ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Sesizarea instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.04.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj, solicitând: (1) anularea în parte în privința reclamanților a Ordinului nr. 4680/C/21.12.2016 și nr. 219/C/01.02.2017 emise de Ministrul Justiției; (2) emiterea de dispoziții de salarizare pentru fiecare reclamant cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, sumă ce urmează a fi majorată cu 10%, având în vedere Legea nr. 293/2015, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul; (3) plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plătii efective.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 4195 din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiției. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a părții pârâte Curtea de Apel Cluj. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în referire la capătul de cerere privind plata. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Cluj în referire la capetele de cerere în anulare ordine și obligare emitere ordine de salarizare. S-a admis excepția lipsei de interes în referire la capătul de cerere privind anularea Ordinelor ministrului justiției nr. 4680/C/21.12.2016 și nr. 219/C/01.02.2017, invocată din oficiu. S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de părțile reclamante A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției. A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea în favoarea părților reclamante a unui nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv producător de efecte juridice începând cu data de 01.12.2015 și până la data de 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10%. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de părțile reclamante A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Cluj. A fost obligat pârâtul Tribunalul Cluj să plătească părților reclamante diferențele salariale rezultate efect al ordinului instituit spre emitere în sarcina Ministerului Justiției, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective. A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de părțile reclamante în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Cluj. A fost respinsă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de părțile reclamante A., B. și C. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Justiției a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea în parte a sentinței civile mai sus menționate, în sensul respingerii capătului de cerere privind emiterea unui nou ordin de salarizare în favoarea reclamanților, ca rămasă fără obiect.

Ținând cont de atribuțiile legale ale ordonatorului principal de credite, arătă recurentul că la data de 24.05.2018 a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 2066/C/2018, având în vedere că, la data de 15.03.2018 Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 75 prin care s-a stabilit că judecătorii, magistrații-asistenți, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul instanței supreme sunt salarizați pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 prin acordarea valorii de referință 421,36 RON (VRS 405 la care se adaugă procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008), iar pentru perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 se acordă valoarea de referință 463,5 RON (VRS 405 la care se adaugă 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 și 10% conform Legii nr. 293/2015).

Astfel, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2066/C/201S s-a statuat la art. 1 că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1,12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează îm funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 tei (alin. (3).

Întrucât în prezent fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Justiției pentru plata drepturilor salariate nu asigură plata diferențelor bănești rezultate din majorarea valorii de referință sectorială la art. 1 din OMJ nr. 2066/C/201S se prevede că plata drepturilor salariate stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 30,06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Prin urmare, ținând seama de Ordinul Ministrului Justiției anterior menționat, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 3073/C/07.08.2O18 prin care, începând cu data 01.07.2017, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Cluj, prevăzuți în Anexele nr. 1-310 la prezentul ordin, au beneficiat de drepturile salariale menționate în anexa corespunzătoare fiecărui judecător, iar printre aceștia se regăsesc și părțile reclamante.

În concluzie, în raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. solicită recurentul-pârât admiterea recursului și casarea în partea sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind emiterea unui nou ordin de salarizare în favoarea reclamanților, ca rămasă fără obiect.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanții A., B. și C. au calitatea de judecător, funcționând în cadrul Judecătoriei Huedin, pârâții Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj recunoscând acest lucru.

Prin Ordinul nr. 4680/C/12.12.2016, emis de Ministrul Justiției s-au stabilit următoarele: "Art. 1 alin. (1): Începând cu data de 09.04.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Art. 1 alin. (2): Emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale, potrivit alin. (1), și plata acestora se vor realiza după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare, comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite, dar nu mai târziu de 1 mai 2017. Art. 2 alin. (1): Începând cu data de 01.08.2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Art. 2 alin. (2): Valoarea de referință de la alin. (1) include toate majorările/creșterile salariale acordate acestor categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015. Art. 2 alin. (3): Plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referință sectorială de 381,823 RON, prevăzută la alin. (1), se va face după cum urmează: începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, care vor fi recalculate în raport de noua valoare de referință sectorială; pentru perioada 1 august 2016-31 decembrie 2016, plata drepturilor salariale calculate potrivit alin. (1) se va realiza după finalizarea calculelor, luând în considerare efectele aplicării art. 1.".

Ulterior, prin Ordinul Ministrului justiției nr. 219/C/01.02.2017 s-a menționat la art. 1 alin. (1) că "Începând cu data de 01.10.2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015".

