ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3676/2024

Ședința publică din data de 4 iulie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat Curții de Apel București să constate calitatea pârâtului de colaborator al fostei Securități.

Prin sentința civilă nr. 1808 din 14 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat

În motivarea recursului, a arătat că prin hotărârea pronunțată, prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

I. cu privire la raportarea primei instanțe la existența Adeverinței nr. x/27.09.2018 și la dispozițiile art. 12

1

din O.U.G. nr. 24/2008 (în forma introdusă de Legea 161/2019 - act normativ declarat neconstituțional), se arată că instanța de fond, interpretând și aplicând în mod eronat prevederile legale menționate, a reținut o presupusă inexistență a unui temei legal pentru declanșarea componentei litigioase a activității specifice de deconspirare, fără a ține cont că:

- acțiunea a fost în mod legal introdusă în baza art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere calitatea intimatului-pârât de ales în urma alegerilor locale din anul 2020, funcție verificabilă din oficiu și distinctă de cea deținută la momentul verificării anterioare, anume calitatea în urma alegerilor locale din anul 2016;

- în speță, contrar celor reținute de instanță, exista oricum o normă ce reglementează posibilitatea reverificării persoanelor ce candidează sau dețin funcții verificabile din oficiu, în speță art. 32, care a reintrat în fondul activ al legislației ca urmare a încetării efectelor dispozițiilor ce l-au abrogat, din Legea nr. 161/2019, declarată neconstituțională în ansamblul său.

Se arată că cererea de chemare în judecată formulată de către CNSAS împotriva intimatului-pârât nu s-a întemeiat pe prevederile art. 12

1

din O.U.G. nr. 24/2008, din a căror încetare a efectelor (în urma declarării neconstituționalității) instanța deduce lipsa unei fundamentări în drept pentru uzitarea de prezenta formă procedurală.

Cererea introductivă de instanță s-a întemeiat pe dispozițiile art. 2 O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare - temei legal indicat expres în acțiune. Exercitarea dreptului la acțiune în constatarea calității de colaborator nu nu este îngrădită ca urmare a încetării efectelor art. 12

1

din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin adresa nr. x/21.08.2017, Primăria comunei Drăgușeni a transmis CNSAS (în scopul efectuării verificărilor obligatorii prevăzute de art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, lista persoanelor care ocupă funcțiile de primar, viceprimar și consilieri locali (intimatul figurând la poz. 4), însoțite de declarațiile pe proprie răspundere privind colaborarea cu fosta Securitate. Verificarea declanșată inițial a fost finalizată prin întocmirea notei de constatare nr. x în care au fost identificate dosarele nr. x 361833 (titular A.), nr. R 366014, nr. R 364515 și nr. R1987 în baza căreia a fost emisă Adeverința nr. x/27.09.2018.

Ulterior, având în vedere ciclul electoral din anul 2020, intimatul-pârât a făcut obiectul unei verificări din oficiu distincte.

Prin adresa nr. x/15.06.2021 Primăria comunei Drăgușeni a transmis CNSAS, în scopul efectuării verificărilor obligatorii prevăzute de art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, lista persoanelor care ocupă funcțiile de primar, viceprimar și consilieri locali (intimatul figurând la poz. 12), însoțite de declarațiile pe proprie răspundere privind colaborarea cu fosta Securitate. Verificarea declanșată ulterior a fost finalizată prin întocmirea notei de constatare nr. x/06.12.2022 fiind identificate suplimentar dosarele nr. x.

Prezenta cerere a fost introdusă ca urmare a circumscrierii situației intimatului-pârât în ipoteza textului de lege al art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind vorba de procedura desfășurată în vederea realizării dezideratului deconspirării publice și de satisfacere a dreptului de acces la informații de interes public a persoanelor îndreptățite, prin verificarea calității de lucrător sau colaborator al fostei Securități a persoanelor care dețin funcții ce implică exercitarea unei forme a autorității publice.

Verificarea anterioară nu limitează și nu se opune prezentei verificări, în baza prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008. Raportat la aceste din urmă prevederi și având în vedere existența unei noi calități, ce a antrenat conform legii parcurgerea procedurii de verificare (în urma căreia s-a identificat material arhivistic relevant), în cazul de față se putea formula oricând o acțiune în constatarea calității de colaborator.

