ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3717/2024

Ședința publică din data de 10 septembrie 2024

Asupra cererii de completare a Deciziei nr. 5763 pronunțate la data de 05 decembrie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cerere formulată de recurentul - reclamant A.,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Hotărârea instanței a cărei completare se solicită

Prin Decizia nr. 5763 din 05 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 266 din 13 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Cererea de completare dispozitiv

La data de 12.04.2024, a fost înregistrată la instanță cererea formulată de recurentul -reclamant A., de completare a Deciziei nr. 5763 din 05 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în cadrul căreia arată că decizia este motivată vădit contrar raționamentului juridic și cu rea-credință, prin sfidarea prevederilor art. 99

1

alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În dezvoltarea argumentelor sale, recurentul - reclamant, cu prioritate absolută invocă excepția incompatibilității întregului complet de judecată, fiind încălcate prevederile art. 6 pct. 1 CEDO pe latura incompatibilității, doi dintre membrii completului, respectiv doamna judecător B. și domnul judecător C. încălcând grav prevederile art. 24 (1) din Constituție care garantează drepul la apărare, iar doamna judecător D. a invocat eronat în susținerea cererii sale de abținere art. 42 alin. (1) pct. 13, în loc de pct. 4, acesta fiind incident.

Susține recurentul că au fost încălcate norme de interes public care determină nulitatea absolută, irevocabilă " în orice stare a judecății", conform art. 178 alin. (1) C. proc. civ.

În continuare, recurentul - reclamant formulează critici la adresa soluției pronunțate de instanță în cadrul Deciziei nr. 5763/05.12.2023, prin care s-a admis excepția nulității, constatându-se nul recursul promovat de reclamant.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ., examinând mai întâi excepția tardivității, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată iar cerererea de completare este tardiv formulată, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Demersul judiciar inițiat de parte vizează o hotărâre pronunțată în calea extraordinară de atac a recursului, situație în care termenul de 15 zile pentru exercitarea dreptului de a cere completarea dispozitivului deciziei curge de la comunicarea deciziei în cauză, fiind incidentă teza finală a articolului 444 alin. (1) C. proc. civ. redat anterior.

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită a fost comunicată recurentului - reclamant la data de 13 martie 2024, astfel cum rezultă din Procesul-verbal de înmânare atașat la dosar, iar cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost expediată de parte la instanță, prin poștă, la data de 09 aprilie 2024, astfel cum este menționată pe ștampila aplicată pe plicul de expediere a cererii la instanță. .

Or, față de data comunicării către recurentul -reclamant a Deciziei nr. 5763 pronunțate în 05 decembrie 2023, respectiv 13 martie 2024, cele 15 zile prevăzute de art. 444 alin. (1) C. proc. civ. pentru formularea cererii de completare s-au împlinit la data de 29.03.2024, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea formula o astfel de cerere, astfel că cererea de completare transmisă de recurentul -reclamant la data de 09.04.2024 este tardivă, fiind formulată după împlinirea termenului legal.

Așa fiind, se constată că prezenta cerere de completare a fost formulată cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ, de 15 zile, prevăzut de textul de lege sus-menționat, calculat de la data comunicării deciziei (13 martie 2024).

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru efectuarea diferitelor acte de procedură și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, recurentul-reclamant a formulat cererea de completare după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurentul-reclamant nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în formularea cererii de completare, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte, constatând ca fiind întemeiată excepția tardivității, invocată din oficiu, va respinge cererea de completare formulată de recurentul - reclamant A., ca tardivă, aplicându-se astfel și sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din același cod.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 444 alin. (2) C. proc. civ. va respinge cererea de completare formulată de recurentul-reclamant A., ca tardivă, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind completarea Deciziei nr. 5763 din data de 05 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardivă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 septembrie 2024.