ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1422/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1422/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 9 martie 2021
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 4 noiembrie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2020, contestatorul A. a formulat contestație in anulare împotriva Deciziei nr. 5686 din 3 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.1.
În motivarea contestației au fost invocate dispozițiile art. 522 din C. proc. civ., contestatorul formulând critici in ceea ce privește modalitatea de soluționare a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Vatra Dornei.
Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 5686 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.1 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A., împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins contestația privind tergiversarea procesului, ca nefondată.
Hotărârea a fost dată fără cale de atac.
Considerentele și soluția Înaltei Curți cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare
Analizând contestația in anulare prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele in continuare arătate:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.
Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ., potrivit cărora (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.
Or, în speță, se constată că prin decizia nr. 5686 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.1 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A., împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins contestația privind tergiversarea procesului, ca nefondată.
Hotărârea a fost pronunțată în procedura prevăzută de Titlul IV - Contestația privind tergiversarea procesului din C. proc. civ., potrivit dispozițiilor art. 525 alin. (1) care prevăd că: instanța va soluționa plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecători. Judecata se face fără citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac (...)
Rezultă din dispozițiile mai sus enunțate că hotărârea atacată in prezenta cauză nu este suspusă niciunei căi de atac, astfel că demersul contestatorului este inadmisibil.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care vizează exercitarea acțiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiții de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părții interesate de a sesiza instanța.
În acest context, susținerile contestatorului privind vătămarea drepturilor nu pot face obiect de analiză in prezenta cauză, câtă vreme a exercitat contestația în anulare împotriva unei decizii pronunțate conform art. 525 alin. (1) din C. proc. civ., care nu este supusă niciunei căi de atac.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5686 din 3 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.1, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2021.