Este necontestat că în cursul lunii mai 2017 a fost emis de ministrul justiției Ordin prin care au fost stabilite în beneficiul recurentelor drepturi salariale care începând cu data de 01.10.2016 s-au calculat pe baza unei valori de referință sectorială (VRS) de 405 RON majorată cu 10%.

În sfârșit, prin Ordinul ministrului justiției nr. 2066/C/2018, având caracter general, s-a prevăzut că în perioada 09.04.2015 – 30.11.2015 indemnizația de încadrarea brută lunară a judecătorilor este stabilită prin raportare la o VRS de 421,36 RON și în perioada 01.12.2017 – 31.12.2017 prin raportare la o VRS de 463,5 RON.

În cauza de față, așa cum a observat și instanța de fond, în cazul recurentelor nu rezultă a fi intervenit vreo reîncadrare salarială, prin Ordin individual emis de ministrul justiției - aferentă perioadei 09.04.2015 – 30.09.2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, respectiv majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015.

Instanța reține că art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice prevede: "(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (…) (5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." [s.n.].

Prin Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 899 din 9 noiembrie 2016, instanța supremă a dispus că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice." [s.n.]. Or, art. 521 alin. (3) noul C. proc. civ. prevede că "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.".

Relevante în cauză sunt următoarele considerente ale deciziei ÎCCJ nr. 23/2016: "Având în vedere că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 a fost adoptată pentru reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, rezultă că, din punct de vedere temporal, acest act normativ are o activitate limitată în timp - 1 ianuarie 2015 - 31 decembrie 2015, astfel că momentul inițial al aplicării acesteia a fost 1 ianuarie 2015. Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice în aceleași condiții, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care, prin efectul art. 1 alin. (1) și (2), s-a menținut la același nivel și în anul 2015. (…) În consecință, nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin urmare, în acest caz, nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare." [s.n.].

Ulterior, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare: "(1) În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (2) În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația lunară brută de încadrare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.".

Această ordonanță de urgență a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 20/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 434/9 iunie 2016, fiind introdus în textul O.U.G. nr. 57/2015, printre altele, art. 3

1

alin. (1), cu următorul conținut: "Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.".

O.U.G. nr. 57/2015 a mai fost completată ulterior prin O.U.G. nr. 43/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 673/31 august 2016, în sensul că, la art. 3

1

, s-au introdus patru noi alineate, astfel: "(1

1

) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (1

2

) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. (1

3

) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate. (1

4

) Pentru personalul didactic de predare din învățământul superior/universitar nivelul salariului de bază similar în plată sau al salariului de bază maxim corespunzător funcției didactice ocupate se stabilește cu respectarea criteriilor care s-au avut în vedere la acordarea salariului de încadrare între minim și maxim, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază, fără compensații tranzitorii, cu excepția celei pentru titlul științific de doctor obținut în domeniul pentru care își desfășoară activitatea.".

Prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituționale.

Astfel, instanța constată că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În consecință, ca efect al neconstituționalității art. 3

1

alin. (1

2

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.".

Prin urmare, instanța constată existența unei practici administrative nelegale a pârâtului Ministerul Justiției, căruia îi incumba obligația de a proceda din data de 09.04.2015 la o încadrare la nivel maxim a judecătorilor sub aspectul indemnizației cuvenite, respectiv prin recunoașterea unei valori de referință sectoriale de 405 RON, majorată ulterior cu 10% începând cu data de 01.12.2015.

Din lectura coroborată a art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale a României rezultă că "nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice în aceleași condiții, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care, prin efectul art. 1 alin. (1) și (2), s-a menținut la același nivel și în anul 2015" (decizia ÎCCJ nr. 23/2016), cu mențiunea că "trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010" (decizia CCR nr. 794/2016), înlăturarea efectului favorabil al hotărârilor judecătorești fiind neconstituțională.

În aceste condiții, raportându-se la familia ocupațională "Justiție" stabilită de Anexa VI a Legii – cadru nr. 284/2010 și la ordonatorii principali de credite indicați în normele juridice respective, s-au avut în vedere situația de fapt existentă la data pronunțării hotărârii de față.

Este recunoscut de recurentul Ministerul Justiției faptul că în luna decembrie 2014 nivelul maxim de salarizare în plată era unul ce aduna la valoarea de referință sectorială de 291,98 RON majorările de 5%, 2% și 11% obținute de unii judecători prin hotărâri judecătorești irevocabile, rezultând deci o valoare de referință sectorială totală de 347,10 RON = {[(291,98 * 5%) * 2%] * 11%}, confirmată de altfel și de Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C/12.12.2016 (381,823 RON – 10% din 381,823 RON = 347,10 RON). Așadar, în luna decembrie 2014, deci inclusiv la 09.04.2015, la ordonatorul principal de credite Ministerul Justiției probele administrate au indicat un nivel maxim de 347,10 RON al valorii de referință sectorială de care beneficiau judecătorii.

