ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5283/2022

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 16.02.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată, în calitate de pârâți, Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, solicitând obligarea acestora la modificarea statului de funcții și la emiterea deciziei de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare. În motivarea cererii a arătat că este grefier-arhivar pe perioadă nedeterminată, cu studii medii în cadrul Tribunalului București, secția I Penală și că, în zilele de 27 și 28 noiembrie 2018, Curtea de Apel București a organizat un examen pentru promovarea din funcția de grefier cu studii medii în funcția de grefier cu studii superioare, precum și din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare în cadrul aceleiași instanțe, iar examenul s-a desfășurat potrivit dispozițiilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului sau examenului pentru definitivare în funcție, promovare în grade sau trepte profesionale în cadrul aceleiași instanțe ori aceluiași parchet precum și în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate la instanțe și parchete superioare, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 181/2007. A mai arătat că, potrivit art. 39 din Hotărârea CSM nr. 181/2007, candidații declarați admiși la examenul de promovare în grade sau trepte profesionale superioare ori din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, precum și la concursul de promovare la instanțe ori parchete superioare sunt numiți, în condițiile legii, prin decizie a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, a procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a președintelui curții de apel sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel. Însă, deși au trecut 2 ani și 3 luni de la afișarea rezultatelor examenului susținut în perioada 27-28 noiembrie 2018, nu a primit până în prezent o decizie de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivat cu studii superioare. Prin sentința nr. 505 din 20 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 17.06.2021, sub nr. x/2021.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 145 din 21.09.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București și Ministerul Justiției; a obligat pârâtul Ministerul Justiției la modificarea statelor de funcții și de personal ale Curții de Apel București, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, susținut de reclamantă, și a obligat pârâta Curtea de Apel București la emiterea deciziei de reîncadrare a reclamantei pe funcția de grefier arhivar cu studii superioare.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva sentinței de fond pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a exercitat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În dezvoltarea recursului a susținut că soluția instanței de fond în ceea ce privește pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, anume emiterea de către ministrul justiției a unui ordin de modificare a statelor de funcții, este netemeinică și nelegală, sub acest aspect prima instanță aplicând în mod greșit dispozițiile legale și apreciind astfel că refuzul Ministerului Justiției nu este justificat în condițiile în care cadrul legal prezentat ar permite organizarea concursului de promovare din funcția de grefier arhivar și registrator cu studii medii în funcția de grefier arhivar și registrator cu studii superioare. Astfel, instanța de fond a reținut în motivare incidența dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul că una dintre condițiile necesare pentru înscrierea la concurs este absolvirea studiilor superioare, însă nu a luat în considerare că obiectul acestei legi-cadru este reprezentat de salarizarea personalului din sectorul bugetar, iar nu de modul de încadrare pe funcții, neavând legătură cu îndeplinirea condițiilor de ocupare a funcțiilor din aparatul bugetar ori cu stabilirea modalității/condițiilor de promovare în funcție, acestea urmând a se face potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate. Așadar, a arătat recurentul, stabilirea salariului de funcție în temeiul prevederilor din anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă doar o operațiune secundară, ulterioară celei de încadrare pe funcție/promovare în funcție, aflată în legătură directă cu aceasta, neputându-se astfel susține că modificările aduse de legiuitor dispozițiilor legii salarizării sunt de natură a înlătura de la aplicare ori de a completa prevederi din statut referitoare la condițiile necesare încadrării/promovării în funcție, dat fiind faptul că acestea din urmă au un obiect diferit, reprezentând acte normative speciale care reglementează încadrarea sau promovarea, iar nu salarizarea. A invocat art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, ale cărui dispoziții le-a redat în cuprinsul cererii de recurs, și a opinat că din interpretarea acestora rezultă că pentru ocuparea unui post de grefier arhivar nu sunt necesare studii superioare, ci, doar absolvirea studiilor medii, iar situația concretă a transformării posturilor de grefieri cu studii medii în posturi de grefieri cu studii superioare, ca urmare a dobândirii unei diplome de studii superioare, nu se regăsește în niciuna dintre situațiile prevăzute în mod expres de legiuitor în Legea nr. 567/2004 în secțiunea ce reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate și nici în dispozițiile regulamentului emis în vederea aplicării acestor norme. A mai susținut că simpla modificare, de către Consiliul Superior al Magistraturii, a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului ori examenului pentru definitivare în funcție, promovare în grade/trepte