ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2837/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2837/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 23 mai 2024
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07.03.2022, reclamantele A., B., C., D., E., F. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Curții de Apel Cluj nr. 98/03 noiembrie 2021, și, pe cale de consecință:
- revocarea în parte a Deciziei nr. 350/24 iunie 2021, emisă de către Președintele Curții de Apel Cluj, cu privire la perioada recunoscută pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Cluj și a instanțelor din circumscripția acesteia - art. 1 - 3 din decizie;
- obligarea Curții de Apel Cluj la emiterea unei noi decizii de salarizare prin care să se dispună:
încadrarea reclamantelor în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Cluj și a instanțelor din circumscripția acesteia prin stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlaltor drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 și în continuare, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător;
să se dispună plata către reclamante a diferenței între remunerația care include VRS de 605.225 RON începând cu data de 01.08.2016 și în continuare remunerația efectiv plătită/actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective;
includerea în salariul de bază a VRS 605,225 RON conform deciziei civile nr. 396/22.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020, Deciziei nr. 87/25.01.2022 emisă de Președintele Curții de Apel București Ordinul nr. 224/29.10.2020 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 29/C/19:05.2021- a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, Decizia nr. 273/30.12.2020 a Președintelui Curții de Apel Constanța, Decizia nr. 76/DE/26.02.2021 a Președintelui Curții de Apel Tg. Mureș; sentința civila nr. 1668/12.11.2019 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2019, prin care s-a stabilit salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor din circumscripție prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016, Deciziei nr. 8/08 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept cu luarea în considerare și a sentinței civile nr. 6920/20.12.2017, rămasă definitivă la data de 09.10.2018, prin Decizia Curții de Apel Cluj nr. 1334/AJ/09.10.2018, în dosar nr. x/2017, soluția fiind de obligare a pârâților (Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj) să calculeze și să plătească indemnizația de încadrare precum și sporurile cuvenite la nivelul salariilor de bază și sporurilor stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași autorități, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație de care beneficiază de un nivel de încadrare superior, începând cu data de 09.04.2015, începând cu data de 01.08.2016 și în continuare.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1326 din data de 22 iulie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune a capătului de cerere privind obligarea la plata diferențelor salariale pentru perioada 01.08.2016-07.03.2019 și a respins acțiunea în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale solicitate pentru această perioadă ca fiind prescrisă, a respins în rest actiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, ca neîntemeiată.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței au declarat recurs recurentele-reclamante B., F., D., A., E. și C., solicitând casarea hotărârii, respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Cluj și a prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare perioadei de 3 ani de la data introducerii acțiunii, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și motivată.
Apărările formulate de intimată
Intimata-pârâtă Curtea de Apel Cluj a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului invocată din oficiu în ședința publică din data de 23 mai 2024, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
În aceste condiții, sentința civilă nr. 1326 din data de 22 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.
Din verificarea actelor dosarului, se constată că sentința recurată a fost comunicată reclamantelor la data de 17.03.2023, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost înaintată prin fax la data de 4.04.2023, respectiv prin poștă la data de 5.04.203 (ștampilă plic dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 3.04.2023.
Întrucât recurentele au exercitat calea de atac după împlinirea termenului anterior menționat și nu au dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu și va anula ca tardiv recursul promovat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu.
Anulează ca tardiv recursul declarat de recurentele-reclamante B., F., D., A., E. și C. împotriva sentinței civile nr. 1326 din data de 22 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2024.