ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3973/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. București, în contradictoriu cu pârâții ANAF- DGRFP Galati, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, Serviciul Fiscal Orășenesc Pătârlagele, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 3.011.000 RON, cuantum majorat prin cererea de la termenul din 12.09.2023, cu titlul de dobândă de întârziere, calculată în temeiul art. 120 din O.G. nr. 92/2003, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 59 din data de 6 februarie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. București, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, ANAF-DGRFP Galați, Serviciul Fiscal Orășenesc Pătârlagele, în favoarea Tribunalul Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, a reținut, în esență, că pentru determinarea competenței materiale a instanței de contencios administrativ ce soluționează în fond litigiul este aplicabil criteriul valoric prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta solicită restituirea dobânzii fiscale aferente TVA de rambursat.

Suma dedusă judecății este 2.117.203 RON, inferioară pragului valoric de 3000000 RON.

Deși reclamanta a indicat suma de 3.011.000 RON printr-o cerere modificatoare, aceasta nu a fost avută în vedere, în condițiile în care nu sunt arătate argumentele de fapt și de drept care au condus la această modificare a câtimii obiectului cererii de chemare în judecată.

Din punct de vedere teritorial, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar în speță sediul reclamantei este în com Pîrscov, jud. Buzău.

2.2. Prin sentința civilă nr. 324 din data de 22 mai 2024 Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a sa, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat conflictul negativ de competență între Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat din oficiu orice judecată a cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, să soluționeze conflictul negativ de competență.

Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că investirea instanței de judecată s-a realizat de către reclamantă cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.011.000 RON reprezentând dobândă calculată în temeiul art. 120 din O.G. nr. 92/2003.

Niciuna dintre pârâte nu a contestat valoarea obiectului cererii modificate pentru a fi incidente prevederile art. 98 alin. (3) C. proc. civ.

Reclamanta a indicat atât în cererea de chemare în judecată inițial înregistrată, cât și în cererea de modificare, temeiul juridic apreciat a fi incident, anume art. 120 din O.G. nr. 92/2003, astfel că lipsa unui răspuns din partea acesteia la solicitarea instanței de a îl indica din nou nu poate fi sancționată cu a considera cererea modificatoare ca informală sub acest aspect.

Așadar, atât timp cât modificarea cuantumului obiectului cererii a fost făcută de reclamantă anterior primului termen de judecată și valoarea nu a fost contestată până la momentul procesual al stabilirii competenței de către Curtea de Apel Ploiești, tribunalul a constatat că, prin acțiunea sa, reclamanta pretinde obligarea pârâtelor la plata unei sume al cărei cuantum este mai mare decât pragul valoric pentru care, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială ar reveni tribunalului.

A mai reținut tribunalul și faptul că incidența vechiului sau noului Codul de procedură fiscală nu poate fi stabilită de judecător încă de la termenul de judecată definit de art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., ci cu ocazia deliberării, astfel că, și în situația în care reclamanta ar fi indicat, la solicitarea instanței, temeiul de drept, același sau un altul, nu ar fi fost relevant sub aspectul stabilirii competenței materiale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În cauză, reclamanta a investit inițial Curtea de Apel Galați cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.117.203 RON reprezentând dobândă de întârziere, calculată în temeiul art. 120 din O.G. nr. 92/2003.

Ulterior, reclamanta a depus la data de 12.09.2023, pentru termenul de judecată din data de 12.10.2023, cerere de modificare în sensul majorării cuantumului solicitat (de 2.117.203 RON), la 3.011.000 RON.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere material în raport cu valoarea obiectului cererii, apreciind diferit asupra problemei caracterului cererii de modificare a acțiunii prin intermediul căreia s-a majorat câtimea obiectului cererii de la 2.117.203 RON la 3.011.000 RON.

Analizând aspectele cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că reclamanta nu s-a conformat obligației pusă în vedere prin rezoluția de fixare a termenului de judecată din data de 06.02.2024, prin care Curtea de Apel Ploiești a pus în vedere reclamantei să prezinte în scris modul de calcul al obiectului cererii, astfel cum a fost precizat la termenul din 12.09.2023 la prima instanță sesizată, respectiv suma de 3.011.000 RON. Astfel, Curtea de Apel Ploieși a reținut în mod corect caracterul inform al cererii de modificare a valorii obiectului cererii, arătând că nu poate da curs pretinsei cereri modificatoare, în lipsa indicării temeiurilor juridice ale cererii modificatoare.

Întrucât acțiunea reclamantei prin care pretinde obligarea pârâtelor la plata unei sume al cărei cuantum este mai mic decât pragul valoric de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială revine tribunalului.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., prin Lichidator B. București în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, Serviciul Fiscal Orășenesc Pătârlagele, ANAF-DGRFP Galați, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.