ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 700/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 14.06.2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției inspectorului-șef nr. C22-861 din 31.06.2022 și a Rezoluției de clasare nr. 732 din 19.04.2022 emise în lucrarea nr. 22-1050 de inspectorul judiciar din cadrul Direcției de inspecție pentru judecători.

Prin sentința civilă nr. 1756 din 17 octombrie 2022, Curtea a respins cererea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

1.2. La data de 08.12.2022, reclamanții au formulat cerere de completare și cerere de lămurire a acestei sentințe civile.

Prin sentința civilă nr. 6 din 9 ianuarie 2023, Curtea a respins cererea de completare formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 9 ianuarie 2023, Curtea a respins cererea de lămurire, ca neîntemeiată.

1.3. La data de 05.02.2023, reclamanții au formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 6 din 9 ianuarie 2023 și cerere de completare a sentinței civile nr. 1756 din 17 octombrie 2022 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 349 din 6 martie 2023, Curtea a admis excepția tardivității formulării cererii de completare a sentinței nr. 1756 din 17 octombrie 2022 și a respins cererea de completare, ca tardiv formulată.

Prin sentința civilă nr. 362 din 6 martie 2023, Curtea a respins cererea de completare a sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2023, ca neîntemeiată.

1.4. La data de 05.04.2023, reclamanții au formulat cerere de îndreptare eroare materială a admiterii excepției tardivității și repunerea pe rol a cererii de completare a sentinței civile nr. 1756 din 17 octombrie 2022.

Prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2023, Curtea a respins cererea de îndreptare eroare materială, ca neîntemeiată.

La data de 03.05.2023, reclamanții au formulat cerere de recurs împotriva încheierilor de ședință din 10 aprilie 2023, 6 martie 2023 și a sentinței nr. 349 din 6 martie 2023 având ca obiect respingerea cererii de îndreptare eroare materială de tardivitate în calcularea termenului de 15 zile de la primirea sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2023.

Totodată, au formulat recurs și împotriva sentinței nr. 349 din 6 martie 2023, sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2023 și împotriva sentinței nr. 1756 din 17 octombrie 2022, apreciind că aceste sentințe nu au analizat capetele de cerere ale cererii de chemare în judecată.

Au susținut recurenții, la un prim punct al cererii de recurs, pct. A), că instanța de fond a făcut o eroare materială în calcularea termenului de 15 zile acordat depunerii cererilor de recurs de completare.

Sentința nr. 1756 din 17 octombrie 2022 a fost expediată pe 22.11.2022, iar cererea de completare și de clarificare a acestei sentințe a fost trimisă electronic prin e-mail la 07.12.2022.

Încheierea de ședință din camera de consiliu din 10 aprilie 2023 a respins cererea de îndreptare eroare materială pe motiv că erorile invocate prin cererea petenților nu sunt erori materiale, ci vizează presupuse greșeli de judecată, care pot fi invocate prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Conform art. 442 alin. (1) C. proc. civ., erorile de calcul și orice erori materiale cuprinse în hotărâri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, eroare în cauză fiind o eroare de calcul a termenului legal de 15 zile care a curs de la data de 22.11.2022, primirea sentinței nr. 1756/2022, până la trimiterea e-mailului din decembrie 2022.

La un al doilea punct al cererii de recurs, pct. B), recurenții-reclamanți au solicitat ca instanța de recurs să oblige instanța de fond să analizeze în detaliu și să dea o rezoluție cu privire la capetele de cerere care descriu abateri disciplinare, capete de cerere care nu au fost analizate și nu au fost soluționate până în prezent, făcând aprecieri cu privire la sentința civilă nr. 1756 din 17 octombrie 2022.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1756 din 17 octombrie 2022, încheierii din 9 ianuarie 2023, sentinței civile nr. 6 din 9 ianuarie 2023, sentinței nr. 349 din 6 martie 2023 și sentinței nr. 362 din 6 martie 2023.

A mai invocat și excepția nulității recursului formulat împotriva încheierii din 10 aprilie 2023 pentru nemotivare.

În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția tardivității recursului formulat împotriva sentinței nr. 1756 din 17 octombrie 2022, împotriva sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2023, împotriva sentinței nr. 362 din 6 martie 2023 și împotriva sentinței nr. 349 din 6 martie 2023 și excepția nulității recursului formulat împotriva încheierii din 10 aprilie 2023.

Înalta Curte, preliminar, constată că recurenții prin cerere au formulat recurs împotriva "încheierilor de ședință din 10 aprilie 2023, 6 martie 2023".

Însă, după cum reiese din circumstanțele cauzei, consemnate la pct. I.1. al prezentei decizii, la data de 6 martie 2023 au fost pronunțate sentința civilă nr. 349 (prin care a fost respinsă cererea de completare a sentinței civile nr. 1756 din 17 octombrie 2022, ca tardivă) și sentința nr. 362 (prin care s-a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 6 din 9 ianuarie 2023, ca neîntemeiată).

