ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4468/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la 28 aprilie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta S.C. A. S.R.L. Buzău, prin lichidator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Serviciul de Soluționare Contestații și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, anularea Deciziei de impunere nr. x/25.11.2016, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău -Activitatea de Inspecție Fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/24.11.2016, în ceea ce privește stabilirea în sarcina societății a obligațiilor fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impunere stabilite în cadrul inspecției fiscale.

Prin sentința nr. 183 din 19.09.2017, Curtea de Apel Galați a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, a declinat competența de soluționare a cauzei în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect "anulare act administrativ", promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator B., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău și Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul D.G.R.F.P. Galați, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

La data de 28 august 2017, aceeași reclamantă, în contradictoriu cu aceleași pârâte, a introdus pe rolul Curții de Apel Galați o altă acțiune, înregistrată sub nr. x/2017, prin care a solicitat anularea Deciziei privind soluționarea contestației formulată de aceasta, înregistrată sub nr. x/30.05.2017, emisă de Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul D.G.R.F.P. Galați și, în consecință, anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impunere stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x din 25.11.2016; anularea Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 24.11.2016 și înregistrat la organul emitent sub nr. x, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din ședința publică din data de 12.12.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Galați a admis excepția de litispendență, invocată de pârâta D.G.R.F.P. Galați, prin A.J.F.P. Buzău și a trimis cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza nr. 366/44/2017 a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. x/2017.

Prin sentința nr. 2/08 ianuarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator B., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău și Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați (cauză declinată de la Curtea de Apel Galați prin sentința nr. 183 din data de 19.09.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, la care s-a atașat și dosarul nr. x/2017) în favoarea Curții de Apel Galați, a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin decizia nr. 1284/23.03.2018 pronunțată de Î.C.C.J., secția CAF în soluționarea conflictului negativ de competență, conf.art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ.. a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția CAF.

Cauza, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. x/25.11.2016 și a RIF nr. xnr. 615/24.11.2016, cât și a Deciziei nr. 330/30.05.2017 emisă în soluționarea contestației administrative, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția CAF la data de 17.09.2018.

Prin sentința nr. 132/2021 pronunțată la 23 iunie 2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de societatea reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, Direcția de Soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.R.F.P. Galați, a anulat decizia nr. 330/30.05.2017 emisă de Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, decizia de impunere nr. x/25.11.2016, precum și raportul de inspecție fiscală nr. x/24.11.2016.

Împotriva sentinței nr. 132/2021 pronunțată la 23 iunie 2021 la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică.

Instituția pârâtă, după prezentarea situației de fapt, susține următoarele:

- în motivarea punctului 6 al alin. (1) din art. 488 C. proc. civ., apreciază că instanța de fond în pronunțarea sentintei civile nr. 132/23.06.2021 a invocat o serie de prevederi legale straine de natura pricinii, inclusiv norme jurisprudențiale ale CJUE. Întregul construct juridic se raportează la expertiza administrată in cadrul dosarului penal, fără a decela faptul ca dincolo de aspectele penale ce au făcut obiectul sesizării ca atare, în pricina dedusa judecații sunt incidente probleme de ordin fiscal, deosebite de cele de natura penala si care trebuiau separat tratate si analizate.

Respingerea unei sesizari penale prin clasare nu atrage in mod automat înlăturarea normelor fiscale a căror incidență subzista pe cazul analizat. Deși invocarea articolului 6 din Codul de procedură fiscală, respectiv art. 10.4, 10.5 si 10.6 din ordinul nr. 3741/2015, impune organelor fiscale luarea în considerare a constatarilor facute de catre parchete, insa, cu decelarea situatiei, pe falii interpretative, de la caz la caz, ci nu de plano, asa cum lasa sa se inteleaga Curtea de Apel Galati .

Pe cale de concluzie, rezulta cu forța evidentei ca instanta de fond si-a intemeiat solutia pe considerente a căror conținut exced din analiza cauza supusa judecății.

- în ceea ce privește art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susține că motivarea este generala, stereotipară, lipsita de precizie si conciziune.

Organele de inspecție fiscală au concluzionat, în mod temeinic si legal, ca reclamantul - intimat din cauza pendinte, nu avea dreptul să preia pe rubrica regularizări taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare în sumă de 2.428.821 RON; totodată acesta nu a putut justifica efectiv lucrările și serviciile prestate, nefiind astfel îndeplinite condițiile legale de acordarea dreptului de deducere a TVA.

In aceste condiții, raportat la documentele aflate la dosarul cauzei, (facturile completate cu numarul și data contractului, devize de lucrări, contracte de execuție lucrări, raport de expertiză contabilă) organele de inspecție fiscală au concluzionat ulterior ca sustinerile contestatorului - intimat de astazi nu sunt de natură să modifice suma de 2.428.821 RON stabilita suplimentar, reprezentând TVA respinsă la rambursare.

Lipsa de legalitate a considerentelor si consecutiv a dispozitivului sentintei nr. 132/23.06.2021 se circumstanțiază după cum urmează:

La pagina nr. 8 Curtea de Apel Galati glisează pe faptul ca organele de inspecție fiscală nu au luat în considerare înscrisurile relevante, respectiv ordonanța de clasare si raportul de expertiză contabilă judiciară.

Practic, Curtea de Apel Galati a înțeles sa tranșeze cauza, pe cale de reviriment jurisprudențial, plecând exclusiv de la ordonanța de clasare a parchetului, deși, asa cum a arătat problema supusa judecății comporta in conținutul intim al analizei, aspecte fiscale bazate pe probe pertinente, concludente si utile culese de organele de inspecție fiscala menite a conduce la respingerea cererii de rambursare.

