ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 380/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.09.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne și Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând:

- obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea hotărârii de Guvern prin care să se stabilească data alegerilor parțiale pentru demnitatea de primar al Unității Administrativ Teritoriale Sector 5 București, conform art. 160 alin. (11) din Codul administrativ;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să inițieze și să promoveze în ședința de Guvern hotărârea prin care să se stabilească data alegerilor parțiale pentru demnitatea de primar al Unității Administrativ Teritoriale Sector 5 București, conform art. 160 alin. (11) din Codul administrativ și art. 126 alin. (1) din Legea nr. 115/2015;

- obligarea pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă să propună Guvernului și Ministerului Afacerilor Interne inițierea, promovarea și adoptarea hotărârii de Guvern prin care să se stabilească data alegerilor parțiale pentru demnitatea de primar al Unității Administrativ Teritoriale Sector 5 București, conform art. 160 alin. (11) din Codul administrativ.

Prin sentința nr. 314 din 1 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei de interes, invocată de pârâți, și excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României. Totodată, a admis în parte acțiunea reclamantului, a obligat pârâtul Guvernul României la emiterea hotărârii de Guvern prin care să stabilească data alegerilor parțiale pentru funcția de primar al Sectorului 5 București, a obligat pârâții Autoritatea Electorală Permanentă și Ministerul Afacerilor Interne să formuleze propuneri către Guvernul României pentru stabilirea datei alegerilor parțiale pentru funcția de primar al Sectorului 5 București și a respins cererea, în rest, ca neîntemeiată.

De asemenea, a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru.

Toți cei trei pârâți au atacat cu recurs sentința menționată și au solicitat casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

3.1. Recurentul- pârât Guvernul României a formulat critici pe care le-a încadrat în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 din C. proc. civ., precizând că recursul este supus dispozițiilor speciale cuprinse în art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., partea a arătat că sentința atacată a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul că instanța a eludat faptul că stabilirea datei alegerilor locale parțiale reprezintă o atribuție exclusivă a Guvernului României, prevăzută prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (2) din Constituție.

Înfăptuirea justiției presupune sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spiritul și litera legii, iar nu imixtiunea în activitatea altor puteri ale statului. La rândul său, contenciosul administrativ are ca obiect protecția persoanelor vătămate în propriile drepturi și interese prin actele administrației, iar nu acțiuni directe având ca scop pătrunderea în sfera de competență exclusivă de competență a administrației publice.

În acest sens, a invocat dispozițiile art. 50 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit cărora aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor administrative ale Guvernului aparțin Guvernului, și a făcut referire la jurisprudența Curții constituționale a României.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Guvernul României a criticat soluția de respingere a excepției lipsei de interes a intimatului- reclamant în promovarea acțiunii, arătând că motivele invocate de acesta prin cererea de chemare în judecată au un caracter general, fără a indica în ce măsură drepturile sale de locuitor al Sectorului 5 al Municipiului București au fost vătămate prin tergiversarea organizării alegerilor locale și fără a dovedi un interes legitim privat legat de o potențială calitate de candidat, în condițiile prevăzute de Legea nr. 115/2015.

Tot în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul- pârât a învederat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. a), i), n) și alin. (2), art. 8 alin. (1) și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a dispoziților speciale în materie electorală ale art. 160 alin. (11) din Codul administrativ și ale art. 10 alin. (2) și art. 126 alin. (1) din Legea nr. 115/2015.

Astfel, a susținut că instanța a reținut greșit existența unui refuz nejustificat în sarcina Guvernului României, făcând abstracție de apărările și înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Aceasta, în condițiile în care nu a fost indicată în concret o cerere adresată acestei autorități publice, în raport cu care să se verifice un refuz nejustificat, în accepțiunea legii, Guvernul nu a fost sesizat cu un proiect de hotărâre întocmit de autoritățile competente pentru punerea în aplicare a legislației electorale, conform normelor de tehnică legislativă regăsite în Legea nr. 24/2000 și în Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009, iar în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege trebuie să se țină seama de întreg contextul de factori care conturează principiile conduitei sale instituționale, inclusiv componenta financiară a procesului electoral.