profesionale,ori chiar organizarea acestui concurs, nu sunt de natură a înlătura dreptul Ministerului Justiției de apreciere cu privire la necesitatea operării acestor modificări. Instanța de fond a reținut dispozițiile art. 31 din Legea nr. 153/2017 care prevăd că încadrarea se face potrivit prevederilor din statutele specifice fiecărui domeniu de activitate, însă a apreciat în mod greșit că Ministerul Justiției a acționat cu exces de putere. Astfel, prima instanță a apreciat în mod greșit refuzul Ministerului Justiției de a nu emite ordinele de modificare a statelor de funcții și personal, întrucât l-a analizat numai din perspectiva dispozițiilor Hotărârii CSM nr. 181/2007, nu și din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 567/2004, ale cărei norme sunt de rang superior hotărârii menționate și se aplică prioritar. Așadar, refuzul Ministerului Justiției a fost motivat pe considerentul că încadrarea grefierilor se realizează în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 567/2004, iar potrivit art. 38 din acest act normativ, pentru ocuparea posturilor de grefier arhivar nu este necesară dovedirea studiilor superioare, postul fiind prevăzut pentru studii medii. Pe de altă parte, refuzul s-a fundamentat pe faptul că promovarea pe o funcție superioară nu poate avea loc în condițiile actualului statut al personalului auxiliar de specialitate, ci, doar după modificarea și completarea legii actuale în sensul reglementării inserate în conținutul Hotărârii CSM nr. 181/2007, persoanele care ocupă aceste funcții și au absolvit studii superioare putând susține examenul de promovare în funcțiile de grefier arhivar și registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcții cu gradul corespunzător vechimii și salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017. În continuare recurentul a reiterat apărările formulate în fața instanței de fond sub aspectul inexistenței unui conflict între norma cuprinsă în Legea nr. 153/2017, care prevede modul de salarizare a grefierilor cu studii superioare, și norma existentă în Legea nr. 567/2004, care reglementează statutul profesional al acestei categorii profesionale, considerând că această din urmă lege are un alt obiect de reglementare, anume condițiile de numire în funcție, iar prima nu conține o dispoziție legală expresă de abrogare a art. 38 din Legea nr. 567/2004. În aceste condiții, a afirmat că este greșită concluzia primei instanțe, care a apreciat că Ministerul Justiției a acționat cu exces de putere, considerând, dimpotrivă, că prin adoptarea unei conduite contrare, manifestată prin emiterea ordinelor solicitate, ar fi însemnat să nesocotească prevederile Legii nr. 567/2004, întrucât aprobarea transformării posturilor conform art. 135 din Legea nr. 304/2004 este o atribuție ce nu se poate exercita decât dacă sunt îndeplinite condițiile de legalitate, inclusiv sub aspectul oportunității, ca element al legalității. Or, legea conferă ordonatorului principal de credite un drept de apreciere asupra oportunității modificării statelor de funcții și personal pentru instanțele din subordine, astfel încât modificarea, de către Consiliul Superior al Magistraturii, a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului ori examenului pentru definitivare în funcție, promovare în grade/trepte profesionale, ori chiar organizarea acestui concurs, nu sunt de natură a înlătura acest drept al Ministerului Justiției de apreciere cu privire la necesitatea operării acestor modificări. Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză. Deși intimaților le-a fost comunicată cererea de recurs și au fost legal citați pentru termenul din 10 noiembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, aceștia nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat la termenul stabilit pentru soluționarea recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând sentința recurată în raport de criticile recurentului, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat și îl va respinge ca atare pentru următoarele motive: Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege. De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. În fapt, demersul intimatei-reclamante vizează obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel București la modificarea statului de funcții și la emiterea deciziei de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, ca urmare a promovării examenului organizat de Curtea de Apel București în perioada 27-28 noiembrie 2018, respectiv de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare. Soluționând cauza, prima instanță a găsit întemeiate susținerile reclamantei și i-a admis acțiunea, obligând pârâtul Ministerul Justiției la modificarea statelor de funcții și de personal ale Curții de Apel București, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, susținut de reclamantă, iar pe pârâta Curtea de Apel București a obligat-o la emiterea deciziei de reîncadrare a reclamantei pe funcția de grefier arhivar cu studii superioare. Hotărârea instanței de fond a fost atacată de pârâtul Ministerul Justiției, care a criticat soluția de obligare a sa la modificarea statelor de funcții și de personal ale Curții de Apel București ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, susținut de reclamantă. În esență, criticile recurentului-pârât vizează aplicarea greșită a cadrului legislativ incident în cauză, respectiv dispozițiile art. 31 din Legea nr. 153/2017 și prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, considerând acesta că prima instanță a apreciat în mod greșit că este nejustificat refuzul său de a emite ordinele de modificare a statelor de funcții și de personal, întrucât l-a analizat numai din perspectiva prevederilor Hotărârii C.S.M. nr. 