ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4161/2024

Ședința publică din data de 27 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.06.2023 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii, a solicitat anularea deciziei nr. 2692/15.12.2022 și a deciziei de respingere a cererii de restructurare a obligațiilor bugetare nr. x/07.09.2022 și obligarea celui de-al doilea pârât să emită decizia de aprobare a planului de restructurare, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 480 din 15 februarie 2024, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în favoarea Curții de Apel București - Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, a reținut că suma ce face obiectul cererii de restructurare este de 5.604.313 RON. Actul administrativ-fiscal emis de autoritățile fiscale este, în consecință, decizia de respingere a solicitării de restructurare a obligațiilor bugetare nr. x/07.09.2022, care pornește în analiză tot de la certificatul de atestare fiscală nr. x/08.02.2021. În această decizie sunt analizate condițiile pentru restructurarea datoriei prin raportare la suma de 1.876.740 de RON achitată de reclamantă, dar și suma de 1.422.984 de RON rămasă ca datorată după această plată, fiind astfel depășit plafonul de 3.000.000 de RON prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1029 din 7 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și MINISTERUL FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUTIONARE A CONTESTATIILOR, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A constata ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, a avut în vedere că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, eșalonările/amânările la plată nu pot fi luate în considerare în cadrul criteriului valoric, deoarece efectul imediat al cererii nu constă în stingerea (anularea) obligațiilor, aceasta putându-se dispune, conform art. 23 și urm. din O.G. nr. 6/2019, în urma analizării unor condiții suplimentare, în special cele ce țin de respectarea planului de restructurare în privința obligațiilor fiscale, condiții ce țin de conduita viitoare a contribuabilului.

Analizând prezentul conflict de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul de competență între instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la anularea unor taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și a accesoriilor ale acestora ci obiectul cererii este reprezentat de plata eșalonată sau amânarea la plată a unor obligații fiscale (principale sau accesorii) ce vizează doar modalitatea de executare a titlurilor de creanță, care își mențin valabilitatea.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deși reclamanta solicită anularea a două decizii emise de autorități publice diferite, una locală și cealaltă centrală, Înalta Curte reține că obiectul principal al acțiunii este reprezentat de anularea deciziei de respingere a cererii de restructurare a obligațiilor bugetare nr. x/07.09.2022, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii, autoritate publică locală.

Referitor la aplicabilitatea în cauza de față a criteriului valoric, care ar constitui o excepție de la regula competenței în funcție de rangul autorității publice emitente, Înalta Curte reține că, deși cererea de restructurare a unei datorii privește o anumită obligație fiscală, care este cuantificabilă, competența trebuie stabilită în funcție de scopul urmărit de contribuabil și de efectele limitate asupra obligațiilor sale fiscale.

Astfel, faptul că restructurarea privește obligațiile fiscale înregistrate de un contribuabil la un anumit moment - care sunt, în mod evident, exprimate în bani - nu determină în mod automat aplicarea criteriului valoric în funcție de valoarea totală a acestora deoarece prin această procedură se urmărește o eșalonare de plată sau o amânare a plății(aceasta fiind în realitate cauza cererii de chemare în judecată).

Din cererea de restructurare și din planul de restructurare propus de reclamantă rezultă că scopul imediat urmărit de către aceasta constă în stingerea prin anulare a unei cote de 50% din obligațiile fiscale principale restante la 31.12.2020, adică a sumei de 1.422.983,5 RON.

Aplicând criteriile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004 cauzei de față al cărei obiect este o cerere de restructurare ce privește, în parte, stingerea prin anulare a sumei de 1.422.983,5 RON iar judecata acesteia se realizează în contradictoriu cu o autoritate publică locală, Ministerul Finanțelor fiind o autoritate cu atribuții de organizare și control iar nu autoritatea căreia i se pretinde în realitate o anumită conduită, Înalta Curte apreciază că revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei.

Așadar, întrucât din actele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăși valoarea prag de 3.000.000 de RON iar judecata se realizează cu o autoritate publică locală, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că revine tribunalului administrativ-fiscal competența de a soluționa o cauză precum cea pendinte, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii și Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.