ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4546/2023

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantele A. și B. au chemat în judecată Ministerul Justiției și Curtea de Apel București solicitând obligarea pârâților la modificarea statului de funcție și la emiterea deciziei de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 123/2022 din 23 mai 2022, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, a admis acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să aprobe modificarea statului de funcții al Curții de Apel București în ceea ce le privește pe reclamante, în sensul luării în considerare a funcțiilor de grefieri arhivari cu studii superioare la Judecătoria Alexandria, conform rezultatelor concursului organizat de Curtea de Apel București în perioada 27 – 28 noiembrie 2018 și a obligat pârâta Curtea de Apel București să emită reclamantelor decizii de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, conform rezultatelor concursului desfășurat de Curtea de Apel București în perioada 27 – 28 noiembrie 2018.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În motivarea recursului se arată că la soluționarea cauzei de către prima instanță au fost nesocotite dispozițiile art. 37, art. 38 alin. (1), art. 43 și art. 44 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice precum și dispozițiile art. 135 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, pentru motivele pe care le vom arăta în continuare: Astfel, în ceea ce privește pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, anume emiterea de către acest pârât a unui ordin de modificare a statelor de funcții, soluția pronunțată pe fondul cauzei este nelegală și netemeinică. Situația concretă a transformării posturilor de grefieri cu studii medii în posturi de grefieri cu studii superioare, urmare dobândirii unei diplome de studii superioare, nu se regăsește în niciuna dintre situațiile prevăzute în mod expres de legiuitor în dispozițiile ce reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate și, pe cale de consecință, această situație nu se regăsește nici în dispozițiile regulamentului emis în vederea aplicării acestor dispoziții. Noua lege de salarizare, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor-arhivari pe studii superioare. Acest fapt însă nu echivalează cu încadrarea (numirea) pe o funcție, aceasta fiind consecința îndeplinirii unor condiții prevăzute de legea care reglementează statutul acestora. Ca atare, numai după modificarea și completarea acestui act normativ în sensul reglementării condiției studiilor superioare pentru numirea în funcțiile de grefier arhivar si registrator, persoanele care ocupă aceste funcții și au absolvit studii superioare pot susține examenul de promovare în funcțiile de grefier arhivar și registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcții cu gradul corespunzător vechimii și salarizate în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Norma din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care prevede modul de salarizare a grefierilor cu studii superioare, nu poate fi considerată ca fiind în conflict cu cea existentă în legea care reglementează statutul profesional, Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanței ar judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, aceasta din urmă având un alt obiect de reglementare, respectiv condițiile de numire în funcție. În conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres." În acest sens, Curtea Constituțională a arătat, prin Decizia nr. 95/2006, că abrogarea implicită - parțială sau totală - a unei dispoziții legale se produce atunci când, printr-un act normativ ulterior, se instituie reguli care contrazic, parțial sau total, conținutul normativ al acesteia. Or, în speță, normele în discuție nu se află în contradicție, întrucât nu au același obiect, iar legea ulterioară, adică Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nr. 153/2017, nu conține o dispoziție legală expresă de abrogare a textului art. 38 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Apărările formulate în cauză Intimatele A. și B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În susținere au depus practică judiciară.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților, Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, la modificarea statutului de funcție al reclamantelor și, pe cale de consecință, să se dispună emiterea unor decizii de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. Reclamantele A. și B. îndeplinesc funcția de grefier arhivar cu studii medii în cadrul Judecătoriei Alexandria și au participat la examenul organizat de Curtea de Apel București pentru promovarea din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanței, în zilele de 27 – 28 noiembrie 2018, reclamanta A. obținând media 9,90 și B. media 10,00 potrivit tabelului cu rezultate - pozițiile nr. 101 și 102. Potrivit art. 28 alin. (1) 1 din Hotărârea CSM nr. 181/2007: "Sunt declarați admiși, în limita posturilor scoase la concurs, candidații care au obținut cel puțin media finală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menționate la art. 24.". Se constată că, deși reclamantele au participat la concurs și au obținut o medie care le permite promovarea, pârâtul Ministerul Justiției nu a dispus măsurile administrative necesare încadrării în funcțiile de grefier arhivar cu studii superioare, fapt care rezultă și din Adresa nr. x/20.12.2018 și care a fost reiterat prin întâmpinare. Pârâta Curtea de Apel București a organizat în zilele de 27 și 28 noiembrie 2018 un examen pentru promovarea din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare și din funcția de grefier registrator cu studii medii în cea de grefier registrator cu studii superioare, în cadrul aceleași instanțe. Examenul s-a desfășurat conform dispozițiilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului sau examenului pentru definitivarea în funcție, promovare în grade sau trepte profesionale în cadrul aceleași instanțe ori aceluiași parchet, precum și în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate la instanțe, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum rezultă din comunicarea nr. 1/13918/C din 15.10.2018. Deși reclamantele A. și B. au participat la examenul menționat anterior și au obținut notele 9,80 la proba practică și nota 10,00 la proba scrisă rezultând o medie de 9,90 și respectiv notele 10,00 la proba practică și nota 10,00 la proba scrisă rezultând o medie de 10,00 nu a fost emisă nicio decizie de promovare, deși acestea îndeplineau dispozițiile legale, obținând cel puțin media finală 7,00 astfel cum este prevăzut la art. 28 alin. (1) 1 din Hotărârea CSM nr. 181/2007. Examenul pentru promovare organizat în zilele de 27 și 28 noiembrie 2018 nu a fost contestat, rezultatele acestuia rămânând definitive. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond temeinic și legal a constatat că nu există vreo prevedere legală care să condiționeze organizarea examenului de promovare de emiterea unui aviz de către Ministerul Justiției, iar pârâtul nu a oferit o motivare pertinentă refuzului său de a bloca evoluția profesională a reclamantelor, fiind interzis autorităților publice de a acționa cu exces de putere potrivit art. 2 alin. (1) lit. n). În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.