Decizia nr. 4131/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2039/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 29.11.2024 rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a formulat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 278 din Codul de Procedură Fiscală, cerere de suspendare a actului administrativ reprezentat de Decizia ANAF nr. x/26.11.2024 de respingere a cererii de acordare a eșalonării la plata a obligațiilor fiscale, până la data comunicării deciziei de soluționare a contestației formulate la data de 28.11.2024.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2039 din 6 decembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar Consorțiul format din B.. și C. S.P.R.L și prin administrator Special D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice. A suspendat efectele deciziei de respingere a cererii de acordare a eșalonării la plată nr. x/26.11.2024 până la pronunțarea instanței de fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate la pct. 2, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. În motivare, a arătat că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv a suspendat efectele Deciziei nr. x/26.11.2024 de respingere a cererii de acordare a eșalonărilor la plata obligațiilor fiscale, până la pronunțarea instanței de fond, deși intimata reclamantă a solicitat suspendarea actului administrativ pana la data comunicării deciziei de soluționare a contestației formulate la data de 28.11.2024.

Așadar, instanța ar fi trebuit să admită excepția inadmisibilității invocate la fond. Nu este îndeplinită condiția de admisibilitate privind existența cazului bine justificat, instanța reținând în motivarea soluției doar aspectele invocate de intimata reclamantă, inconsistente în justificarea unei astfel de soluții. Susține că a dezvoltat argumente în acest sens în cuprinsul întâmpinării depuse la fond. Nici condiția referitoare la paguba iminentă nu este îndeplinită, probele administrate nefiind convingătoare, în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul in care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ.

În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. 4. Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă A. S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar Consorțiul format din B.. și C. S.P.R.L și prin administrator Special D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II.

Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de cadrul legal aplicabil, Înalta Curte va aprecia ca întemeiate motivele de casare invocate, pentru următoarele considerente: Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar Consorțiul format din B.. și C. S.P.R.L și prin administrator Special D., în contradictoriu cu pârâtul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, a solicitat suspendarea executării, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a Deciziei ANAF nr. x/26.11.2024 de respingere a cererii de acordare a eșalonării la plata a obligațiilor fiscale, până la data comunicării deciziei de soluționare a contestației formulate la data de 28.11.2024.

Prima instanță a admis cererea și a suspendat efectele deciziei de respingere a cererii de acordare a eșalonării la plată nr. x/26.11.2024 până la pronunțarea instanței de fond. Conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. (…)". Condiția esențială pentru suspendarea executării este existența unui act administrativ care să producă efecte ce pot fi suspendate.

Or în cauză, această condiție nu este îndeplinită, decizia de respingere a cererii de acordare a eșalonării la plată nr. x/26.11.2024 nefiind aptă să producă efecte ce ar putea fi suspendate. Decizia de respingere a cererii de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale este un act administrativ care produce efecte juridice imediate, concretizate în posibilitatea organului fiscal de a continua sau demara executarea silită. Prin respingerea cererii de eșalonare la plată nu se creează un prejudiciu material nou, ci se constată doar lipsa îndeplinirii condițiilor pentru înlesnirea la plată. Nu se poate demonstra îndeplinirea cerinței unei pagube iminente care să rezulte direct din actul de respingere, ci mai degrabă din creanța fiscală însăși pentru care contribuabilul a formulat cerere de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale respective.

În plus, art. 195 alin. (11) din Codul de procedură fiscală prevede posibilitatea suspendării deciziei de eșalonare la plată, în condițiile prevăzute de lege, dar nu a deciziei de respingere a cererii de acordare a eșalonării la plata obligațiilor fiscale. În contextul inexistenței efectelor posibil a fi suspendate ale actului administrativ litigios, nefiind îndeplinită însăși condiția esențială a suspendării executării, nu vor mai fi analizate celelalte susțineri ale recurentei-reclamante referitoare la condițiile existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, fiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2039 din 6 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge cererea de suspendare a deciziei nr. x/26.11.2024 de respingere a cererii de acordare a eșalonării la plată, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2039 din 6 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și, în rejudecare: Respinge cererea de suspendare a deciziei nr. x/26.11.2024 de respingere a cererii de acordare a eșalonării la plată, ca inadmisibilă. Definitivă. Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.