Decizia nr. 2838/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la data de 17.12.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale reclamanții A., B., C., D., E., F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării: - obligarea Ministerului Justiției la aprobarea modificării statului de funcții și pe cale de consecință, obligarea pârâtei Curtea de Apel București la emiterea deciziei de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare începând cu data de 03 decembrie 2018 (27-28 noiembrie 2018- data susținerii și 03 decembrie 2018 - promovării examenului de grefier arhivar cu studii superioare), - obligarea pârâtei Curtea de Apel București la plata sumelor de bani reprezentând diferența dintre venitul la care erau îndreptățiți, ca urmare a promovării examenului în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, și venitul efectiv plătit (sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată, până la data plății efective) după cum urmează: pentru reclamanții A., B., C. și D. pentru perioada 03 decembrie 2018 până la momentul realizării efective a dreptului solicitat la pct. 1; pentru reclamanta E. pentru perioada 03 decembrie 2018 - 01.08.2020; pentru reclamanta F. pentru perioada 03 decembrie 2018 - 01.09.2021.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 48 din 16 februarie 2023 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepțiile inadmisibilității, tardivității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiției. Admite excepția prescripției invocată de paratul Ministerul Justiției, în ceea ce privește petitul privind obligarea pârâților Curtea de Apel Bucuresti la plata sumelor de bani reprezentând diferenta dintre venitul ca urmare a promovării examenului în functia de grefier arhivar cu studii superioare si venitul efectiv plătit pentru perioada 03.12.2018 - 14.12.2018 și respinge ca prescris acest petit. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Obligă pârâtul Ministerul Justiției să aprobe modificarea statului de funcții. Obliga pârâta Curtea de Apel București să emită decizii de încadrare a reclamanților în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 03.12.2018. Obligă pârâta Curtea de Apel București la plata sumelor de bani reprezentând diferenta dintre venitul ca urmare a promovării examenului în funcția de grefier arhivar cu studii superioare și venitul efectiv plătit (sume care se vor actualiza cu indicele de inflație, cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată, până la data plătii efective) pentru reclamanții A., B., C. și D. pentru perioada 15 decembrie 2018 până la momentul plății efective, pentru reclamanta E. pentru perioada 15.12.2018 - 01.08.2020, iar pentru reclamanta F. pentru perioada 15.12.2018 - 01.09.2021. Obligă pârâții la plata către fiecare dintre reclamanții E., A., B., F., D. a sumei de cate 1500 RON; iar către reclamanta C. a sumei de 1875 RON cheltuieli de judecată."

Recursurile exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, dar și Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul-pârât Ministerul Justiției și-a întemeiat calea de atac promovată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 Cod procedură civilă și a solicitat casarea în tot hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, judecarea pricinii în fond în contradictoriu cu Înalta Curte de Casație și Justiție, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și subrogarea legală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în drepturile ministerului, admiterea excepțiilor formulate de Ministerul Justiției, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În ceea ce privește participarea Ministerului Justiției în proces, s-a solicitat instanței de control judiciar să ia în considerare prevederile art. 142, 148 și 162 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, prin care care a avut loc transmiterea, în temeiul legii, a atribuțiilor privind gestionarea bugetului aprobat pentru cheltuielile de personal al curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor, precum și cel pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal al acestor instanțe de judecată, transmiterea calității de ordonator principal de credite pentru aceste bugete și transmiterea competențelor privind emiterea actelor de stabilire a salarizării judecătoritor, respectiv de aprobare a statelor de funcții și personal pentru aceleași instanțe. Totodată, legiuitorul a prevăzut în mod expres subrogarea Înaltei Curți de Casație și Justiției în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției, respectiv inclusiv cele procesuale, cu privire la litigiile aflate încă pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de starea pricinii, fără distincție, cât și în drepturile și obligațiile care decurg din hotărâri judecătorești, pronunțate în litigii finalizate la acest moment, respectiv din alte titluri executorii. Văzând dispozițiile art. 38 C. proc. civ. conform cărora "calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor gri situațiilor juridice deduse judecății", cât și dispozițiile exprese ale art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022, reiese că la momentul transmiterii drepturilor și obligațiilor prevăzute în textele mai sus citate, a avut loc transmiterea calitații procesuale a Ministerului Justiției către Înalta Curte de Casație și Justiție. În speță, hotărârea a fost pronunțată după intrarea în vigoare la data de 22.12.2022 a Legii bugetului de stat pe anul 2023 nr. 368/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1214 din 19.12.2022, astfel că Ministerul Justiției nu mai justifica la acel moment calitatea procesuală și trebuia introdusă de drept în cauză Înalta Curte de Casație și Justiție. Întrucât Legea nr. 368/2022 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1214 din 19 decembrie 2022, începând cu data de 22.12.2022 nu mai exista temei legal pentru acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest minister, astfel că se impuse respingerea acesteia în consecință, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă în totalitate, urmând ca analiza pe fond a pretențiilor să fie realizată în contradictoriu cu Înalta Curte de Casație și Justiție, care s-a subrogat de drept, în temeiul legii, în drepturile și obligațiile Ministerului Justiției, în calitate de pârât. În ceea ce privește drepturile și obligațiile sale, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să se bucure de independență procesuală, respectiv să aibă deplina posibilitate de a face acte procesuale de dispoziție și de a ataca hotărârea judecătorească, formulând propriile critici, inclusiv pe fondul cauzei. Pentru aceste motive, s-a solicitat instanței de recurs să constate că Înalta Curte de Casație și Justiție se subrogă în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției ce decurg din prezenta cauză, preluând în virtutea legii și calitatea de debitor în procedura de executare silită, impunându-se și comunicarea hotărârii criticate către Înalta Curte de Casație și Justiție. Referitor la formularea plângerii prealabile în termenul legal, recurentul-pârât a apreciat că sentința primei instanțe este nelegală, întrucât, în fapt, Curtea de Apel București a transmis Ministerului Justiției sohicitare de transformare a unor posturi din statele de funcții ale instanțelor judecătorești din circumscripția sa, printre care și transformarea unor posturi de grefieri arhivari/registratori cu studii medii în posturi de grefieri arhivari/registratori cu studii superioare. Având în vedere că mai multe curți de apel au transmis în aceeași perioadă astfel de solicitări, ca urmare a examenelor de promovare organizate, a fost transmisă o adresă - circulară, nr. 15/67128/20.12.2018/07.01.2019, către toate instanțele cuprinzând punctul de vedere al Ministerului Justiției cu privire la încadrarea grefierilor arhivari/registratori cu studii medii în funcția de grefieri arhivari/registratori cu studii superioare. Ulterior acestei circulare, reclamanții, alături de alți petenți, au transmis Ministerului Justiției solicitarea de aprobare a statelor de funcții ale instanțelor în sensul luării în considerare și a promovării grefierilor cu studii medii în funcțiile de grefieri arhivari cu studii superioare. Așadar, nu există o nouă procedură prealabilă care să vizeze vreun nou refuz de emitere a unui ordin în favoarea reclamaților, astfel că cererea este inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile, iar față de procedura prealabilă anterioară, termenul legal de atacare a răspunsului formulat Ia plângerea prealabilă este expirat, astfel că cererea de chemare în judecată în prezenta cauză apare ca fiind tardiv formulată. Astfel, pe de o parte, plângerea prealabilă se formulează cu privire la primul act administrativ considerat afectator de drepturi, în cauza de față refuzul Ministerului Justiției de a modifica statul de funcții, considerat nejustificat de reclamanți, răspunsul fiind comunicat. Reclamanții nu au invocat niciun motiv justificat pentru depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar termenul de 6 luni a fost, la rândul său, depășit, fără niciun motiv întemeiat. Așadar, având în vedere faptul că de la "prima" plângere prealabilă, singura valabilă, potrivit legii, respectiv de la răspunsul formulat de autoritatea publică, au trecut mai mult