ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4048/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 11.01.2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtului la comunicarea informațiilor solicitate, pentru motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul acesteia.

2.1. Prin sentința civilă nr. 424/26.03.2024, pronunțată în dosar nr. x/2024, Tribunalul Arad a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de judecată a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, având ca obiect nesoluționare cerere, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prezenta cauză are ca obiect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Uniunea Națională a Barourilor din România, având ca obiect nesoluționare cerere și daune morale, acesta pretinzând prin acțiune și răspunsul la întâmpinare că pârâtul nu a soluționat cererea sa înregistrată sub nr. x și nu i-a comunicat lista avocaților specializați în procedura CEDO și cunoscători la nivel avansat a limbilor engleză și franceză.

A mai reținut tribunalul că, întrucât acțiunea vizează nesoluționarea unei cereri, act administrativ asimilat potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de către pârâtul Uniunea Națională a Barourilor din România, autoritate publică de nivel central căreia reclamantul i s-a adresat cu cererea x, competența materială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect nesoluționarea acestei cereri revine Curții de Apel Timișoara, ca instanță de la domiciliul reclamantului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 450 din data de 10.06.2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, în favoarea Tribunalului Arad; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza în vederea soluționării acestuia către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că, prin cererea adresată pârâtului, reclamantul a indicat ca temei (colțul sus dreapta) atât Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cât și Legea nr. 554/2004, iar prin răspunsul primit, pârâtul i-a comunicat că nu se încadrează în categoria autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

Având în vedere obiectul acțiunii cât și temeiul juridic invocat (Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public), Curtea a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, din care rezultă că legiuitorul a înțeles să stabilească în favoarea tribunalelor competența de soluționare a cererilor având ca obiect comunicarea informațiilor de interes public, indiferent de rangul autorității pârâte, astfel că și în speța de față este competent a judeca acțiunea Tribunalul Arad.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în esență, comunicarea unor informații care rezultă din evidențele pârâtei, respectiv comunicarea listei avocaților specializați în procedura CEDO și cunoscători la nivel avansat a limbilor engleză și franceză.

Astfel, Înalta Curte apreciază ca fiind incidente prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care conțin norme speciale de competență teritorială, care derogă de la regula de competență generală prevăzută în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001:

"(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice".

Înalta Curte instanța reține că întrucât reclamantul se pretinde vătămat în drepturile sale prin necomunicarea informațiilor solicitate, invocând că există o obligație legală în acest sens, cererea sa circumscrie din perspectiva normei de drept aplicabile, art. 1 și următoarele din Legea nr. 544/2001, motiv pentru care în stabilirea instanței competente trebuie avute în vedere dispozițiile cuprinse în Legea nr. 544/2001 unde la art. 22 alin. (1), sunt reglementate norme de competență absolută, așa cum sunt prevăzute prin art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat.

Pe cale de consecință, în conformitate cu art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, competența materială de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, în condițiile în care acțiunea dedusă judecății privește necomunicarea unor documente/informații de interes public, iar reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale privind accesul la aceste informații.

Împrejurarea menționării ca temei de drept al cererii a prevederilor art. 1 și urm. din Lega 554/2004 nu este de natură a conduce la o altă concluzie, întrucât relevanță în stabilirea competenței prezintă obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, în speță, acestea determinând competența secției de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, potrivit Legii speciale nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 septembrie 2024.