ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4094/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 noiembrie 2023, pe rolul Curții de Apel Oradea, sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare:

- aplicarea unui amenzi pârâtei în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, pentru neexecutarea hotărârii definitive - Sentința Civilă nr. 32/23.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul cu nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 1391/09.03.2023 a Înaltei Curte de Casație și Justiție;

- obligarea pârâtei la plata către reclamantă de penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ., în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere, ca urmare a neexecutării hotărârii definitive anterior menționate;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 42 din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

A aplicat pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, pentru neexecutarea sentinței nr. 32/23.02.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 1391/09.03.2023, pronunțată de ÎCCJ.

A obligat pârâta să plătească reclamantei penalități în cuantum de 300 RON pe zi de întârziere, pentru neexecutarea sentinței susmenționată, până la executarea obligației prevăzute de titlul executoriu.

A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 5.950 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotârârii recurate, aceasta fiind pronunțată cu aplicarea greșită a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recurenta susține că instanța de fond a apreciat eronat că pârâta a refuzat să pună în executare sentința nr. 32/2022 a Curții de Apel Oradea, deoarece nu a emis o decizie de respingere sau de admitere a cererii reclamantei, ci s-a dat același răspuns cu cel care a generat procesul care a făcut obiectul dosarului x/2021

După cum reiese din considerentele sentinței civile nr. 32/2022, în sensul celor reținute de instanță, soluționarea cererii de către DSVSA Satu Mare se finalizează printr-un act administrativ de admitere sau respingere a cererii de acordare a despăgubirilor.

În acest sens, arată că, în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 32/2022, având în vedere art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, prin adresa DSVSA Satu Mare nr. 4747/12.04.2023, s-a solicitat domnului Prefect (președinte Centrul Local de Combatere al Bolilor), convocarea comisiei de evaluare, în vederea stabilirii pierderii suferite prin "tăierea, uciderea sau afectarea în alt fel a animaletor, la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarului de boală", pentru soluționarea cererii S.C. A. S.R.L. din data de 04.03.2021.

În urma verificării documentelor puse la dispoziție de către reclamantă, comisia de evaluare a constatat că nu s-a făcut dovada existenței vreunui focar de PPA în ferma în anii 2018, 2019, 2020, neavând, totodată, cum să aplice prevederile/metodologia pentru stabilirea și plata despăgubirilor prevăzute în H.G. nr. 1214/2009 pentru perioada menționată, datorita faptului că nu a fost declarată PPA (pesta porcina africana) în fermă.

Prin adresa DSVSA Satu Mare cu nr. 7215/12.06.2023, emisă după întrunirea comisiei de evaluare, având în vedere adresa Instituției Prefectului cu nr. 3611/07.06.2023 s-a comunicat S.C. A. faptul că, comisia de evaluare a stabilit că nu are cum să aplice prevederile/metodologia pentru stabilirea și plata despăgubirilor prevăzute în H.G. nr. 1214/2009, nefiind declarata PPA în fermă, ca atare, nu este îndreptățită la plata despăgubirilor.

În opinia recurentei, adresa DSVSA Satu Mare cu nr. 7215/12.06.2023 nu trebuie să îmbrace forma unei decizii, ci, prin asimilare, este tot act administrativ, conținând toate elementele unui act administrativ cu caracter individual.

Actul administrativ, în speță, adresa nr. x/12.06.2023, așa cum precizează legea, este act unilateral cu caracter individuat, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Totodată, recurenta arată că potrivit H.G. nr. 1214/2009, comisia de evaluare este cea care stabilește plata despăgubirilor, și nu directorul executiv al DSVSA Satu Mare, activitatea acesteia fiind independentă, constituită în afară de reprezentantul DSVSA Satu Mare și din reprezentantul teritorial al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu atribuții în stabilirea valorii genetice a animalelor, Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie, reprezentantul Unității locale de decizie din cadrul Centrului local de combatere a bolilor, desemnat de prefect, reprezentantul Unității locale de sprijin, respectiv primarul localității sau reprezentantul desemnat de către acesta.

