ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5763/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Rezoluției din data de 28.04.2022 emisă de către inspectorul B..

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 266/13.02.2023 din data de 13.,02.2023, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a susținut recurentul că hotărârea încalcă prevederile exprese ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ce a fost omis de prima instanță.

Invocând apoi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a susținut recurentul că " întocmirea hotărârii de câteva ori a pus " placa de gramofon" stricată a soluționării definitive a dosarului nr. x/2021, deși a dovedit de o manieră " no comment" contrariul, redând următorul citat din cuprinsul hotărârii recurate: "Referitor la dosarul nr. x/2014, având ca obiect plângerile adresate de petent organelor de poliție cu privire la numita C., s-a constatat că a fost soluționat la data de 30 ianuarie 2017, iar soluția de clasare a fost analizată, în mod definitiv, prin încheierea pronunțată la data de 14.11.2017 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sector 4 București, când a fost respinsă plângerea împotriva soluției formulată de petent.", susținând mai departe că " și pentru că este de notorietate că " judecătorii" numai frunzăresc dosarele, uneori datorită kilogramelor de maculatură ce le conțin, mai probez încă o dată că întocmirea și " de facto" și de " jure" a comis infracțiunea de " înșelăciune prezentând ca adevărate fapte mincinoase".

În continuare, mai arată recurentul că, în luna aprilie 2014, a înregistrat la secția 14 Poliție București mai multe plângeri împotriva debitoarei C. printre care una pentru " abuz de încredere" în temeiul art. 238 alin. (1) C. pen. și mai apoi o alta tot pentru " abuz de încredere prin fraudarea creditorului ", în temeiul art. 239 alin. (1) C. pen., prima fiind finalizată, într-adevăr, prin încheierea din 14.11.2017 a Judecătoriei Sectorului 4, cealaltă fiind și acum..." virgină, caz unic în jurisprudența nu numai internă, ci chiar mapamondică".

Referindu-se apoi la doamna D. și la domnul E., dar și la judecătorul fondului, recurentul – reclamant a avertizat cu privire la demersurile pe care le va întreprinde " dacă nu va fi admis recursul", urmând a sesiza CEDO, " solicitând mari daune morale ", Comitetul Helsinki", dar și F. și G. și a solicita și continuarea monitorizării justiției.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamant, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, a hotărârii instanței de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul – reclamant A. a combătut apărările intimatei – pârâte Inspecția Judiciară din cadrul întâmpinării, printr-o " Contraîntâmpinare" susținând că persoana ce a întocmit întâmpinarea a comis infracțiunile de " favorizare a făptuitoarei" H., în plus față de actuala instanță comițând infracțiunea de " fals în declarații"

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 08.06.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05 decembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. La acest termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la conținutul cererii de recurs, din oficiu a invocat excepția nulității și, luând act de solicitarea intimatei Inspecția Judiciară, de judecare a cauzei în lipsă, a reținut cauza spre soluționare, urmând ca, în temeiul art. 248 C. proc. civ. să analizeze mai întâi excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., mai întâi excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Rezoluției din data de 28.04.2022 emisă de către inspectorul B..

Instanța de fond – în speță Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de față, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținând în esență că, atât soluția administrativă dispusă prin rezoluția de clasare, cât și soluția dispusă prin rezoluția inspectorului șef sunt legale și temeinice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Analizând mai întâi excepția nulității recursului, invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.,

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că, deși recurentul, în cadrul cererii de recurs, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege anterior menționate.

Cu titlu prealabil, se constată că, deși a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora, "casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", în cadrul acestuia recurentul-reclamant a susținut în esență că "hotărârea încalcă prevederile exprese ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. omițându-l", critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, fără a indica nici o regulă de procedură încălcată de către instanța de fond, astfel că, simpla invocare a acestui articol nu este de natură a conduce la concluzia că cerința imperativă a dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. a fost îndeplinită în cauză de către recurentul-reclamant.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte mențiuni prevăzute cu caracter imperativ, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cerința legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale și indicarea în concret a regulilor de procedură încălcate de instanță, cerință nerespectată de către recurent cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susținerilor recurentului doar o aparență de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reține Înalta Curte că acesta vizează casarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Ipotezele care pot susține acest motiv de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pot fi: existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente, cum este cazul admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.

Analizând cererea de recurs se constată că recurentul – reclamant nu formulează critici concrete la adresa hotărârii de fond, ci doar se limitează a susține că hotărârea încalcă prevederile exprese ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., omițând acest articol, ori că "întocmirea hotărârii de câteva ori a pus " placa de gramofon" stricată a soluționării definitive a dosarului nr. x/2021, deși a dovedit de o manieră " no comment" contrariul".

Or, raportat la ipotezele anterior menționate, Înalta Curte constată că aceste susțineri ale recurentului nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., simpla afirmație că hotărârea încalcă prevederile exprese ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., " omițând", nefiind suficientă pentru a determina încadrarea în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu este susținută de argumente care să corespundă cazului de casare invocat. Astfel, se constată că recurentul nu formulează veritabile critici la adresa hotărârii de fond, ci doar își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de aceasta.

Astfel, Înalta Curte reține că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul a invocat formal motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., aspectele dezvoltate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul exprimându-și doar nemultumirea cu privire la soluția dată de prima instanță, astfel că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. au fost invocate doar formal, fără a se indica în concret, raportat la textele invocate, care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de fond, prin raportare la motivele de recurs invocate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a regulilor de procedură încălcate de prima instanță, expunerea argumentelor pentru care partea consideră că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și eventualele motive contradictorii sau străine de natura cauza cauzei identificate în conținutul hotărârii.

Trebuie precizat că nu reprezintă o nemotivare a hotărârii împrejurarea că recurentul nu este de acord cu soluția la care a ajuns instanța de fond.

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Această soluție nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse hotărârii atacate, în sensul de a se preciza care sunt lipsurile acesteia sub aspectul motivării (nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), care sunt regulile de procedură încălcate de către instanță, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, partea neputându-se rezuma la o simplă invocare formală a cazurilor menționate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și la reluărea unor susțineri anterioare, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii recurate, prin indicarea regulilor de procedură pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste norme de procedură și prezentarea argumentelor pentru care consideră că hotărârea atacată nu a fost motivată, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, admițând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, va constata nul recursul formulat de reclamantul A..

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse și constatând că recurentul – reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și, cum în cauză nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, admițând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul A., făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 266 din 13 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.