ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3264/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.07.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în calitate de continuatoare în drepturi a Întreprinderii Familiale B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, S.C. Agromărăști S.R.L., constatarea nulității actului administrativ nr. x/24.06.2020 prin care pârâtul i-a comunicat că nu se impune adoptarea măsurii de sistare a activității comerciale în complexul "Piața Agromărăști" situat în Municipiul Cluj-Napoca, B-dul x nr. 131-135, județul Cluj, pentru lipsa autorizației de securitate la incendiu.

Prin sentința civilă nr. 623 din 19 aprilie 2021, Curtea a admis excepția necompetenței teritorială a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.05.2022.

Prin sentința civilă nr. 291 din 3 noiembrie 2022, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinări.

A admis excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinări și a respins acțiunea reclamantei, ca lipsită de interes.

A respins excepțiile de inadmisibilitate și de autoritate de lucru judecat invocate prin întâmpinări ca lipsite de obiect.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei S.C. Agromărăști S.R.L. suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând, respingerea excepției lipsei de interes ca fiind neîntemeiată și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Referitor la excepție, recurenta-reclamantă a arătat că, într-adevăr, nu mai are calitate de proprietar asupra unui imobil din incinta Pieței Agromărăști, însă a promovat o acțiune în despăgubiri împotriva societăților care sunt proprietare a acesteia. Astfel, patrimoniul acestora garantează recuperarea potențialei sale creanțe, interesul său fiind evident, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În continuarea cererii, recurenta s-a referit la fondul cererii de chemare în judecată.

3.1. Intimata-pârâtă S.C. Agromărăști S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, apreciind că argumentele recurentei nu se pot încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă S.C. Agromărăști S.R.L..

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentei, rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile sale neputându-se subsuma ipotezei prevăzute de acest motiv de nelegalitate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei față de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei-reclamante de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurenta-reclamantă, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a relua argumentele prezentate în fața instanței fără, însă, a combate considerentele instanței de fond și fără a-și circumstanția în niciun mod criticile de nelegalitate a hotărârii recurate.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, în raport cu motivul de casare invocat, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestora. Invocarea existenței altor litigii cu pârâtele societăți comerciale aflate pe rolul instanțelor de judecată nu poate constitui motivare a căii de atac.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 291 din 3 noiembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.