Însă, reprezentanții acestor instituții nu fac parte din structura DSVSA Satu Mare, drept urmare, doar comisia prevăzută la alin. (1) analizează și aprobă valoarea de înlocuire a animalului în funcție de valoarea genetică, zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producție, la prețul pieței la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarului de boată, și de valoarea unitară medie calculată pe baza sumei totale a despăgubirii pentru animalele sau produsele în cauză conform prevederilor art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei, cu amendamentele ulterioare.

În acest sens, precizează că actul normativ nici nu stipulează că directorul DSVSA aprobă sau nu printr-o decizie ceea ce stabilește comisia de evaluare, ci aprobă doar documentația întocmită în vederea plății.

Astfel, în opinia recurentei, prin adresa DSVSA Satu Mare cu nr. 7215/12.06.2023, prin care s-a comunicat ceea ce a hotărît comisia de evaluare, se pune în executare executare sentința nr. 32/2022 a Curții de Apel Oradea.

Recurenta arată și faptul că activitatea DSVSA Satu Mare este reglementată de H.G. nr. 1415/2009, fiind finanțată de la bugetul de stat, motiv pentru care instituția depune toate eforturile de a proteja bugetul de stat și a cheltui cu maximă responsabilitate și eficiență banii publici.

În acest context, prin aplicarea amenzii de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi întîrziere, care se face venit la bugetul de stat, se află în situația în care instituția publica beneficiara de alocații bugetare, este obligată să plătească din buget, o sumă care revine aceluiași buget.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, precum și note scrise, prin care a solicitat să fie respinse apărările intimatei.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă și cu apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat să se aplice pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, pentru neexecutarea hotărârii definitive - Sentința Civilă nr. 32/23.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul cu nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 1391/09.03.2023 a Înaltei Curte de Casație și Justiție și obligarea acesteia la plata către reclamantă a unor penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ., în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere, ca urmare a neexecutării hotărârii definitive anterior menționate.

Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de reclamantă, aplicând pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru neexecutarea sentinței nr. 32/23.02.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 1391/09.03.2023, pronunțată de ÎCCJ și a obligat pârâta să plătească reclamantei penalități în cuantum de 300 RON pe zi de întârziere, pentru neexecutarea sentinței susmenționată, până la executarea obligației prevăzute de titlul executoriu.

Soluția curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurentei, care, în esență, sunt centrate pe împrejurarea că punerea în executare a sentinței nr. 32/2022 a Curții de Apel Oradea s-a realizat prin emiterea adresei DSVSA Satu Mare cu nr. 7215/12.06.2023, prin care s-a comunicat ceea ce a hotărît comisia de evaluare.

Din această perspectivă, sunt relevante prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,

"(1) Dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un înscris, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar, în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate, instanța de executare aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 905 din C. proc. civ.."

Din dispozițiile legale enunțate, rezultă că, în ipoteza în care autoritatea publică, obligată la o anumită acțiune, refuză să o îndeplinească de bună voie, creditorul poate urma procedura executării silite stabilită de art. 24 alin. (3), de constrângere a debitorului obligației a o executa, solicitând aplicarea amenzii și a despăgubirilor aplicate de textul de lege.

Se reține că, în cauză, titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 32/23.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul cu nr. x/2021, prin care instanța a dispus anularea adresei nr. x/31.03.2021 emisă de pârâta DSVSA și obligarea acesteia să soluționeze cererea formulată de petentă la data de 04.03.2021 de acordare a despăgubirilor cuvenite conform H.G. nr. 1214/2019.

Sentința nr. 32/2022 a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1391/09.03.2023, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 32/2022, ca nefondat, recurs prin care se solicita obligarea DSVSA Satu Mare la plata despăgubirilor în suma de 3.581.798 RON.

Instanța de control judiciar observă că, în considerentele titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 32/23.02.2022, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele aspecte:

"(...)