de 6 luni, se solicită admiterea recursului, admiterea excepției inadmisibilității, urmând a se constata că acțiunea reclamanților este inadmisibilă pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile, respectiv pentru tardivitatea introducerii acțiunii. Referitor la pretențiile pe fondul cauzei, s-a arătat că dispozițiile art. 38 alin. (1), art. 43 și art. 44 din Legea nr. 567/2004 nu reglementează situația concretă a transformării posturilor de grefieri cu studii medii în posturi de grefieri cu studii superioare, urmare dobândirii unei displome de studii superioare. Noua lege de salarizare, respectiv Legea nr. 153/2017 prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor-arhivari cu studii superioare. Acest fapt nu echivalează, însă, cu încadrarea (numirea) pe o funcție, aceasta fiind consecința îndeplinirii unor condiții prevăzute de legea care reglementează statutul acestora. Ca atare, numai după modificarea și completarea acestui act normativ în sensul reglementării condiției studiilor superioare pentru numirea în funcțiile de grefier arhivar și registrator, persoanele care ocupă aceste fundții și au absolvit studii superioare pot susține examenul de promovare în funcțiile de grefier arhivar și registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcții cu gradul corespunzător vechimii și salarizate în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017. Referitor la norma din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede modul de salarizare a grefierilor cu studii superioare și cea din legea care reglementează statutul profesional - Legea nr. 567/2004, recurentul a apreciat că acestea nu se află în contradicție, întrucât nu au același obiect, iar legea ulterioară nu conține o dispoziție legală expresă de abrogare a textului art. 38 din Legea nr. 567/2004. Pe de altă parte este adevărat că transformarea posturilor se aprobă de ministrul justiției, însă în urma modificării Legii nr. 304/2004, în acest moment transformarea posturilor se aprobă de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 148 din Legea nr. 304/2022. În același timp, decizia de transformare a posturilor de grefier este în primul rând una de oportunitate, în prealabil emiterii ordinului președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție de aprobare a transformărilor de posturi fiind necesară o analiză de oportunitate a cererilor de transformare. Aceasta deoarece dreptul de apreciere cu privire la încadrarea persoanelor care au absolvit studii superioare juridice aparține angajatorului, adică președintelui curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, dar și ordonatorului principal de credite, care trebuie, potrivit legii, să aprobe, prin ordin al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, orice modificare intervenită cu privire la statele de funcții și de personal pentru curțile de apel. Prin recursul formulat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel București s-a solicitat casarea în parte a hotărârii și respingerea capătului de cerere referitor la obligarea acestei pârâte la plata către fiecare reclamant a sumei de 1500 RON, iar către reclamanta C. a sumei de 1857 RON cheltuieli de judecată. Recurenta a apreciat că este nelegală soluția pronunțată asupra cererii reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât, având în vedere dispozițiile legale în materie și derularea efectivă a concursului de promovare, nu i se poate imputa Curții de Apel București că nu a emis deciziile de încadrare pe posturi de grefieri cu studii superioare și nici nu poate fi obligată la emiterea acestor decizii, câtă vreme posturile nu există în statul de funcții și personal (aceste decizii fiind subsecvente ordinului Ministerului Justiției), cu atât mai mult să fie obligată la plata cheltuieilor de judecată, în absența unei culpei procesuale. Înalta Curte de Casație și Justiție a înțeles să formuleze recurs împotriva sentinței instanței de fond și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în tot hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, judecarea pricinii în fond în contradictoriu cu Înalta Curte de Casație și Justiție, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, recurenta a formulat argumente similare celor din recursul declarat de Ministerul Justiției, referitoare la dispozițiile art. 142 și art. 162 din Legea nr. 304/2022, privind participarea sa în proces, formularea plângerii prealabile în termenul legal, respectiv cadrul legal pentru încadrarea pe o funcție, salarizarea corespunzătoare și oportunitatea și dreptul de apreciere al instituției cu privire la încadrarea persoanelor care au absolvit studii superioare juridice.

