ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4139/2021

Circumstanțele cauzei Prin Decizia nr. 1166 din data de 27 februarie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani și B., împotriva deciziei nr. 3331 din 13 noiembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul A., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 13.02.2019, sub nr. x/2018.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs Prin Decizia nr. 5243 din data de 16 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani prin întâmpinare, și s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1166 din 27 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Contestația în anulare promovată în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs a formulat contestație în anulare A.. A solicitat contestatorul anularea Deciziei nr. 5243 din 16.10.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerând-o eronată și nelegală. În susținerea căii de atac promovate în cauză partea a susținut, în esență, că hotărârea împotriva căreia a formulat recursul respins ca inadmisibil a fost pronunțată de Curtea de Apel București și că a dat o soluție definitivă, deși nu era de competența acesteia. A mai arătat că nu i-au fost luate în considerare actele medicale depuse în dovedirea solicitărilor sale, atât Curtea de Apel Suceava, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțând hotărâri eronate cu privire la cererile de acordare a drepturilor bănești ce i se cuveneau, deși au fost dovedite cu înscrisuri din care rezultă că suferă de afecțiuni nevindecabile, boală constatată de medici ca fiind boală profesională. În continuare, contestatorul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că intimata nu i-a schimbat certificatul de încadrare în gradul I de handicap cu indemnizație de întreținere, lipsindu-l în mod nelegal de toate drepturile bănești necesare întreținerii și procurării medicamentelor. A atașat în dovedire înscrisuri considerate relevante și a solicitat admiterea contestației în anulare.

Apărările formulate în cauză La data de 26.08.2021 intimata Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani a formulat întâmpinare la contestația în anulare promovată de contestatorul A., solicitând respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și inadmisibilă. În cauză, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare și concluzii scrise, solicitând admiterea căii de atac promovate, pentru motivele invocate, și a administrat proba cu înscrisuri considerate relevante. La termenul de dezbateri din data de 23 septembrie 2021, Înalta Curte a reținut contestația în anulare spre soluționare cu privire la excepția inadmisibilității, invocată de intimată prin întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând să o admită și să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. Potrivit textului de lege menționat: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata"; (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză" . În speță, contestatorul nu a indicat temeiul de drept al contestației formulate și nu a arătat motivele contestației în anulare pe care a înțeles să le invoce în susținerea căii de atac promovate. Susținerea contestatorului potrivit căreia, atât Curtea de Apel Suceava, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție nu i-au luat în considerare actele medicale depuse în dovedirea solicitărilor sale, pronunțând hotărâri eronate cu privire la cererile de acordare a drepturilor bănești ce i se cuveneau, nu poate fi primită, deoarece prin intermediul acestui demers judiciar nu este posibilă deschiderea căii de atac a recursului la recursul anterior, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul invocat. Astfel, legiuitorul a statuat că pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict și limitativ de prevederile legale menționate, iar nu referitoare la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Fiind o cale atac de retractare, iar nu una de cenzură judiciară, așa cum s-a arătat, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost avute în vedere de instanțele anterioare. Sub acest aspect este de observat faptul că, din modul de redactare a contestației în anulare de față, dar și din conținutul motivelor acesteia, contestatorul tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluționată cauza, exprimându-și astfel nemulțumirea cu privire la faptul că instanțele judecătorești nu au avut în vedere că intimata nu i-a schimbat certificatul de încadrare în gradul I de handicap cu indemnizație de întreținere, lipsindu-l în mod nelegal de toate drepturile bănești necesare întreținerii și procurării medicamentelor. Or, o astfel de abordare nu poate fi primită, deoarece criticile contestatorului nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de contestație în anulare reglementate de prevederile legale citate, în realitate, partea intenționând să obțină o rejudecarea pe fond a cauzei sale. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanțe substanțiale și imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. României și Stanca Popescu c. României), ipoteză ce nu se verifică în speță. În concluzie, Înalta Curte constată că demersul judiciar inițiat de contestator este inadmisibil deoarece partea nu invocă niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în niciuna dintre aceste ipoteze, textul legal fiind de strictă interpretare și aplicare.

Temeiul legal al soluției adoptate Față de considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, reținând că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 508 alin. (4) din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5243 din 16 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. PENTRU ACESTE MOTIVE,