În ceea ce privește situația existentă la nivelul ordonatorului principal de credite, Înalta Curte de Casație și Justiție, relativ la valoarea de referință sectorială, suma de «405 RON + 10%» reiese a fi fost recunoscută în beneficiul titularului începând cu data de 01.10.2016, altfel spus nu la data de referință indicată anterior - decembrie 2014, astfel că aceasta nu poate fundamenta prin ea însăși acordarea începând cu data de 09.04.2015 a unei astfel de valori de referință sectorială, lipsind la acel moment ca nivel maxim existent spre comparație, ci confirmându-se doar începând cu data de 01.10.2016, cum de altfel a recunoscut-o ulterior ca atare și pârâtul Ministerul Justiției, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, pentru data de 01.10.2016.

Relativ la celălalt ordonator principal de credite din familia ocupațională "Justiție", respectivul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-a demonstrat un nivel utilizat al valorii de referință sectorială superior celui de 347,10 RON, confirmat de Ministerul Justiției a exista în decembrie 2014 raportat la 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015.

În ceea ce privește situația ordonatorului principal de credite Consiliul Superior al Magistraturii, deși acesta a emis diverse hotărâri de principiu privind punctul său de vedere asupra nivelului valorii de referință sectorială ce ar trebui aplicat pentru uniformizarea drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, totuși personalul său a fost nevoit să îl acționeze în justiție pentru recunoașterea unei valori de referință sectorială de 405 RON. Altfel spus, ordonatorul de credite menționat nu utiliza raportat la data de 09.04.2015 o valoare de referință sectorială de 405 RON pentru calculul drepturilor salariale, ci doar o afirmă principial.

Instanța observă că prin sentința civilă nr. 48/13.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal prin decizie la data de 22.06.2017, Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat «să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015».

În consecință, la data pronunțării hotărârii de față, sentința nr. 48/2017, definitivă, produce efecte juridice, atestând astfel la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 o valoare maximă de referință sectorială în cuantum de 405 RON în familia ocupațională "Justiție", cuvenită unor magistrați.

De altfel, recurentul Ministerul Justiției prin ministrul justiției emite Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care a recunoscut o valoare de referință sectorială în cuantum superior chiar, respectiv în perioada 09.04.2015 – 30.11.2015 o VRS de 421,36 RON și în perioada 01.12.2017 – 31.12.2017 o VRS de 463,5 RON.

Sensul reglementărilor proprii O.U.G. nr. 83/2004 cu modificările și completările aduse de Legea nr. 71/2015 sau O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările și completările aduse de O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 43/2016 este ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Așadar, premisa de aplicare a textului legal este faptul stabilirii la autoritatea/instituția publică a unui nivel maxim de salarizare, în raport de care să fie uniformizate și celelalte drepturi salariale, având un cuantum inferior, plătite pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, atunci când titularii își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Cum Legea nr. 71/2015 a intrat în vigoare la data de referință de mai sus, adică 09.04.2015, producând efectul deja analizat, nu se poate vorbi despre vreo aplicare în mod retroactiv a normei juridice. În aceste condiții, drepturile salariale menționate pot fi recunoscute începând cu data de 09.04.2015, moment de la care legiuitorul a stabilit principiul uniformizării salarizării la nivel maxim în sensul celor arătate anterior, efect al intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 de aprobare, cu modificări și completări, a O.U.G. nr. 83/2014. Or, art. 124 din Constituție prevede că "Justiția se înfăptuiește în numele legii", ceea ce implică o acțiune de aplicare a acesteia.

Astfel, în cauză, față de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, se confirmă la unul dintre ordonatorii principali de credite din familia ocupațională "Justiție" – Consiliul Superior al Magistraturii – existența unui nivel de salarizare stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON ca efect al unei hotărâri judecătorești.

În ceea ce privește excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, invocată de recurentul Ministerul Justiției, este neîntemeiată întrucât, recurentul nu demonstrează faptul emiterii respectivelor ordine individuale menționate anterior, prin care drepturile salariale să fi fost stabilite în beneficiul fiecărei părți reclamante potrivit celor arătate mai sus.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4195 din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.