3.2. Recursul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ.

Criticile formulate în dezvoltarea primului motiv de casare sunt în mare parte identice cu cele care se regăsesc în recursul Guvernului României. Astfel, s-a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul că instanța a eludat faptul că stabilirea datei alegerilor locale parțiale reprezintă o atribuție exclusivă a Guvernului României, prevăzută prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (2) din Constituție. Înfăptuirea justiției presupune sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spiritul și litera legii, iar nu imixtiunea în activitatea altor puteri ale statului.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul- pârât a susținut, în esență, că sentința a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a prevederilor privind organizarea alegerilor locale din art. 160 alin. (11) al Codului administrativ și din Legea nr. 115/2015. S-a reținut greșit existența unui refuz nejustificat de exercitare a atribuțiilor Ministerului Afacerilor Interne, în condițiile în care data alegerilor locale se stabilește exclusiv de către Guvern, legiutorul nu a prevăzut vreo sancțiune pentru nerespectarea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 160 alin. (11) din Codul administrativ, iar nestabilirea datei alegerilor parțiale nu a fost expresia unui exces de putere, ci, în marja de apreciere permisă de lege, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de legalitate și de oportunitate din punct de vedere social, politic și, mai ales, bugetarcare să permită aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentriu alegerea autorităților publice locale, potrivit cărora data desfășurării alegerilor locale parțiale trebuie să se stabilească cu cel puțin 35 de zile înaintea votării.

3.3. Recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 126 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, a făcut o expunere teoretică a condițiilor de exercitare a acțiunii și a soluțiilor pe care le poate pronunța instanța în contenciosul administrativ, după care a susținut că instanța de fond a stabilit în mod greșit natura juridică a adreselor comunicate intimatului- reclamant ca răspuns la solicitările sale și existența unui refuz nejustificat de rezolvare a cererilor acestuia, neținând cont de caracterul complex al contextului normativ în care se exercită drepturile electorale.

De asemenea, recurenta- pârâtă a susținut că instanța de fond identificat eronat o legătură de cauzalitate între conduita Autorității Electorale Permanente și presupusa vătămare produsă intimatului- reclamant.

Cu referire la aplicarea prevederilor Legii nr. 115/2015, recurenta-pârâtă a arătat că prima instanță a adoptat o interpretare restrictivă, care limitează în mod nejustificat propunerea pentru stabilirea datei alegerilor la o zi calendaristică individualizată expres, și a ignorat faptul că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 146 alin. (2) și art. 160 alin. (11) din Codul administrativ, ale art. 132 alin. (1) și art. 126 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 și ale art. 103 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 208/2015 rezultă că Autoritatea Electorală Permanentă, ca și Ministerul Afacerilor Interne, are o competență limitată în organizarea procesului electoral, astfel că în sarcina sa nu ar putea fi reținut un refuz nejustificat cu privire la stabilirea datei alegerilor, care intră în competența exclusivă a Guvernului României.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare față de fiecare dintre cele trei cereri de recurs, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate și menținerea ca legală a sentinței atacate. A arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile speței și cu probele administrate, constatând că acțiunea formulată este întemeiată și că este vorba despre un refuz al autorităților pârâte de a-și îndeplini obligațiile legale în vederea emiterii hotărârii de Guvern pentru stabilirea datei alegerilor pentru demnitatea de primar al sectorului 5 București.

Recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, prin care a combătut apărările formulate de acesta, solicitând respingerea lor ca nefondate, precum și concluzii scrise prin intermediul căreia a expus argumentele ce susțin solicitarea de admitere a celor trei recursuri promovate de autoritățile pârâte și de casare a sentinței atacate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În cadrul notelor scrise depuse la dosar la 02.11.2023, Autoritatea Electorală Permanentă a solicitat ca la soluționarea cauzei să se aibă în vedere dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, potrivit cărora cu un an înainte de expirarea duratei normale a mandatului, nu se mai organizează alegeri pentru consiliile locale.

În faza procesuală a recursului au fost formulate cereri de intervenție accesorie de către B. în sprijinul intimatului-reclamant și de Sectorul 5 al municipiului București în sprijinul recurenților-pârâți, solicitând admiterea lor pentru motivele arătate.

Recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a depus întâmpinare la cererea de intervenție accesorie formulată de B., solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă și susținând că interesul afirmat de către intervenient nu îndeplinește cerințele impuse de lege prin prisma folosului practic concret, determinat, de care va beneficia în urma admiterii cererii de intervenție formulate.

Cererile de intervenție accesorie au fost discutate sub aspectul admisibilității în principiu, conform art. 64 C. proc. civ., la termenul din 09.11.2023, fiind respinse ca inadmisibile prin încheierea de ședință de la aceeași dată, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii menționate.