181/2007, nu și din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 567/2004, ale cărei norme sunt de rang superior hotărârii menționate și se aplică cu prioritate. Înalta Curte nu poate valida alegațiile recurentului-pârât, deoarece acestea nu reflectă voința legiuitorului, ci propriul demers interpretativ, trunchiat, doar cu privire la anumite norme legale incidente, în scopul obținerii soluției pretinse. Așadar, în acord cu raționamentul primei instanțe, pe care îl împărtășește, instanța de control judiciar reține că refuzul Ministerului Justiției de a efectua modificări privind aprobarea statelor de funcții, în sensul transformării posturilor de grefieri arhivari cu studii medii în grefieri arhivari cu studii superioare și de a modifica bugetul în mod corespunzător, este unul nejustificat. A invocat recurentul dreptul de apreciere asupra oportunității modificării statelor de funcții și personal pentru curțile de apel și instanțele din subordine, susținând faptul că însăși oportunitatea reprezintă un element al legalității fără de care nu se poate vorbi despre valabilitatea unui act administrativ. Deși este de necontestat că manifestarea de voință a autorității publice este ghidată în luarea deciziilor și de criteriul oportunității acestei măsuri, în situația dedusă judecății recurentul-pârât Ministerul Justiției a apreciat asupra oportunității modificării statelor de funcții, în sensul transformării posturilor de grefieri arhivari cu studii medii în grefieri arhivari cu studii superioare și de a modifica bugetul în mod corespunzător, cu ignorarea cadrului legislativ existent, deci a criteriului legalității. Într-adevăr, oportunitatea actului administrativ se manifestă prin posibilitatea emitentului de a alege în mod subiectiv și conjunctural momentul și amploarea intervenției, soluția sa corespunzând interesului concret pe care își propune să îl asigure. Însă, apreciind oportunitatea față de anumite circumstanțe, autoritatea publică trebuie să respecte limitele legale și constituționale, pentru a evita conturarea unui exces de putere, iar oportunitatea văzută ca posibilitate de apreciere pe care legea o permite unei structuri administrative ține de legalitatea actului, jurisprudența actuală consacrând această abordare. În egală măsură, Înalta Curte reține că, inserând excesul de putere printre temeiurile acțiunii în contencios administrativ, definit ca "exercitarea dreptului de apreciere al autoritățile publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor", art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 oferă o consacrare normativă atribuției instanței de a examina conduita autorităților publice inclusiv din perspectiva modului de exercitare a puterii discreționare și încadrării ei în limitele marjei de apreciere conferite de lege, răspunzând imperativului menținerii unui echilibru rezonabil între interesul public și drepturile subiective sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin actul administrativ emis sau prin refuzul emiterii acestuia în scopul valorificării dreptului subiectiv privat, act administrativ asimilat. Altfel spus, oportunitatea se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a autorității publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicabile la cazul concret, existând deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel încât să poată recurge, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. Prin urmare, limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunității, se va regăsi în scopul legii, revenind instanței de contencios administrativ obligația de a verifica atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și respectarea în conduita autorității publice a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care este chemată să-l ocrotească. Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condițiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde autoritatea publică a acționat contrar interesului public, așa cum rezultă acesta din cadrul normativ aplicabil în situația concretă supusă analizei, în speță refuzul Ministerului Justiției de a efectua modificarea statelor de funcții și personal ale Curții de Apel București ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, susținut de reclamantă, și de a modifica bugetul în mod corespunzător, act administrativ asimilat în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004. Relevante pe subiectul analizat sunt dispozițiile art. 135 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, din care rezultă că statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiției. De asemenea, potrivit dispozițiilor cuprinse la alin. (2) al textului menționat din același act normativ, ministrul justiției aprobă prin ordin, cu avizul conform al secțiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, majorarea sau reducerea schemelor de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchete. În plus, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii stabilește atribuțiile ce revin acestuia, prin secțiile sale, în esență acestea vizând obligația de a urmări respectarea prevederilor legale și regulamentare în domeniul organizării și funcționării instanțelor și a parchetelor de pe lângă acestea și de a lua măsurile necesare înlăturării imediate a vulnerabilităților ce pot afecta buna desfășurare a activității acestora. Potrivit art. 3 alin. (1) din Hotărârea CSM nr. 181 din 29 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului ori examenului pentru definitivare în funcție, promovarea în grade sau trepte profesionale superioare ori din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, precum și în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate la instanțe și parchete superioare, promovarea