Sive a contrario sensu solutia din decizia nr. 330/30.05.2017 a avut în vedere constatările organelor de inspecție fiscală care au reținut că: pe facturile modificate au fost înscrise numărul și data ambelor contracte, fără a se preciza cât din factura respectivă este aferentă fiecărui contract; o parte din facturi(nr. x/11.05.2011) nu au completate datele privind sediul social al cumpărătorului; pe procesele-verbale de recepție nu s-a precizat dacă lucrările au fost recepționate conform devizelor; nu au fost prezentate devizele, acestea nefiind depuse nici la dosarul cauzei; persoanele care au reprezentat constructorul și beneficiarul nu sunt nominalizate pe procesele-verbale; obiectul celor două contracte diferă.

Toate aceste aspecte au fost îndepărtate din câmpul de analiza a Curții de Apel Galati, deși prin raportarea lor la normele fiscale indicate de către organul de soluționare a contestatiei in cuprinsul deciziei anulate, implicau sui generis o aplecare atenta in sensul delimitării lor in filigran de constările parchetului.

Practic, Curtea de Apel Galati motivează grosso modo sentința plecând de la constatarea parchetului, deși se impunea necesarmente, osebit de acestea, să ranforseze analiza situației faptice la normele fiscale incidente.

Pentru aceste motive, solicita ICCJ, ca instanța de control, sa analizeze recursul și sa îl admită in sensul schimbării in tot, prin modificarea sentintei civile nr. 132/23.06.2021 cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Instanța de contencios administrativ a fost investită cu verificarea legalității Deciziei de impunere nr. x/25.11.2016, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău -Activitatea de Inspecție Fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/24.11.2016.

Reclamanta a susținut că a emis către societatea C. S.R.L. un număr de 9 facturi fiscale (corespunzătoare serviciilor prestate pentru construirea imobilul situat în București, șoseaua x, sector 2) de plată a prețului în valoare totală de 12.548.904,5 RON, cu TVA aferent de 2.428.820,24 RON, pe care l-a solicitat la rambursare, dar prin deciziile contestate instituțiile pârâte au respins cererea sa.

Instanța de fond a admis cererea dedusă judecății reținând, în esență că, reanalizarea situației fiscale, în contextul emiterii deciziei contestate, ca urmare a necesității de reverificare a documentelor noi s-a făcut fără a se ține seama de ordonanța de clasare din dosarul penal x/2014 al IPJ Buzău - Serviciul de investigare a Fraudelor și nici de cele două expertize efectuate în cauza penală, din cuprinsul cărora a rezultat realitatea operațiunilor economice.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, care a invocat incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte pe de o parte constată că acesta este invocat pur formal, având în vedere că în memoriul de recurs nu sunt prezentate în concret critici referitoare la nemotivarea hotărârii și care să atragă incidența acestui motiv de casare, iar pe de altă parte, constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Recurenta susține, în esență, că instanța nu ar fi făcut o apreciere proprie asupra actelor atacate și că a avut în vedere doar ordonanța de clasare si raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în dosarul penal x/2014 al IPJ Buzău - Serviciul de investigare a Fraudelor.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor incidente, respectiv ale art. 10.4, 10.5, 10.6 din Ordinul nr. 3741/2015 din 23 decembrie 2015 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aprobarea titlului VIII din legea 207/2015 din Codul de procedură fiscală, art. 73 Codul de procedură fiscală, art. 134

1

, art. 145 și art. 146 din Legea nr. 571/2003, întrucât organul fiscal avea obligația de a folosi toate elementele pentru a aprecia asupra dreptului de deducere a TVA a reclamantei, cu atât mai mult cu cât prin dosarul penal a fost dovedită inexistența fraudei din partea acesteia.

În ceea ce privește susținerea din cuprinsul motivelor de recurs în sensul că "Curtea de Apel Galati motivează grosso modo sentința plecând de la constatarea parchetului, deși se impunea necesarmente, osebit de acestea, să ranforseze analiza situației faptice la normele fiscale incidente" Înalta Curte constată că este nefondată, întrucât prin expertizele contabile necontestate de către instituția pârâtă la momentul efectuării lor, s-a apreciat de către organele penale că cele 9 facturi emise pot fi folosite ca și documente justificative și dovedesc executarea contractului

În mod corect instanța de fond a conchis că facturile și documentele cu caracter bancar dovedesc plata prețului, iar organele fiscale nu pot nega exercitarea dreptului de deducere a TVA-ului în lipsa dovezii unei fraude.

Mai mult, astfel cum s-a precizat de către curtea de apel, în cauza CJUE C-430/19, curtea europeană a stabilit că "Principiile care guvernează aplicarea de către statele membre a regimului comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA), în special cele ale neutralității fiscale și securității juridice, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în prezența unor simple bănuieli nesusținute cu dovezi ale administrației fiscale naționale cu privire la realizarea efectivă a operațiunilor economice care au stat la baza emiterii unei facturi fiscale, persoanei impozabile destinatare a acestei facturi să i se refuze dreptul de deducere a TVA ului dacă nu este în măsură să furnizeze, în afara facturii menționate, alte elemente care să probeze realitatea operațiunilor economice realizate."

În raport de elementele de fapt concrete și probate în speță, instanța de recurs observă că expertiza tehnică a confirmat realitatea operațiunilor economice în baza cărora s-au emis cele 9 facturi și recurenta-pârâtă nu a dovedit că reclamanta a participat la vreo fraudă fiscală sau a știu de existența uneia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., se vor respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău împotriva sentinței nr. 132/2021 din 23 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 06 octombrie 2022.