Prin notele scrise depuse la dosar la 09.11.2023, recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, față de împrejurarea funcția de primar al Sectorului 5 a fost ocupată ca urmare a Ordinului Prefectului municipiului București nr. 400/2023, emis în executarea deciziei penale nr. 397/21.06.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totodată, a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, potrivit cărora cu un an înainte de expirarea duratei normale a mandatului, nu se mai organizează alegeri pentru consiliile locale. Notele scrise au fost formulate în contextul discutării admisibilității în principiu a cererii de intervenție depusă la dosar de petentul B., dar cele două aspecte rezumate mai sus nu privesc cererea de intervenție accesorie, ci raportul juridic principal dedus judecății.

În cadrul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din data de 11.01.2024, recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat lipsa de obiect și inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, pentru argumentele consemnate în încheierea de amânare a pronunțării pronunțată la acea dată, cu referire la emiterea Ordinului Prefectului municipiului București nr. 400/2023 și la împrejurarea că în cauză au devenit incidente dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

II. Soluția instanței de recurs.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinările, răspunsurile la întâmpinări și concluziile scrise depuse în cauză, dar și în raport cu motivele de ordine publică referitoare la exercitarea dreptului la acțiune, consemnate în încheierea din 11 ianuarie 2024, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate și le va admite, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Intimatul- reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune privind obligarea recurenților- pârâți Ministerului Afacerilor Interne și Autoritatea Electorală Permanentă, fiecare potrivit atribuțiilor prevăzute de lege, să efectueze operațiunile administrative necesare în vederea emiterii hotărârii de guvern prin care să se stabilească data alegerilor locale parțiale pentru funcția de primar al Sectorului 5 al Municipiului București, precum și obligarea intimatului- pârât Guvernul României să emită hotărârea privind stabilirea datei alegerilor parțiale, în temeiul art. 160 alin. (11) din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019.

Demersul procesual al intimatului- reclamant a fost întemeiat în drept, în principal, pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i), art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind dedus judecății refuzul, pe care partea l-a apreciat ca fiind nejustificat, de rezolvare a solicitărilor referitoare la organizarea alegerilor parțiale, în condițiile art. 10 alin. (2) și art. 126 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 și art. 160 alin. (11) din Codul administrativ, în contextul în care prin Ordinul nr. 358/09.06.2022, Prefectul Municipiului București a constatat încetat de drept mandatul de primar al Sectorului 5 al Municipiului București al domnului C., începând cu data de 12.05.2022, când a fost pronunțată decizia penală nr. 566/A/12.05.2022 a Curții de Apel București în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 275 alin. (1) și (11) raportat la art. 160 alin. (1) lit. d) și alin (7) - (8) din Codul administrativ.

Prima instanță a respins excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocate în cauză, iar pe fond a reținut că există un refuz nejustificat al pârâților de a-și îndeplini atribuțiile ce le revin, în temeiul legii, pentru a organiza alegerile locale parțiale pentru funcția de primar al Sectorului 5 București.

Procedând la analiza criticilor formulate de recurenții-pârâți Guvernul României și Ministerul Afacerilor Interne, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ("când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești"), Înalta Curte constastă că aceste părți au susținut, în esență, că obligațiile dispuse prin sentința atacată constituie ingerințe în sfera executivului, căruia îi aparțin în mod exclusiv atribuțiile privind organizarea alegerilor.

Criticile recurenților sunt însă lipsite de fundament, pentru că instanța de fond a calificat în mod corect obiectul cauzei ca vizând refuzul nejustificat de rezolvare a unor cereri adresate autorităților publice, ce poate forma obiectul controlului exercitat de instanța de contencios administrativ, conform art. 52 din Constituția României și art. 1 alin. (1) și (8) alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în temeiul art. 18 alin. (1) din aceeași lege, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Modul în care Legea nr. 554/2004 transpune normativ prevederea de principiu enunțată în art. 52 din Constituția României configurează un contencios administrativ subiectiv de plină jurisdicție, astfel că instanța învestită cu exercitarea controlului asupra conduitei administrației publice are atribuția de a anula actul administrativ sau de a obliga autoritatea publică la o anumită conduită concretizată în emiterea unui act sau în efectuarea unei operațiuni administrative și poate dispune măsuri pentru înlăturarea completă a efectelor vătămătoare și restabilirea dreptului ori interesului legitim lezat. Soluțiile pe care este îndrituită să le pronunțe instanța, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi calificate drept ingerințe în atribuțiile administrației publice, interpretarea contrară propusă de recurenții- pârâți fiind de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. este nefondat.

