Decizia nr. 4249/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 703/2020 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B. a solicitat, în principal, anularea Hotărârii CNCD nr. 642/23.09.2019, întrucât nu a fost adoptată în termen de 90 de zile de la data sesizării CNCD și nu este motivată, cu consecința înlăturării sancțiunii avertismentului; în subsidiar, anularea Hotărârii CNCD, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000, cu consecința înlăturării sancțiunii avertismentului și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 703 din data de 24.07.2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului persoană fizică și excepția tardivității, ca neîntemeiate, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., a anulat Hotărârea CNCD nr. 642/23.09.2019 și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 3679,50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererile de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 703 din data de 24.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs principal pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B. și recurs incident reclamantul A..

Decizia Înaltei Curți a cărei completare se solicită Prin Decizia nr. 2630 din 11 mai 2022, Înalta Curte a respins recursurile principale declarate de recurenții-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., împotriva sentinței nr. 703 din 24 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. De asemenea, a respins recursul incident declarat de recurentul-reclamant A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Cererea de completare dispozitiv Prin cererea depusă la data de 7 august 2024 (data poștei), recurentul-reclamant A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului Deciziei nr. 2630 din 11 mai 2022 în sensul obligării recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.593 RON. A susținut recurentul-reclamant că, deși a solicitat prin întâmpinarea la recursurile principale respingerea acestora și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, iar instanța a respins recursurile principale ca nefondate, aceasta a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare și a căror dovadă a fost depusă la termenul de judecată din data de 11.05.2022. Având în vedere omisiunea și dovezile depuse la dosar asupra cheltuielilor de judecată, respectiv facturile nr. x/18.11.2021 și y/04.05.2022 și extrasele de cont din data de 23.11.2021 și 23.05.2022, recurentul-reclamant a solicitat completarea dispozitivului hotărârii pronunțate, în sensul soluționării cererii accesorii și obligării recurenților-pârâți la plata sumei de 5.593 RON (TVA inclusă) cu titlu de cheltuieli de judecată raportat la soluția asupra recursurilor acestora. În ceea ce privește caracterul real al cheltuielilor de judecată, recurentul - reclamant a arătat că acesta presupune existența unor înscrisuri doveditoare din care să rezulte atât plata efectivă a acestora de către partea care a câștigat procesul, cât și legătura dintre acestea și cauza în care au fost avansate. Existența acestora este dovedită în mod concret cu facturile nr. x/18.11.2021 și y/04.05.2022 și extrasele de cont din data de 23.11.2021 și 23.05.2022, acestea reprezentând onorariu avocațial, taxa de timbru și cheltuieli. Caracterul necesar presupune ca sumele avansate cu titlu de cheltuieli de judecată să fie indispensabile realizării scopului procesului în care se solicită, respectiv pregătirii apărărilor și câștigării procesului în care au fost solicitate. Necesitatea efectuării cheltuielilor rezultă cu claritate din faptul că apărarea a fost asigurată prin avocat, fapt ce a necesitat plata unui onorariu. Legătura de cauzalitate este de asemenea dovedită între cheltuielile efectuate și cauza dedusă judecății, fiind depuse în acest sens documentele justificative prin care se face dovada achitării acestora. Caracterul rezonabil este justificat prin proporționalitatea cheltuielilor de judecată solicitate cu munca depusă de avocat. În vederea stabilirii acestui caracter trebuie avute în vedere și următoarele aspecte: durata și gradul de dificultate al dosarului; actele redactate și concluziile orale ale apărătorului, ținând însă seama și de celelalte criterii stabilite în Statutul profesiei de avocat, precum și de cuantumul onorariilor minimale stabilite prin Hotărârea UNBR nr. 272/2017. De asemenea, a solicitat să fie avute în vedere și gravitatea acuzațiilor și consecințele deosebit de grave ale sancțiunilor solicitate.

Apărările formulate de recurenții-pârâți Recurenții-pârâți au depus note scrise, prin care au solicitat respingerea cererii de completare a deciziei, în sensul obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, recurentul - pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat diminuarea cuantumului cheltuielilor până la o sumă similară celei stabilite la fondul cauzei, adică o sumă proporțională cu valoarea sau complexitatea reală a cauzei, respectiv cu activitatea reală desfășurată de avocat. Excepția tardivității cererii de completare invocată de recurentul - pârât B. a fost respinsă de instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii. 1. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs Examinând cererea formulată de recurentul-reclamant, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că este întemeiată, motiv pentru care o va admite. Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." Verificând motivele prezentei cereri de completare a Deciziei nr. 2630/11 mai 2022, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant A. a susținut că aceasta nu conține soluția privind cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, deși dovada existenței și întinderii acestora a fost făcută în conformitate cu dispozițiile art. 452 din C. proc. civ. Înalta Curte constată că împotriva soluției pronunțate de instanța de fond (Sentința nr. 703 din data de 24.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal), pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B. au declarat recurs principal, iar recurentul - reclamant A. a declarat recurs incident. Totodată, verificând dispozitivului Deciziei nr. 2630/11 mai 2022 pronunțate de instanța supremă, a cărei completare o solicită recurentul-reclamant, constată că toate recursurile formulate în cauză au fost respinse, iar instanța nu s-a pronunțat asupra eventualelor cheltuieli de judecată solicitate de părți. În cauză, se constată că recurentul-reclamant a solicitat prin întâmpinarea la recursurile principale obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată, depunând ulterior și dovada efectuării acestora . Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată." Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. Potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ.: "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată." Ținând seama de faptul că și recurentului-reclamant i-a fost respins recursul propriu, instanța va compensa parțial cheltuielile de judecată și, ca urmare, va obliga recurenții - pârâți la plata unei părți din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat achitat conform dovezilor depuse la dosar recurs, respectiv a sumei de 2.500 de RON în favoarea recurentului - reclamant, cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.