• urmare unei adeverințe prin care CNSAS a constatat anterior necolaborarea reclamantului, CNSAS nu mai are temei legal pentru a se adresa instanței cu o acțiune în constatarea calității reclamantului de colaborator al fostei Securități;

• chiar dacă s-ar considera că acțiunea ar fi pornită direct în baza art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, iar nu în baza art. 12

1

din O.U.G. nr. 24/2008, acțiunea reclamantului este neîntemeiată.

Legea nr. 161/2019 a abrogat dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, care prevedea în cazul în care, urmare a preluării prevăzute la art. 31, rezultă documente și informații noi și neprocesate cu privire la calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia a unei persoane pentru care a fost emisă anterior prezentei ordonanțe de urgență o decizie de neapartenență sau de necolaborare cu Securitatea, dacă persoana face parte din categoriile persoanelor verificate din oficiu, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității inițiază și aplică, în mod corespunzător, procedura cuprinsă în prezenta ordonanță de urgență".

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 724/2021 este înlăturată în integralitate din ordinea juridică Legea nr. 161/2019, fiind înlăturat implicit și art. 12

1

introdus prin aceasta în O.U.G. nr. 24/2008, precum și norma care a abrogat prevederile art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește efectele constatării neconstituționalității unor norme Curtea Constituțională s-a pronunțat deja, prin Deciziile nr. 20/2000, nr. 62/2007, nr. 788/2009 nr. 24/2010 nr. 414/2010 sau nr. 1039/2012, reținând, de principiu, că în cazul constatării neconstitutionalității unor dispoziții de abrogare, acestea își încetează efectele juridice în condițiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituție, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte".

Astfel, potrivit jurisprudenței obligatorii a instanței de contencios constituțional, declararea neconstitutionalității în ansamblu a Legii nr. 161/2019, așadar inclusiv a textului care a abrogat art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, conduce la reintrarea în vigoare a articolului abrogat (art. 32) prin legea declarată neconstituțională.

În concluzie, art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, a fost reactivat ca urmare a declarării neconstitutionalității legii prin care a fost abrogat. Prin urmare, chiar prin raportare la propria optică a instanței, în fundamentarea căreia aceasta susține necesitatea unei norme speciale care să reglementeze expres posibilitatea reverificării, o asemenea normă există în speță (art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008), iar instanța nu a ținut cont de ea în motivarea pretinsei lipse de temei legal al reverificării, nefăcând așadar aplicarea corectă a cadrului consacrat normativ

II. în combaterea motivării instanței de fond conform căreia furnizarea unor informații de acea natură nu se referă la activități îndreptate împotriva regimului comunist, se arată următoarele:

Contrar celor reținute prin sentința recurată, comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind de notorietate faptul că, anii '80 au fost guvernați de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Potrivit Raportului final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România "sfârșitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic.

Informațiile furnizate Securității de către intimatul-pârât se circumscriu-prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Este evident excesul de zel al informatorului, fapt ce a generat imixtiunea organelor Securității în viața privată a persoanei urmărite. Pe cale de consecință, furnizarea unor informații de această natură, se referă la activități îndreptate împotriva regimului comunist.

Interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b), duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securității, persoanelor care, prin denunțurile lor, nu au menajat interesele celor denunțați, deși puteau, și, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice.

Astfel, delimitând sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist, legiuitorul a urmărit ca, pe de o parte, să excludă denunțurile care, de obicei, rămâneau fără urmări asupra celui denunțat, și, pe de altă parte, să excludă și denunțurile care ar fi putut avea urmări, dar care sunt compatibile cu principiile moralei publice într-o societate democratică.

Contrar celor reținute de prima instanță în sentința recurată, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu condiționează existența calității de colaborator al Securității de modul în care fosta Securitate aprecia relevanța informațiilor furnizate. Prima instanță, prin Sentința recurată, practic, adaugă la lege. Legiuitorul nu face distincție între informații, dacă erau cunoscute sau dimpotrivă, de primă sesizare, sau dacă fosta Securitate le aprecia relevante sau nu. În caz contrar s-ar ajunge la situația absurdă ca fosta Securitate (ar cărei activitate de sprijinire a regimului comunist ar trebui devoalată) prin aprecierea sau nu a relevanței informațiilor furnizate, să condiționeze constatarea calității de colaborator în privința persoanelor chemate în judecată în temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008. Acest fapt nu poate fi acceptat și demonstrează o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008. Din punct de vedere al analizei teleologica textului în nicio situație denunțătorul nu avea cum să cunoască gradul de informare al Securității ofițerul nu îi raporta informatorului, se întâmpla exact invers.

