucrările dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată decizia nr. 2481 din 11 mai 2023 se constată că acesta conține dovada comunicării citației emise pentru revizuentul A. pentru termenul de judecată din data de 11 mai 2023 stabilit pentru soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 5678 din 24 noiembrie 2022, astfel cum rezultă din dovada de înmânare a actului de procedură de la fila x.

Se constată, așadar, că prevederile legale anterior menționate, care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a părții, asociată cu neprezentarea acestuia la termenul la care a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată din această perspectivă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității invocată din oficiu.

Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimata Primăria Orașului Năsăud.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5678 din 24 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca tardiv formulată.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2481 din 11 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2024.