Apărările formulate de intimați Deși le-au fost comunicate în termenul procedural cererile de recurs formulate în cauză, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare, însă în ședința publică de judecată din data de 23 mai 2024, reprezentanta acestora a invocat excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel București, apreciind că susținerile acesteia din calea de atac promovată nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Cu titlu prealabil, în privința excepției nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel București, Înalta Curte constată, contrar susținerilor intimaților-reclamanți, că recursul respectă cerința motivării, cuprinzând critici clare și punctuale la adresa sentinței recurate, singura chestiune ce trebuie lămurită fiind aceea a încadrării corespunzătoare a motivelor de nelegalitate prezentate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În acest sens, Înalta Curte reține că argumentele recurentei-pârâte vizând lipsa culpei sale procesuale și greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, astfel încât va respinge excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel București, invocată de intimații-reclamanți. Procedând la analiza criticilor de nelegalitate invocate în recurs, instanța de control judiciar va examina, cu prioritate, motivul referitor la soluționarea cauzei fără stabilirea corespunzătoare a cadrului procesual pasiv, subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel cum s-a consemnat la punctul 1 al prezentei decizii, demersul judiciar inițiat de reclamanți vizează obligarea Ministerului Justiției la aprobarea modificării statului de funcții al Curții de Apel București și, pe cale de consecință, obligarea acestei din urmă pârâte la emiterea deciziilor de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, ca urmare a promovării examenului organizat în perioada 27-28.11.2018. Cadrul legislativ care reglementa, la data formulării acțiunii, atribuția Ministerului Justiției de a aproba modificarea statului de funcții al instanțelor judecătorești este reprezentat de dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, conform cărora " (1) Statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiției." Pe parcusul derulării procesului, actul normativ menționat a fost abrogat și înlocuit de Legea nr. 304/2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, relevanță pentru soluționarea cauzei prezentând dispozițiile art. 142 și art. 148. "Art. 142 … (2) Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor aprobat pentru cheltuielile de personal ale acestor instanțe, precum și cel aprobat pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal este cuprins în bugetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și este gestionat de aceasta, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție având calitatea de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești cu privire la aceste categorii de cheltuieli. . (5) Drepturile salariale sau alte drepturi de natură salarială ale judecătorilor de la instanțele prevăzute la alin. (2), inclusiv dobânzi și alte drepturi intrinseci legate de drepturile salariale, se asigură de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar actele privind salarizarea și alte drepturi de natură salarială ale judecătorilor acestor instanțe se emit de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. (6) Înalta Curte de Casație și Justiție se subrogă de drept în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală și cele care decurg din hotărâri judecătorești și alte titluri executorii. . (8) Prevederile prezentului articol se aplică începând cu data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2023. În acest scop, proiectul de buget al Înaltei Curți de Casație și Justiției și cel al Ministerului Justiției pe anul 2023 vor cuprinde modificările prevăzute în prezenta lege." "Art. 148. - (1) Statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii se aprobă prin ordin al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție." Legea bugetului de stat pe anul 2023 - Legea nr. 368/2022 a intrat în vigoare la data de 22.12.2022, astfel încât, începând cu această dată, s-a produs, prin efectul legii, transmiterea către Înalta Curte de Casație și Justiție a atribuțiilor privind gestionarea bugetului aprobat pentru cheltuielile de personal al instanțelor judecătorești, a calității de ordonator principal de credite pentru acest buget sau a competenței de aprobare a statelor de funcții și personal pentru aceleași instanțe. De asemenea, legiuitorul a prevăzut expres subrogarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în drepturile și obligațiile Ministerului Justiției, inclusiv în cele procesuale, cu privire la litigiile aflate încă pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de starea pricinii, fără distincție, cât și în drepturile și obligațiile care decurg din hotărâri judecătorești, pronunțate în litigii finalizate. Verificarea cadrului procesual subiectiv în care se soluționează o cerere de chemare în judecată este o chestiune de ordine publică, judecătorul învestit cu soluționarea cererii având îndatorirea să se asigure de participarea la judecată a tuturor părților fără a căror citare pricina nu poate fi soluționată pe fond. Din acest motiv, se impunea ca prima instanță să pună în discuția contradictorie a părților necesitatea introducerii în cauză în calitate de pârâtă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca efect al subrogării legale reglementate prin dispozițiile Legii nr. 304/2022, anterior pronunțării sentinței recurate. Greșita constituire a cadrului procesual pasiv, ignorarea principiilor ce guvernează procesul civil și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei conduc la concluzia nerespectării exigențelor procedurale stabilite sub sancțiunea nulității și determină incidența cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Se impune, astfel, casarea integrală a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să procedeze la stabilirea cadrului procesual pasiv, în raport de petitele cererii de chemare în judecată și a temeiurilor de drept pe care se sprijină, în condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului la apărare al părților. Totodată, în raport de viciile de ordin procedural înfățișate, de natură a conduce la casarea sentinței recurate și la trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate invocate prin cererile de recurs, acestea urmând a fi avute în vedere de către instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei. Pentru considerentele expuse, reținând incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 544/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile promovate, va casa în tot sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. PENTRU ACESTE MOTIVE,