Informațiile furnizate de către intimat nu erau "neutre" așa cum reține prima instanță, ci au produs efecte asupra persoanelor denunțate, dovadă fiind măsurile dispuse de lucrătorul Securității pe notele informative (redate pe larg în cererea de chemare în judecată). Prin măsurile dispuse și dirijarea intimatului în intimitatea persoanei denunțate se ajungea în mod evident la încălcarea dreptului la viață privată și/sau la înăsprirea urmăririi informative.

Contrar celor reținute de prima instanță, care, printr-o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 adaugă nepermis la lege, condiționează existența calității de colaborator de executarea sau nu a sarcinilor trasate de către Securitate.

Dincolo de faptul că nu există o asemenea condiționare legală, intimatul nu avea calitatea de lucrător al fostei securități și nu executa sarcini/ordine, ci era o persoană civilă recrutată pentru a furniza informații.

Prin motivarea instanței s-ar ajunge, din nou, la situația absurdă ca fosta Securitate (ar cărei activitate de sprijinire a regimului comunist ar trebui devoalată) de această dată indirect, să condiționeze constatarea calității de colaborator, prin luarea în considerare a executării/nu a sarcinilor trasate prin ofițerul de legătură.

Toate comentariile referitoare la nivelul de trai al românilor în perioada 1964-1989 reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Notele informative furnizate de către intimatul-pârât, coroborate cu angajamentul olograf demonstrează, contrar celor reținute de prima instanță în sentința recurată, îndeplinirea condițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări, privind constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al Securității.

Contrar celor reținute prin sentința recurată, și a doua condiție legală prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită deoarece, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Pârâtul nu putea să cunoască în momentul furnizării informațiilor dacă Securitatea avea sau nu cunoștință de situațiile pe care acesta urma să le denunțe.

Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul și ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situațiile denunțate, rezultă că acesta nu a menajat interesele persoanelor denunțate, nu a avut o atitudine precaută și nici de protejare a celor denunțați.

Prin urmare, nesocotind interesele celor denunțați, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale.

Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință.

Este îndeplinită a doua condiție, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi în sensul că intimatul ar fi trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate. Este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care se referea în denunțurile sale urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigații suplimentare presupuneau cel puțin încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea și obținerea de noi informații despre cei urmăriți, fără acordul lor.

Așa cum a arătat Decizia nr. 1780 din 24.03.2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, "pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficient în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat".

Legiuitorul nu face distincție între informații, dacă erau cunoscute sau dimpotrivă, de primă sesizare. Din punct de vedere al analizei teleologice a textului, în nicio situație denunțătorul nu avea cum să cunoască gradul de informare al Securității, ofițerul nu îi raporta informatorului, se întâmpla exact invers. Ar fi trebuit, astfel, adoptată o atitudine diligentă, precaută de protejare a intereselor celorlalți cetățeni și să nu denunțe Securității informații care făceau referire la atitudini potrivnice regimului comunist, știind că asemenea informații prejudiciau persoanele denunțate.

Intimatul ar fi trebuit să aibă o atitudine prudentă și să ia în calcul și ipoteza în care Securitatea nu cunoștea atitudinile/opiniile persoanei denunțate. Atât timp cât nu a procedat în această manieră, intimatul a dovedit că nu este interesat de posibilele efecte negative ale informațiilor sale și, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viață privată al celor denunțați, conștientizând că există riscul ca informația pe care o furnizase să ducă cel puțin la verificări și investigații efectuate de Securitate asupra celor denunțați și, astfel, la încălcarea dreptului acestora la viață privată.

În speță, îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau aduse la cunoștința fostei Securități, indiferent dacă pârâtul a avut per ansamblu o atitudine mai mult sau mai puțin cooperantă, precum și indiferent dacă ofițerii de legătură din cadrul acesteia foloseau sau nu respectivele informații și indiferent de efectele concrete ale acestor informații asuăpra celor denunțați.

În concluzie, contrar celor reținute de prima instanță, este suficientă condiția vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece legea accesului la propriul dosar și deconspirarea fostei securități pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunțătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunțurilor. Altfel spus, prevederile referitoare strict la deconspirarea Securității au ca finalitate exclusivă conturarea atitudinii și moralității persoanelor verificate de CNSAS, iar nu repararea prejudiciului suferit de cei care au căzut victime ale denunțurilor formulate de cei verificați.

Beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toți cetățenii care au dreptul de a fi informați cu privire la statura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. De aceea, relevantă este activitatea concretă desfășurată de persoana verificată în relația cu Securitatea, iar nu activitatea desfășurată de ofițerii de Securitate, ulterior primirii informațiilor de la persoana verificată.

Pentru aceste argumente, apreciază că este suficientă reținerea calității de colaborator al Securității pentru persoanele care au furnizat informații apte să producă repercusiuni împotriva celui denunțat, fără ca, în mod necesar, aceste repercusiuni să se fi produs în mod concret. Deci, sintagma actuală, anume "vizarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului" satisface pe deplin principiile care au stat la baza emiterii acestui act normativ, prevederile și principiile Constituției, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează existența unor presiuni exercitate pentru furnizarea notei informative.

În plus, art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008 reglementează o situație de excepție și sunt în consecință, de strictă interpretare și aplicare. Pentru a nu i se reține calitatea de colaborator al Securității unei persoane care a furnizat informații în sensul primei teze a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ar trebui să fie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ.

• informațiile să fie "cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare" și să fie date "în timpul anchetei și procesului', indiferent dacă sunt date în stare de libertate, de reținere sau de arest;

• ancheta sau procesul să fi fost motivate politic (așa cum rezultă din sintagma folosită de legiuitor:

"pentru motive politice");

• informațiile să nu se îndepărteze de motivul anchetei, ci să fie informații "privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată".

În speță, nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile cumulative prevăzute de situația de exonerare mai sus amintită. Informațiile nu au fost date într-o anchetă și se referă la cu totul alte persoane decât pârâtul. De asemenea, informațiile sunt date pe baza unui angajament de colaborare, în virtutea unei relații conspirate cu Securitate și sub acoperirea unui nume conspirativ, situație care exclude o anchetă/eventuale presiuni.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin sentința recurată, prima instanță a analizat îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru stabilirea calității de colaborator al fostei securități:

- persoana a furnizat informații, indiferent sub ce formă-condiție apreciată ca fiind îndeplinită, fiind analizate fiecare notă de informații dată de intimat;

- informațiile să denunțe activități potrivnice regimului comunist-nu s-a putut reține din probatoriul administrat îndeplinirea acestei condiții;

- informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului-nu trebuie neapărat să încalce drepturi și libertăți, ci să vizeze astfel de încălcări;

S-a reținut că notele informative depuse sunt irelevante chiar din perspectiva organelor de securitate ale epocii, prin ele nu s-a reținut că includ informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului comunist;

Prin recursul declarat de recurentul reclamant CNSAS, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt readuse în discuție aceleași note informative care au fost calificate de prima instanță în interpretarea probatoriului;

Trecând peste aspectele de netemeinicie și de reinterpretare a probatoriului, care nu pot fi supuse analizei în cadrul recursului, Inalta Curte va reține doar criticile care pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., temei legal indicat de recurentul reclamant.

Astfel, s-a susținut că instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 12

1

din O.U.G. nr. 24/2008, text de lege introdus prin Legea nr. 161/2019, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, potrivit căruia:" În condițiile în care, ulterior emiterii unei decizii de neapartenență sau de necolaborare cu Securitatea, în temeiul Legii nr. 187/1999, cu modificările și completările ulterioare, sau ulterior emiterii unei adeverințe, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, direcția de specialitate identifică informații care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, se va aplica în mod corespunzător procedura de verificare prevăzută în prezenta ordonanță de urgență, atât din oficiu, pentru persoanele care candidează la alegerile prezidențiale, generale, locale, pentru Parlamentul European, pentru persoanele care sunt prevăzute la art. 3 lit. b)-h

1

), art. 4, cât și la cerere, pentru oricare dintre persoanele care ocupă demnitățile sau funcțiile menționate la art. 3, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență."

Prin Decizia nr. 794/2021 a Curții Constituționale, Legea nr. 161/2019 a fost declarată neconstituțională în ansamblul său, astfel încât dispozițiile art. 12

1

din O.U.G. nr. 24/2008 și-au încetat aplicarea după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei menționate, fiind inițial suspendate o perioadă de 45 de zile în care organul legislativ ar fi trebuit să pună în acord textul declarat neconstituțional cu decizia Curții Constituționale.

