ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 850/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2021 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Comitetul Național pentru Situații de Urgență, a solicitat anularea integrală sau parțială a Hotărârii CNSU nr. 16 din 10 martie 2021 și a anexelor acesteia, precum și emiterea unui alt HCNSU care să cuprindă măsuri graduale de combatere a Covid 19, fără limitarea dreptului reclamantului de circulație în intervalul orar 22:00 - 5.00 condiționat de o declarație pe proprie răspundere. Fără cheltuieli de judecată.

Reclamantul A. a formulat, la data de 19 martie 2021, cerere de completare a cererii de chemare în judecată, în contradictoriu doar cu pârâtul Guvernul României, prin care a solicitat anularea și a Hotărârii de Guvern nr. 293/10.03.2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cât și anularea Anexelor nr. 1, II și III ale hotărârii de guvern.

Prin precizarea de acțiune transmisă la data de 22 martie 2021, reclamantul a arătat că solicită anularea pct. 26 din Anexa la HCNSU nr. 16/10.03.2021 referitor la intervalul orar 22 – 06, iar în cazul H.G. nr. 293/2021, solicită anularea pct. 2 al alin. (2) din Anexa 3, prevederi pe care le consideră nelegale și netemeinice.

Reclamantul A. a formulat, la data de 31 martie 2021, cerere de completare a cererii de chemare în judecată, prin care arată că înțelege să ceară anularea art. 2 indice 1 și art. 2 indice 2 din H.G. nr. 348/2021 prin care se modifică H.G. nr. 293/2021, atacată inițial, arătând, totodată, că își menține toate celelalte considerente. A atașat cererii de completare jurisprudență despre care menționează că face dovada interesului și că nu este necesară plângerea prealabilă.

La data de 16 martie 2021, B. a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul reclamantului A., solicitând, în temeiul art. 67 C. proc. civ., admiterea acțiunii și anularea Hotărârii CNSU nr. 16/10.03.2021 și anexele acesteia, ca fiind neconstituțională, exagerată și adoptată fără o analiză pertinentă.

La data de 22 martie 2021, numitul C. a formulat, în temeiul art. 62, 63 și urm. C. proc. civ., art. 126 alin. (6), art. 52 și art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 6 pct. 1 CEDO, cerere de intervenție principală, prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate inexistența Hotărârii CNSU nr. 16/10.03.2021, cu obligarea pârâților CNSU și Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată.

Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a formulat, la data de 16 aprilie 2021, în temeiul art. 61 alin. (1) și (3), art. 63 și urm. C. proc. civ., cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Comitetul Național pentru Situații de Urgență, solicitând instanței admiterea, în principiu, a cererii de intervenție accesorie și respingerea acțiunii reclamantului.

La data de 20 aprilie 2021, Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând admiterea, în principiu, a cererii de intervenție și respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 13 septembrie 2021, instanța, pentru motivele expuse prin acea încheiere, a dispus următoarele: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României cu privire la cererea de anulare a Hotărârii Comitetului pentru Situații de Urgență nr. 16/2021; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, invocată de intervenientul principal, ca rămasă fără obiect; a unit cu fondul cauzei următoarele excepții: excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii având ca obiect anularea parțială a H.G. nr. 293/2021; excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și pentru lipsa caracterului de act administrativ; excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității prin raportare la cererea de intervenție principală formulată de intervenientul C.; excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității, invocate de pârâtul Guvernul României raportat la cererea de intervenție accesorie formulată de B.; excepția lipsei de interes a reclamantului și excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, invocate de pârâtul M.A.I. raportat la acțiunea principală și excepția lipsei de interes raportat la cererea de intervenție principală; excepțiile invocate de intervenientul accesoriu Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul M.A.I, privind lipsa de interes a reclamantului în formularea acțiunii și excepția inadmisibilității cererii de constatare a inexistenței unui act administrativ; a respins cererea formulată de intervenientul principal C. privind amendarea numitului D..