De vreme ce recurenții au atacat explicit sentința nr. 349 din 6 martie 2023, instanța apreciază că referirea lor la încheierea de ședință din 6 martie 2023 vizează, de fapt, sentința civilă nr. 362 din 6 martie 2023.

1.1. Analizând excepția tardivității recursului formulat împotriva sentinței nr. 1756 din 17 octombrie 2022, împotriva sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2023, împotriva sentinței nr. 362 din 6 martie 2023 și împotriva sentinței nr. 349 din 6 martie 2023, Înalta Curte reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

De asemenea, conform art. 446 C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 442 (de îndreptare eroare materială) și art. 443 (lămurirea hotărârii) precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 (completarea hotărârii) sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.

Prin urmare, termenul de recurs vizând sentința nr. 1756 din 17 octombrie 2022 (de soluționare a cauzei în primă instanță), de 15 zile de la comunicare, a început să curgă la data de 22.11.2022 (data comunicării acestei sentințe către reclamanți) și s-a împlinit la data de 08.12.2022.

Deci, termenul pentru recurarea celorlalte hotărâri a fost tot de 15 zile de la comunicare, începând să curgă la data comunicării acestora, respectiv la data de 25.01.2023 pentru recurarea sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2023 (de respingere a cererii de completare), împlinindu-se la data de 10.02.2023, și la data de 24.03.2023 pentru recurarea sentinței nr. 362 din 6 martie 2023 (de respingere a cererii de completare a sentinței nr. 6/2023) și sentinței nr. 349 din 6 martie 2023 (de respingere a cererii de completare a sentinței nr. 1756/2022), împlinindu-se la data de 10.04.2023.

Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Or, cererea de recurs a fost depusă de reclamanți la data de 03.05.2023 (prin e-mail), cu mult după împlinirea termenelor de 15 zile pentru recurarea hotărârilor menționate.

1.2. În ceea ce privește excepția nulității recursul formulat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva încheierii din 10 aprilie 2023, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurenților-reclamanți, rezultă că aceștia nu au evidențiat niciun element de nelegalitate a încheierii recurate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor iar recurenții nu au indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea recurată, instanța a reținut că aspectele invocate de reclamanți nu sunt erori materiale, de ordin formal, ci vizează presupuse greșeli de judecată care nu pot fi soluționate decât în căile de atac prevăzute de lege.

Recurenții au apreciat că ar fi vorba despre o eroare materială în calcularea termenului de 15 zile pentru formularea cererii de completare a sentinței nr. 1756 din 17 octombrie 2022, precizând că cererea de completare a acestei sentințe a fost expediată electronic pe e-mail la data de 07.12.2022. Au făcut trimitere la o eroare de calcul cu privire la comunicarea sentinței nr. 1756/2022 și la formularea cererii de completare a acesteia, însă, nu au identificat nicio normă de drept material aplicabilă cauzei care să fi fost încălcată de instanță, criticile lor nefiind apte a demonstra nelegalitatea încheierii recurate.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți nu au circumstanțiat în niciun mod argumentele lor, în sensul că instanța de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei sau că încheierea nu ar fi motivată.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, argumentele recurenților vizează situația de fapt, fiind nemulțumiți de soluția pronunțată asupra cererii de îndreptare eroare materială, și nu se referă la nelegalitatea încheierii recurate, o astfel de abordare neîndeplinind exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

1.3. Trecând peste aspectul nemotivării recursului, Înalta Curte va lămuri unele aspecte ale cauzei, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului.

Recurenții-reclamanți au solicitat prin cererea de îndreptare eroare materială (depusă la 05.04.203 și soluționată prin încheierea din 10 aprilie 2023) "corectarea erorii materiale de acceptare a excepției tardivității și repunerea pe rol a cererii de completare a sentinței nr. 1756 din 17 octombrie 2022", apreciind și că "Sentința civilă nr. 349 din 6 martie 2023 a acceptat eronat tardivitatea formulării cererii de completare a sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2023".

Însă, recurenții-reclamanți se află în eroare cu privire la soluția dată asupra cererii de completare a sentinței nr. 1756 din 17 octombrie 2022 formulate la data de 07.12.2022, pentru că, prin sentința civilă nr. 6 din 9 ianuarie 2023, Curtea a respins cererea de completare, ca neîntemeiată, și nu ca tardiv formulată. Ulterior, a doua cerere de completare a sentinței nr. 1756/2022, formulată, însă, la 05.02.2023, a fost respinsă ca tardivă prin sentința civilă nr. 349 din 6 martie 2023.

De asemenea, cererea de completare a sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2023 a fost respinsă ca neîntemeiată (și nu ca tardiv formulată) prin sentința civilă nr. 362 din 6 martie 2023.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul vizând hotărârile menționate mai sus, ca tardiv formulat, și, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat împotriva încheierii din 10 aprilie 2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 1756 din 17 octombrie 2022, împotriva sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2023, împotriva sentinței nr. 362/06.03.2023 și împotriva sentinței nr. 349 din 6 martie 2023 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.