În aceste condiții, în care chiar Hotărârea de Guvern care reglementează dreptul solicitat de reclamantă cuprinde normele metodologice, refuzul soluționării cererii reclamantei, pe considerentul că nu există o procedură de stabilire a pagubei, reprezintă un refuz nejustificat, de natură a încălca dreptul la despăgubiri al reclamantei.

Prin urmare, instanța apreciază că se impunea ca pârâta să stabilească dacă reclamanta era sau nu îndreptățită la despăgubiri în baza H.G. nr. 1214/2009, în raport de motivele invocate în cererea formulată, iar ulterior, în funcție de rezultat, să stabilească sau nu despăgubiri în favoarea acesteia.

(...)"

Prin adresa nr. x/12.06.2023, recurenta a comunicat intimatei, că în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 32/23.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, comisia de evaluare, în urma verificării documentelor puse la dispoziție, a constatat că nu s-a făcut dovada existenței vreunui focar de PPA în fermă în anii 2018, 2019, 2020, neavând cum să aplice metodologia pentru stabilirea și plata despăgubirilor prevăzute în H.G. nr. 1214/2009 pentru perioada menționată, nefiind declarată PPA în fermă.

Prin adresa nr. x/31.03.2021, anulată de instanță prin sentința civilă nr. 32/23.02.2022, pârâta a refuzat acordarea despăgubirilor, pe motiv că în H.G. nr. 1214/2009 nu există o procedură de cuantificare a acestora.

Or, având în vedere că aspectele invocate de recurentă au fost deja tranșate de instanță în considerentele titlului executoriu, reiese, în mod evident, că adresa nr. x/12.06.2023 nu reprezintă o soluționare, în sens pozitiv sau negativ, a cererii formulate de reclamantă la data de 04.03.2021 de acordare a despăgubirilor cuvenite conform H.G. nr. 1214/2019, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 32/23.02.2022, ci coincide cu răspunsul dat prin adresa nr. x/31.03.2021, răspuns anulat de instanța de contencios administrativ ca fiind nelegal.

În aceste condiții, se constată că în cauză în mod corect prima instanță a aplicat mijloacele de constrângere prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv aplicarea unei amenzi autorității publice pârâte și obligarea autorității la plata penalităților prevăzute de art. 906 din C. proc. civ., în raport cu împrejurarea că autoritatea publică pârâtă nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin sentința civilă nr. 32/23.02.2022, în sensul de a stabili dacă reclamanta era sau nu îndreptățită la despăgubiri în baza H.G. nr. 1214/2009, în raport de motivele invocate în cererea formulată, iar ulterior, în funcție de rezultat, să stabilească sau nu despăgubiri în favoarea acesteia.

Or, obligația executării din oficiu și la termenele scurte fixate prin legi exprimă o dată în plus cerința respectării principiului legalității și exigenței termenului rezonabil în procedura administrativă și în procedura de executare a obligațiilor impuse autorităților publice printr-o hotărâre judecătorească.

Curtea reamintește că executarea unei hotărâri judecătorești face parte din noțiunea de "proces", în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar Curtea de la Strasbourg a subliniat de nenumărate ori că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți (a se vedea, spre exemplu, hotărârea din 17.06.2003 în cauza Ruianu c. României, hotărârea din 24.03.2005 în cauza Șandor c. României, hotărârea din 28.06.2007 în cauza Rădulescu c. României, hotărârea din 28.06.2007 în cauza Grosu c. României).

În fine, importanța deosebită pe care o are executarea hotărârilor judecătorești în materia contenciosului administrativ, deoarece statul, prin organele sale, acționează în dublă calitate, de deținător al forței publice și de debitor al obligației, a fost subliniată de Curtea Europeană (Hotărârea din 22.12.2005 în cauza Iera Moni Profitou Iliou Thiras c. Greciei, Hotărârea din 12.07.2007 în cauza S. C. civ. S.R.L. c. României).

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare împotriva sentinței nr. 42 din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.