ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4162/2024

Ședința publică din data de 27 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în dosar nr. x/2024, reclamanta A. Sucursala Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâta UAT Orașul Abrud, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

În principal:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 181.522,70 RON, reprezentând debit restant conform factura x din data de 09.10.2023 și penalități de întârziere raportat la prevăzute de art. 24.1 coroborat cu art. 16.1 din contract;

- suspendarea executării prezentului contract până la plata sumei de 181.522,70 RON de către pârâta.

În subsidiar:

- rezilierea din culpa pârâtei a contractului de achiziție publică de lucrări privind realizarea obiectivului de investiții "Lucrare - modernizare străzi secundare în orașul Abrud" nr. 2566/31.08.2018 încheiat cu pârâta, denumit in cele ce urmează "Contractor;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial și taxă judiciară de timbru.

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secția II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Insolvență

Prin sentința civilă nr. 187 din 15 aprilie 2024, Tribunalul Alba, secția II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Insolvență a admis excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, de către instanță și a declinat în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale competența soluționării cauzei, împreună cu cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SUCURSALA CLUJ NAPOCA, în contradictoriu cu pârâta UAT ORAȘUL ABRUD.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, a reținut incidența art. 132 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe din punct de vedere teritorial, precum și dispozițiile art. 176 pct. 3 C. proc. civ.., conform cărora actele de procedură săvârșite de judecătorul necompetent sunt nule.

2.2. Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 1496 din 27 mai 2024, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. SUCURSALA CLUJ - NAPOCA, în contradictoriu cu pârâtul UAT ORAȘUL ABRUD, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționarea conflictului negativ de competență instanței imediat superioare și comune instanțelor în conflict - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, a avut în vedere că în discuție este vorba de competența teritorială alternativă exclusivă, în sensul că reclamantul poate alege să sesizeze instanța de la domiciliul/sediul său ori instanța de la sediul autorității contractante, fără a putea eluda aceste norme de competență.

Prin urmare, față de caracterul alternativ al normei, o dată ce reclamantul a sesizat una dintre cele două instanțe competente teritorial, aceasta rămâne învestită să judece cauza, fără a se putea invoca excepția necompetenței teritoriale de către niciuna dintre părți ori de către instanță din oficiu.

Analizând prezentul conflict de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul de competență între instanțe care și-au declinat reciproc competența teritorială de a judeca același proces îl constituie problema identificării obiectului cauzei de față, respectiv recuperarea debitului restant aferent contractului de achiziție publică de lucrări încheiat de părți sub nr. x/31.08.2018, suspendarea executării acestui contract și în subsidiar, rezilierea lui.

Din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține:

Art. 53 din Legea nr. 101/2016

(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile.(...)

(2) În cazuri temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța, până la soluționarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părții interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părților, suspendarea executării contractului.

Textul de lege citat prevede o competență teritorială alternativă exclusivă care este conferită instanței de la sediul autorității contractante sau de la sediul/domiciliul reclamantului.

În raport de caracterul normei de drept anterior citate, introducerea cererii de chemare în judecată de către reclamant la una dintre cele două instanțe alternativ competente teritorial, ca și expresie a manifestării sale de voință pe care legea o permite, face ca instanța învestită sau pârâtul să nu mai poată să invoce din oficiu sau prin întâmpinare necompetența teritorială de soluționare a cauzei.

În litigiul de față, reclamanta a sesizat în mod corect Tribunalul Alba, ca instanță competentă teritorial prin raportare la sediul autorității, astfel că invocarea excepției necompetenței teritoriale din oficiu de prima instanță sesizată este eronată.

Deși termenul de judecată acordat pe rolul Tribunalului Alba a privit petitul de suspendare a executării contractului de achiziție, nu poate fi ignorat că instanța a declinat soluționarea întregii cauze către Tribunalul Cluj, deși nu a fost stabilit un termen de judecată și cu privire la celelalte petite.

În același timp, deși s-au avut în vedere prevederile art. 10 din Legea 554/2004 care instituie normele de competență de drept comun în materia contenciosului administrativ, nu poate fi ignorat faptul că în cauză este incidentă Legea 101/2016 care are caracter special și derogă în materia competenței de la dreptul comun. Totodată, petitul principal, după care se determină competența instanței, este petitul de recuperare a debitului restant de către reclamantă.

Văzând dispozițiile legii speciale, alin. (2) al art. 53 din Legea nr. 101/2016, care reglementează cererea de suspendare a executării contractului de achiziție, se interpretează corelat cu alin. (1) al aceluiași articol în sensul că instanța de judecată competentă a soluționa o cerere de întrerupere vremelnică a executării contractului este cea care se pronunță și cu privire la executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală, respectiv tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul.

Mai mult decât atât, în vederea stabilirii instanței competente este importantă data înregistrării primei cereri de chemare în judecată, respectiv data de 8 aprilie 2024, aceasta fiind transmisă pe adresa de e-mail a Tribunalului Alba, ulterior, respectiv la data de 9 aprilie 2024, aceeași cerere de chemare în judecată fiind transmisă și pe adresa de e-mail a Tribunalului Cluj. Or competența se stabilește în raport de primul dosar creat dintre cele două dosare litispendente și se raportează la cererea transmisă pe e-mail la data de 8 aprilie 2024 la Tribunalul Alba, care conține petit privind suspendarea executării contractului dar și petit de recuperare a debitelor restante.

În raport de argumentația anterioară și în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, față de împrejurarea că prima instanță învestită cu soluționarea cauzei era competentă teritorial să soluționeze cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. Sucursala Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Abrud, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.