ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4029/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023 la data de 09.01.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat obligarea autorității publice pârâte la avizarea favorabilă a autorizării accesului reclamantului la informații secrete de serviciu.

Prin sentința civilă nr. 241 din 28 aprilie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva sentinței civile nr. 241 din 28 aprilie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecând în fond cauza, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea autorității publice pârâte la avizarea favorabilă a autorizării accesului reclamantului la informații secrete de serviciu.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă nelegalitatea sentinței atacate sub aspectul nemotivării în raport de dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

Se susține de recurentul-reclamant că soluția de respingere a acțiunii reclamantului, acțiune având ca obiect refuzul autorității Direcției Generale de Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne de a acorda recurentului avizul favorabil pentru autorizarea accesului acestuia la informații secrete de serviciu, a fost întemeiată de prima instanță numai pe apărările exprimate de autoritatea intimată prin întâmpinare.

Se susține de recurentul-reclamant că prima instanță nu a analizat în mod efectiv refuzul nelegal și nejustificat de acordare a avizului aferent autorizării reclamantului și în raport de motivele invocate de acesta în acțiune și de întreg probatoriu administrat, în condițiile în care reclamantul nu a făcut obiectul unei cercetări disciplinare sau penale.

Recurentul invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. x sub aspectul neindicării faptelor în considerarea cărora au fost identificate vulnerabilității în modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu, vulnerabilității de natură a determina refuzul de a aviza favorabil autorizarea reclamantului la informații secrete de serviciu.se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii.

Motivat în ședința publică din 2.04.2024, Curtea a respins excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă.

În privința recursului, pe fond intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La dosarul de recurs au fost atașate documentele cu caracter clasificat de la instanța de fond, actele studiate de către completul de recurs.

În cadrul dezbaterilor din ședința publică din 24.09.2024 Curtea a pus în discuția părților pronunțarea CEDO în Cauza Corneschi împotriva României cu privire la standardul în privința motivării hotărârii în raport de art. 6 din CEDO.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. în raport de incidența în cauză a jurisprudenței CEDO în Cauza Corneschi împotriva României.

În cauză, Curtea apreciază că, în raport de art. 6 din CEDO și contextul particular al condamnării României în Cauza Corneschi, în cauză motivarea primei instanței nu respectă exigențele dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. coroborat cu principiile CEDO.

În esență în cauză reclamantul a contestat pretinsul refuz nelegal și nejustificat al autorității de a-i acorda aviz favorabil privind autorizarea accesului la informații secrete de serviciu în condițiile în care nu i-au fost arătate autorizațiile formulate, în sensul existenței unor vulnerabilități de natură a-i fi refuzat accesul la informații secrete de serviciu și a fost în imposibilitate obiectivă de a se apăra, în condițiile în care nu a fost cercetat în cadrul unei proceduri disciplinare sau penale.

Prima instanță a confirmat prin soluție legalitatea măsurii contestate arătând în considerente că motivarea acordării avizului negativ ca urmare a identificării unei vulnerabilități nu a fost adusă la cunoștința reclamantului din rațiuni ce țin de protecția informațiilor clasificate și a mijloacelor și metodelor utilizate.

Sub acest aspect, Curtea constată incidente art. 6 din CEDO sub aspectul existenței unei motivări care să satisfacă standardul art. 6 din CEDO, în condițiile în care decizia contestată se întemeiază pe documente clasificate, iar motivele concrete care au justificat măsura nu pot fi arătate reclamantului nici măcar sumar de către instanța de judecată.

Principiile CEDO aplicabile față de situația particulară a reclamantului din prezenta cauză sunt cele care se desprind din Cauza Regner împotriva Cehiei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a ținut seama de procedură în ansamblu, pentru a stabili dacă limitările principiilor contradictorialității și egalității armelor au fost compensate suficient prin alte garanții procedurale (pct. 151). Dreptul la divulgarea probelor relevante nu este un drept absolut. Curtea a reținut că pot exista interese concurente - precum securitatea națională, necesitatea de a proteja martori expuși riscului unor represalii sau de a păstra secrete metodele poliției de anchetare a infracțiunilor - care trebuie să fie puse în balanță cu drepturile părții la procedură (pct. 148).

