ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3975/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 03.08.2023 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. x/2023, petentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea, plângere contravențională împotriva procesului-verbal nr. x/21.07.2023.

Prin sentința civilă nr. 1391/11.10.2023, Judecătoria Caracal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rm. Vâlcea.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1391/11.10.2023, Judecătoria Caracal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunța această soluție a reținut că în ce privește competența de soluționare a plângerii contravenționale din cauză, este aplicabil art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Întrucât fapta a fost constatată în localității Malaia, jud. Vâlcea, localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Vâlcea, jud. Vâlcea, conform Hotărârii nr. 102/10.06.2021 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 25.06.2021.

2.2. Prin sentința civilă nr. 473 pronunțată în data de 02 februarie 2024 Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în favoarea Judecătoriei Brezoi.

În motivarea soluției, a reținut că, potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta (forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal).

Competența determinată potrivit acestui text de lege este o competență teritorială exclusivă, instanța reținând caracterul special al normei prevăzute de art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, față de regula generală de stabilire a competenței de soluționare a plângerilor contravenționali, prevăzută de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Întrucât locul constatării contravenției este localitatea Malaia, jud. Vâlcea, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a apreciat că instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este Judecătoria Brezoi.

2.3. Prin sentința civilă nr. 273 pronunțată în data de 30.04.2024, Judecătoria Brezoi a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de către petentul A., în favoarea Judecătoriei Caracal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Judecătoria Brezoi a reținut că potrivit art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data sesizării instanței de judecată, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 254/2023, în vigoare începând cu data de 27.07.2023:

"Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul."

În cauză, petentul a înțeles să învestească instanța de la domiciliul său cu soluționarea plângerii contravenționale, alegând astfel instanța care să soluționeze cererea.

Având în vedere alegerea petentului, instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei și nici petentul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea altei instanțe competente.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Cererea dedusă judecății are ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor pe drumurile publice.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere teritorial apreciind diferit asupra dispozițiilor art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

Înalta Curte constată că la data formulării plângerii contravenționale, și anume 03.08.2023, dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau o competență teritorială alternativă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșita contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul și că prima instanță legal învestită de contestator a fost Judecătoria Caracal, această instanță fiind competentă teritorial să soluționeze cauza.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea, în favoarea Judecătoriei Caracal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.