Prin sentința civilă nr. 97 din 28 septembrie 2021, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității, excepții invocate de pârâtul Guvernul României și de intervenientul accesoriu în interesul pârâtului - Ministerul Afacerilor Interne, prin raportare la cererea de chemare în judecată și la cererea de intervenție accesorie formulată de B., a respins excepția lipsei calității procesual active a intervenientului în interes propriu C., excepție invocată de pârâtul Guvernul României, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Guvernul României prin raportare la cererea de intervenție principală formulată de intervenientul în interes propriu C., a respins excepția lipsei de interes, excepție invocată de intervenienții în interesul pârâților - Ministerul Afacerilor Interne și Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la cererea de intervenție principală, a respins excepția inadmisibilității cererii de intervenție, excepție invocată de intervenientul în interesul pârâtului - Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la cererea de intervenție principală, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum fost modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență și cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a respins cererea formulată de reclamant având ca obiect anularea parțială a HCNSU nr. 16 formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă, a respins cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenientul accesoriu B., a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C., a constatat inexistența Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 16/10.03.2021, a respins de cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă, a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul Afacerilor Interne, a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Comitetul Național pentru Situații de Urgență, formulată de intervenientul accesoriu Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și a respins cererea formulată de intervenientul în interes propriu C. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 97 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, au declarat recurs A., Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.

Prin decizia nr. 5888 din 07 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, formulată de C.;

- a respins cererea de suspendare a judecății formulată de C.;

- a respins excepția lipsei de interes și inadmisibilității recursului promovat de Comitetul Național pentru Situații de Urgență;

- a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 97/2021 din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal;

- a constatat rămase fără efect recursurile incidente declarate de Guvernul României și Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 97/2021 din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal;

- a admis recursul declarat de Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 97/2021 din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința atacată și a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe, cererea de intervenție principală formulată de C., precum și cererea de intervenție accesorie formulată de Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei nr. 5888 din 07 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație în anulare contestatorul C., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, solicitând admiterea contestației în anulare și reținerea cauzei spre rejudecare.

Contestatorul a învederat că, deși instanța de recurs a rămas în pronunțare doar asupra cererilor de suspendare și de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, dintr-o vădită eroare materială, aceasta s-a pronunțat și asupra excepțiilor invocate de acesta, precum și asupra recursurilor declarate în cauză.

Prin urmare, în opinia contestatorului, se constată o contradicție totală între practicaua încheierii de amânare a cauzei și dispozitivul deciziei contestate, contestația în anulare vizând aspecte formale ale judecății în recurs, respectiv încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ.

Contestatorul a mai susținut și că este îndeplinită și condiția ca eroarea materială să fie determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost adusă la cunoștința instanței de recurs, atunci aceasta nu s-ar mai fi pronunțat pe excepțiile invocate și pe fondul recursului, aceasta cu atât mai mult cât soluția s-a pronunțat fără respectarea principiilor contradictorialitătii, oralității și dreptului la apărare, acesta fiind privat până și de a depune concluzii scrise în cauză.

Totodată, a arătat că accesul liber la justiție și implicit dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv dau expresie unei idei generale, potrivit căreia o protecție eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanțiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare.

Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Intimatul Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare introdusă de contestatorul C., pentru următoarele considerente:

Contestatorul C. a întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia: "(2)Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: [...]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerințele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac și anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o presupusă eroare materială a instanței de control judiciar, intervenită cu ocazia soluționării recursului.

Caracterizarea "erorii" invocate de contestator ca reprezentând o greșeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanța de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestației în anulare.

Înalta Curte, analizând motivele contestației în anulare cu care a fost învestită, reține, sub un prim aspect, că prin aceasta au fost formulate veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate, or, pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existența unor erori materiale, săvârșite de instanța de control judiciar, care au influențat soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de contestator o greșeală materială a instanței de recurs cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, motivele prezentate în contestația în anulare referindu-se la însăși legalitatea deciziei atacate, astfel că, eroarea materială invocată de contestator ca fiind săvârșită de instanța de recurs nu poate fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Contestatorul invocă, așadar, o pretinsă greșeală de judecată, respectiv modul în care a înțeles instanța de recurs să aplice principiile fundamentale ale procesului civil în cauză, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. împotriva deciziei nr. 5888 din 07 decembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. împotriva deciziei nr. 5888 din 07 decembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.