ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5195/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5195/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2021, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii din 27 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.
În motivarea contestației au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ., arătându-se că procedura nu a fost legal îndeplinită, iar instanța nu s-a pronunțat asupra excepției nulității citației pentru termenul de judecată.
Hotărârea atacată
Prin încheierea din 27 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020 s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A., împotriva amenzii judiciare stabilite prin Decizia nr. 2816/25.06.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Considerentele și soluția Înaltei Curți cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare
Analizând contestația in anulare prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele in continuare arătate:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.
Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ., potrivit cărora:
(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Așadar, prevederile art. 503 din C. proc. civ. stabilesc regula după care hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de citare a părții, pentru data la care s-a soluționat cauza, nu a fost legal îndeplinită, aspect contrazis de dovada de comunicare.
In ceea ce privește ipoteza reglementată de alin. (2) pct. 2 al art. 503 din C. proc. civ. se reține că aceasta vizează erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.
Reține Înalta Curte că prin prezenta contestație în anulare nu au fost invocate argumente sau aduse probe în sprijinul incidenței dispozițiilor legale sus enunțate, susținerile contestatorului reprezentând, în realitate, o reluare a argumentelor prezentate în cadrul dosarului a cărui hotărâre se atacă, in cadrul unor operațiuni repetitive care au determinat luarea măsurii aplicării amenzii judiciare.
Așa fiind, motivele contestației nu îndeplinesc condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale sus-menționate.
Totodată, Înalta Curte, constată că nu se poate identifica existența vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestației în anulare de față.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.