ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4150/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4150/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 27 septembrie 2024
Asupra căii de atac de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la data de 08.06.2022 pe rolul Tribunalului Constanța, ca urmare a declinării de la Tribunalul Cluj, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu UMF Iuliu Hațieganu Cluj -Napoca, acordarea de despăgubiri de 900 milioane euro și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, respectiv admiterea la facultatea de Medicină Generală sau/și Medicină Dentară prin evaluarea performanțelor școlare și a realizărilor persoanele în U.M.F. Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, pentru a studia într-o linie de predare de circulație internațională - engleză sau franceză.
Prin sentința civilă nr. 1052/06.07.2022 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu, ca prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. care a criticat-o ca fiind nelegală, solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Prin decizia civilă nr. 1269/10.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, a fost respins recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 1052/06.07.2022 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata pârâtă - UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE IULIU HAȚIEGANU, ca nefondat.
Împotriva sentinței civile nr. 1052/06.07.2022 și a deciziei nr. 1269/10.11.2022 reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei și a sentinței recurate, și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
Intimata Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, să se constate nulitatea căii de atac declarate de recurentul - reclamant.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs
Examinând cererea de recurs formulată în dosarul de față, în raport cu decizia atacată și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., prioritar, Înalta Curte urmează a se pronunța cu privire la excepția de inadmisibilitate a căii de atac promovate în cauză, invocată de instanță din oficiu.
Înalta Curte reține situația particulară a speței, respectiv împrejurarea că decizia civilă care se atacă în prezenta cauză provine din soluționarea căii de atac a recursului împotriva sentinței civile nr. 1052/2022 și are, potrivit legii și mențiunilor din dispozitiv, caracter definitiv.
Având în vedere caracterul definitiv al deciziei atacate cu recurs, Înalta Curte urmează a se raporta în soluționarea prezentei căi de atac și la dispozițiile procedurale care reglementează recursul, dar și calea de atac ce se poate formula împotriva hotărârii emise în soluționarea unui recurs, care sunt:
Art. 634 alin. (1) C. proc. civ.
Sunt hotărâri definitive:
hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Totodată, pe lângă textul de lege arătat, relevanță în cauză prezintă și art. 457 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Din coroborarea textelor de lege anterior citate, Înalta Curte constată că o hotărâre prin care a fost soluționată calea de atac a recursului nu mai poate fi atacată cu recurs deoarece legea nu prevede posibilitatea exercitării acestei căi de atac. Așadar, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea din recurs are caracter definitiv, iar căile de atac ce pot fi exercitate împotriva acesteia sunt cele expres și limitativ prevăzute de lege.
Prin urmare, caracterul definitiv al unei decizii din recurs emise în contencios administrativ implică faptul că aceasta nu mai poate face obiect al recursului. Astfel, dacă decizia din recurs cu nr. 1269/2022 are caracter definitiv, ea nu poate fi supusă căii de atac a recursului.
În acest context, din aplicarea coroborată a art. 634 alin. (1) și a art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia nr. 1269/2022 emisă de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în soluționarea recursului împotriva sentinței civile nr. 1052/2022, atacată în prezenta cauză de reclamantul A. x, are caracter definitiv și împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, deoarece legea procedurală nu prevede o astfel de posibilitate pentru părțile din proces.
Cu alte cuvinte și în considerarea celor deja citate, recursul declarat de reclamantul A. x nr. 1269/2022 și a sentinței civile care a făcut obiect al acestui recurs are caracter inadmisibil ca urmare a faptului că legea nu prevede posibilitatea exercitării acestei căi extraordinare de atac pentru parte și, în acest context, se impune a fi respins.
Înalta Curte mai reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 499 C. proc. civ. care statuează că "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b),…în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare.". În acest sens, față de soluția de admitere a excepției de inadmisibilitate a căii de atac, pentru motivele ce au fost anterior detaliate, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza pe fond a motivelor de casare invocate de A. x, respectiv cele de la art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., așa cum au fost dezvoltate de parte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 398 din 13 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. x nr. 1269/CA din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal și a sentinței civile nr. 1052/2022 din 6 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.