în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, se face prin examen organizat la nivelul fiecărei instanțe sau parchet. În acest sens art. 8 1 din aceeași hotărâre, modificată și completată, prevede pentru personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, posibilitatea de a participa la examenul pentru promovarea din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, potrivit art. 10 1 din hotărâre aceste dispoziții legale aplicându-se în mod corespunzător și în cazul personalului încadrat în funcția de grefier arhivar cu studii medii. Astfel, conform art. 10 1 alin. (4) din Hotărârea CSM nr. 181/2007: "Poate participa la examenul pentru promovarea din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare și din funcția de grefier registrator cu studii medii în cea de grefier registrator cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, studii superioare de administrație publică sau studii de licență în arhivistică." Pe de altă parte, art. 31 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede că "Încadrarea și promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcții, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz", iar în Anexa V, cap. II pct. 7, 8 și 9 a legii menționate au fost introduse de către legiuitor funcțiile de grefier-arhivar treapta I, II și debutant, cu nivel de studii superioare. Așadar, este de observat că în vederea executării dispozițiilor legale indicate supra, Consiliul Superior al Magistraturii a decis modificarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului și examenului pentru definitivare în funcție și promovare, aprobat prin Hotărârea nr. 181/2007, emițând astfel Hotărârea nr. 820/2018 prin care au fost stabilite, așa cum s-a arătat în precedent, condițiile de participare la examenul de promovare din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, precum și modalitatea de numire în noile funcții. Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reține că o cerință precum cea a absolvirii studiilor medii, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, vizează doar momentul recrutării în funcția de grefier arhivar, în speță fiind incidente normele legale ce reglementează promovarea în funcție, anume dispozițiile art. 44 din Legea nr. 567/2004, conform cărora promovarea în funcții de execuție în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, se face prin examen, organizat conform prevederilor art. 8 1 și art. 8 2 din Hotărârea CSM nr. 181/2007, cu modificările și completările ulterioare. Așadar, nu prezintă relevanță în speță faptul că art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 prevede drept condiție pentru numirea în funcția de grefier arhivar absolvirea studiilor medii, atât timp cât același act normativ prevede posibilitatea promovării din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare, aceasta fiind, de altfel, situația premisă ce stă la baza obiectului dedus judecății. Cum prin legea specială incidentă, nr. 567/2004, s-a reglementat modalitatea de dezvoltare a carierei personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, promovarea constituind o modalitate de dezvoltare a carierei, în acord cu dispozițiile art. 44, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului ce vizează faptul că numai după modificarea statutului personalului auxiliar, în sensul reglementării condiției studiilor superioare pentru numirea în funcțiile de grefier arhivar și registrator, persoanele care ocupă aceste funcții și au absolvit studii superioare urmează a fi încadrate pe aceste funcții cu gradul corespunzător vechimii și salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, și că, în situația contrară, sunt încălcate dispozițiile Legii nr. 567/2004, care au rang superior normelor cuprinse în Hotărârea CSM nr. 181/2007. Contrar opiniei exprimate de recurent, Înalta Curte reține că din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr. 567/2004 și a celor cuprinse în Hotărârea CSM nr. 181/2007, cu modificările și completările ulterioare, în baza cărora a fost organizat de Curtea de Apel București concursul de promovare în perioada 27-28 noiembrie 2018, și, ca urmare, a declarării reclamantei din prezenta cauză ca fiind admisă la acest concurs, rezultă posibilitatea acesteia de a fi încadrată pe o funcție superioară, cu o salarizare corespunzătoare permisă de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Un argument suplimentar în acest sens îl constituie faptul că alin. (4) al art. 31 din această lege-cadru a salarizării prevede că, "În situația în care nu există un post vacant, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcții, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcții în care acesta este încadrat într-unul de nivel imediat superior." În concluzie, atât timp cât cadrul legal în vigoare în perioada de referință, permite atât organizarea examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, cât și salarizarea acestei categorii în mod corespunzător, refuzul recurentului-pârât de modificare a statelor de funcții și de personal ale Curții de Apel București, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, susținut de reclamantă în perioada 27-28 noiembrie 2018, este unul nejustificat, exprimat cu exces de putere, fiind în mod corect sancționat de prima instanță cu obligarea sa la îndeplinirea măsurii dispuse. Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a hotărârii de fond, aceasta fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță, argumentele expuse de recurentul-pârât în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat demersul judiciar inițiat de pârât, cu consecința păstrării ca legale a sentinței atacate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.