Mai înainte de analiza criticilor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează fondul raportului juridic litigios, Înalta Curte va examina cu prioritate aspectele referitoare la exercitarea dreptului la acțiune, din perspectiva subzistenței obiectului cererii și a interesului procesual al intimatului-reclamant.

Potrivit art. 30 alin. (1) din C. proc. civ., "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente.", iar în temeiul art. 32 din C. proc. civ., o cerere în justiție poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: are capacitate procesuală, în condițiile legii; are calitate procesuală; formulează o pretenție (obiectul cererii); justifică un interes.

Aceste condiții generale, ce vizează orice cerere în justiție, se impune a fi îndeplinite în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În speță, Ministerul Administrației și Internelor a invocat faptul că acțiunea reclamantului ar fi rămas fără obiect, urmare emiterii Ordinului Prefectului Municipiului București nr. 440/22.06.2023, prin care susține că ar fi operat repunerea în funcție a primarului cu privire la care, anterior, se constatase încetarea mandatului, prin Ordinul nr. 358/09.06.2022, emis de aceeași autoritate publică.

Verificând conținutul Ordinului nr. 440/22.06.2023, aflat la dosarului de recurs, Înalta Curte constată însă că acesta nu cuprinde o măsură administrativă executorie prin prisma căreia acțiunea să fi rămas fără obiect, în sensul indicat de recurentul- pârât, ci se limitează să "ia act de Dispozitivul deciziei penale nr. 397 din 21 iunie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție", prin care s-a admis recursul în casație împotriva deciziei penale nr. 566/A/12.05.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, în ceea ce privește o soluție de condamnare.

De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, în raport cu care, în ședința publică din 11 ianuarie 2024, Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar instanța a pus în discuție subzistența interesului procesual al reclamantului în promovarea acțiunii, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de dezbateri.

Potrivit textului normativ menționat,"Cu un an înainte de expirarea duratei normale a mandatului nu se mai organizează alegeri pentru consiliile locale, Consiliul General al Municipiului București, consiliile județene, primari, primarul general al municipiului București și pentru președinți ai consiliilor județene."

În condițiile în care mandatul primarului este de 4 ani, conform art. 151 din Codul administrativ, astfel că durata normală a mandatului pentru autoritățile publice locale alese în cadrul scrutinului electoral din anul 2020 urmează să înceteze în cursul anului 2024, Înalta Curte constată că în soluționarea cauzei nu se poate face abstracție de dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Este adevărat că scopul final al mecanismelor procesuale care compun contenciosul administrativ este acela de a asigura respectarea principiului legalității activității administrației publice, prin cenzurarea și corectarea conduitei nelegale a autorităților publice, dar în cadrul contenciosului administrativ subiectiv, controlul exercitat de instanța specializată nu este unul in abstracto, ci este fondat pe premisa vătămării unor drepturi sau a unor interese legitime ale persoanei vătămate și urmărește protejarea și restabilirea acestora.

De aceea, o hotărâre judecătorească pronunțată în cadrul contenciosului administrativ subiectiv în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 trebuie să țină seama de întreg contextul normativ aplicabil raportului juridic dedus judecății, astfel încât să aibă în mod obiectiv aptitudinea de a fi pusă în aplicare pentru înlăturarea vătămării invocate.

În acest cadru normativ, ținând seama și de specificul raportului de drept public dedus judecății, caracterizat de preeminența interesului public în derularea procedurilor electorale conform unui calendar și unor reguli prestabilite, Înalta Curte reține că, deși din punct de vedere temporal la data învestirii instanței nu intervenise interdicția instituită prin prevederea legală citată (motiv pentru care în speță nu poate fi reținută inadmisibilitatea acțiunii), ivirea acesteia mai înainte de soluționarea definitivă a cauzei face ca folosul practic pe care îl urmărește reclamantul să nu mai poată fi atins.

Prin urmare, întrucât la acest moment nu mai este îndeplinită cerința privind existența unui interes al reclamantului, potrivit art. 33 din C. proc. civ., nu se mai impune examinarea în concret a celorlalte critici din recursuri, analiza acestora fiind inutilă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantului ca lipsită de interes, în raport cu dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne și Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinței nr. 314 din 1 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne și Autoritatea Electorală Permanentă, ca lipsită de interes, în raport cu dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.