Totodată, având în vedere că Legea nr. 161/2019, care a modificat și completat O.U.G. nr. 24/2008, abroga art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, a fost declarată în ansamblul ei neconstituțională, acest text de lege a reintrat în fondul activ legislativ.

Art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008 prevedea că " În cazul în care, urmare a preluării prevăzute la art. 31, rezultă documente și informații noi și neprocesate cu privire la calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia a unei persoane pentru care a fost emisă anterior prezentei ordonanțe de urgență o decizie de neapartenență sau de necolaborare cu Securitatea, dacă persoana face parte din categoriile persoanelor verificate din oficiu, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității inițiază și aplică, în mod corespunzător, procedura cuprinsă în prezenta ordonanță de urgență."

Prin urmare, efectele paralizante ale deciziei CCR vor conduce la renașterea textului din ordonanța de urgență care își încetase existența anterior și vor opera numai pentru viitor, fără să retroactiveze cu privire la perioada în care textul a produs efecte juridice.

Prin urmare, declanșarea unei noi cercetări, pe baza unor informații suplimentare celor inițiale, finalizată cu nota de constatare din data de 06.12.2022 nu se putea realiza în baza art. 12

1

din O.U.G. nr. 24/2008, textul fiind declarat neconstituțional.

Cu toate acestea, recurentul reclamant a criticat această sentință prin prisma celor menționate, arătând că nu și-a întemeiat acțiunea pe art. 12

1

din O.U.G. nr. 24/2008, ci pe art. 2 lit. b) și art. 3 lit. g) din actul normativ, având în vedere calitatea pârâtului de ales în cadrul alegerilor legislative locale din anul 2020, funcție verificabilă din oficiu și distinctă de cea deținută la momentul verificărilor anterioare, pentru alegerile locale din 2016, precum și pe dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, reintrate în fondul legislativ ca efect al deciziei nr. 794/2021 a CCR.

Cu toate că susținerile recurentului reclamant sunt corecte din punct de vedere teoretic, se constată însă că prima instanță nu și-a întemeiat sentința pe temeiul legal declarat neconstituțional, ci a procedat la analizarea cauzei și prin prisma dispozițiilor legale invocate de reclamant, adică art. art. 2 lit. b) și art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a ține cont în mod deosebit de adeverința din anul 2018 din care rezulta calitatea de necolaborator al securității.

Astfel, instanța a realizat o analiză a întregului material probator, respectiv a fiecărei note de informare depusă, din care a concluzionat că nu se poate reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât nu s-a putut reține cel puțin că informațiile oferite ar fi denunțat activități potrivnice regimului comunist, or aceasta este una din condițiile cerute a fi îndeplinite în mod cumulativ de textul articolului incident în cauză.

Prin urmare, instanța a făcut o analiză a materialului probator căruia i-a conferit o interpretare ce nu poate face obiectul verificărilor în calea de atac a recursului, care vizează doar critici de nelegalitate.

Relevant din perspectiva art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. îl reprezintă reținerea neîndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pe baza unui probatoriu din care s-a constatat că nici organele de securitate nu au apreciat ca relevante din punctul de vedere urmărit, notele de informare oferite de către pârât, întrucât nu s-a putut reține că informațiile oferite de intimat denunțau activități potrivnice regimului comunist, astfel încât în mod corect prima instanță a reținut că nu este îndeplinită ipoteza normei juridice pentru a constata calitatea de colaborator a intimatului.

Așadar, nici din probatoriul administrat suplimentar față de cel ce a făcut obiectul cercetărilor din ciclul electoral 2016 nu au rezultat aspecte care să conducă la o altă concluzie decât cea inițială.

Se indică de către recurent o decizie a ICCJ prin care se reține că denunțul este suficient să creeze o stare de pericol:or, pe lângă faptul că practica judiciară nu constituie izvor de drept, în speța de față nu s-a putut aprecia că aspectele relevate în notele informative ar constitui denunțuri, cu atât mai mult nu erau apte să creeze o stare de pericol, astfel încât, decizia menționată nu prezintă relevanța pe care dorește să i-o acorde recurentul reclamant, prin aceasta fiind sancționate aspecte circumstanțiale specifice cauzei respective, fără a putea fi aplicabilă speței de față.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte reține că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., prima instanță interpretând și aplicând corect dispozițiile art. 2 lit. b) și art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1808 din 14 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1808 din 14 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 iulie 2024.