În acord cu această jurisprudență, în esență, art. 6 este respectat atunci când: instanțele naționale au independența și imparțialitatea necesare; au acces fără restricții la toate documentele clasificate pe care s-a bazat decizia; au competența de a efectua o examinare detaliată a fondului deciziei de revocare a certificatului de securitate și să anuleze, după caz, o astfel de decizie dacă era arbitrară. Curtea examininează, de asemenea, dacă instanțele naționale și-au exercitat în mod corespunzător competențele de control de care dispuneau și dacă recurgerea la o procedură restrânsă din motive de securitate părea să fie arbitrară sau vădit nerezonabilă.

Curtea a subliniat că este de dorit ca instanțele naționale să explice, măcar sumar, intensitatea controlului efectuat de acestea și acuzațiile aduse reclamantului .

În cauza Regner, Curtea a reținut că nu există o încălcare întrucât instanțele s-au întemeiat pe "informații concrete, complete, detaliate referitoare la comportamentul și stilul de viață ale reclamantului" pe baza cărora s-a stabilit dacă acesta prezenta un risc la adresa securității naționale, având în vedere, de asemenea, faptul că, la momentul respectiv, existau suspiciuni serioase cu privire la participarea sa la crima organizată, pentru care a fost ulterior urmărit penal și condamnat în cele din urmă.

Aplicând aceste principii în prezenta cauză, Înalta Curte reține că reclamantului nu i s-a oferit o motivare și un proces care să satisfacă standardul garanțiilor dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Corneschi pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil (art. 6 CEDO).

Or, acesta este exact motivul pentru care România a fost condamnată în cauza Corneschi: "Având în vedere lipsa oricărei indicații cu privire la faptele exacte reținute împotriva reclamantului sau acțiunile exacte ale "unor instituții ale statului", sau cel puțin care dintre "interesele persoanelor de drept public sau privat" au fost efectiv implicate, Curtea constată lipsa de precizie a exprimării instanțelor naționale atunci când s-au referit la orice motiv concret de securitate națională care justifica necomunicarea probelor din dosarul reclamantului. Prin urmare, motivele reale de securitate națională care, în opinia autorităților, împiedicau dezvăluirea probelor și informațiilor clasificate care îl priveau pe reclamant nu au fost explicate câtuși de puțin de către instanțele naționale (spre deosebire de Regner)."

În aplicarea acestor principii, Curtea reține contextul particular al prezentei cauze care este similar, nu identic celui în care a fost condamnat statul român în raport de art. 6 din CEDO.

În cauza Corneschi împotriva României și în prezenta cauză s-a constatat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO pe motiv că prima instanță a apreciat că nu poate divulga în motivarea sa conținutul documentelor clasificate deși a avut acces la acestea, fiindcă s-ar expune unor sancțiuni penale, astfel că decizia în accepțiunea CEDO a apărut ca nemotivată.

Instanța de contencios al drepturilor omului a concluzionat că: "Având în vedere lipsa unor explicații coerente, oricât de sumare, cu privire la întinderea controlului pe care l-au efectuat și la fondul acuzațiilor îndreptate împotriva reclamantului, nu se poate considera ca fiind stabilit suficient de clar că, în prezenta cauză, instanțele naționale au exercitat în mod efectiv și corespunzător competențele care le sunt conferite în acest scop".

Prin urmare, nefiind respectate garanțiile art. 6 CEDO desprinse din cauza Corneschi împotriva României sub aspectul motivării deciziei, Înalta Curte reține ca fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ceea ce atrage casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să procedeze la rejudecarea cauzei cu luarea în considerare a celor statuate în jurisprudența europeană citată cu privire la garantarea dreptului la apărare și standardele în privința motivării hotărârii.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

Va admite recursul și ca casa sentința atacată, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu respectarea principiilor CEDO în special cele rezultând din Cauza Corneschi împotriva României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 241 din 28 aprilie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 septembrie 2024.