Decizia nr. 850/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 97 din 28 septembrie 2021, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității, excepții invocate de pârâtul Guvernul României și de intervenientul accesoriu în interesul pârâtului - Ministerul Afacerilor Interne, prin raportare la cererea de chemare în judecată și la cererea de intervenție accesorie formulată de B., a respins excepția lipsei calității procesual active a intervenientului în interes propriu C., excepție invocată de pârâtul Guvernul României, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Guvernul României prin raportare la cererea de intervenție principală formulată de intervenientul în interes propriu C., a respins excepția lipsei de interes, excepție invocată de intervenienții în interesul pârâților - Ministerul Afacerilor Interne și Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la cererea de intervenție principală, a respins excepția inadmisibilității cererii de intervenție, excepție invocată de intervenientul în interesul pârâtului - Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la cererea de intervenție principală, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum fost modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență și cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a respins cererea formulată de reclamant având ca obiect anularea parțială a HCNSU nr. 16 formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă, a respins cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenientul accesoriu B., a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C., a constatat inexistența Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 16/10.03.2021, a respins de cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă, a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul Afacerilor Interne, a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Comitetul Național pentru Situații de Urgență, formulată de intervenientul accesoriu Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și a respins cererea formulată de intervenientul în interes propriu C. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs declarată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 97 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, au declarat recurs A., Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.

Decizia care face obiectul contestației în anulare Prin decizia nr. 5888 din 07 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, formulată de C.; - a respins cererea de suspendare a judecății formulată de C.; - a respins excepția lipsei de interes și inadmisibilității recursului promovat de Comitetul Național pentru Situații de Urgență; - a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 97/2021 din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal; - a constatat rămase fără efect recursurile incidente declarate de Guvernul României și Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 97/2021 din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal; - a admis recursul declarat de Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 97/2021 din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința atacată și a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe, cererea de intervenție principală formulată de C., precum și cererea de intervenție accesorie formulată de Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 5888 din 07 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație în anulare contestatorul C., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, solicitând admiterea contestației în anulare și reținerea cauzei spre rejudecare. Contestatorul a învederat că, deși instanța de recurs a rămas în pronunțare doar asupra cererilor de suspendare și de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, dintr-o vădită eroare materială, aceasta s-a pronunțat și asupra excepțiilor invocate de acesta, precum și asupra recursurilor declarate în cauză. Prin urmare, în opinia contestatorului, se constată o contradicție totală între practicaua încheierii de amânare a cauzei și dispozitivul deciziei contestate, contestația în anulare vizând aspecte formale ale judecății în recurs, respectiv încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ. Contestatorul a mai susținut și că este îndeplinită și condiția ca eroarea materială să fie determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost adusă la cunoștința instanței de recurs, atunci aceasta nu s-ar mai fi pronunțat pe excepțiile invocate și pe fondul recursului, aceasta cu atât mai mult cât soluția s-a pronunțat fără respectarea principiilor contradictorialitătii, oralității și dreptului la apărare, acesta fiind privat până și de a depune concluzii scrise în cauză. Totodată, a arătat că accesul liber la justiție și implicit dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv dau expresie unei idei generale, potrivit căreia o protecție eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanțiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare. Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare introdusă de contestatorul C., pentru următoarele considerente: Contestatorul C. a întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia: "(2)Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: [...]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale." Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerințele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac și anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o presupusă eroare materială a instanței de control judiciar, intervenită cu ocazia soluționării recursului. Caracterizarea "erorii" invocate de contestator ca reprezentând o greșeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanța de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestației în anulare. Înalta Curte, analizând motivele contestației în anulare cu care a fost învestită, reține, sub un prim aspect, că prin aceasta au fost formulate veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate, or, pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existența unor erori materiale, săvârșite de instanța de control judiciar, care au influențat soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de contestator o greșeală materială a instanței de recurs cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, motivele prezentate în contestația în anulare referindu-se la însăși legalitatea deciziei atacate, astfel că, eroarea materială invocată de contestator ca fiind săvârșită de instanța de recurs nu poate fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Contestatorul invocă, așadar, o pretinsă greșeală de judecată, respectiv modul în care a înțeles instanța de recurs să aplice principiile fundamentale ale procesului civil în cauză, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. împotriva deciziei nr. 5888 din 07 decembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.