ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1810/2022

Ședința publică din data de 25 martie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.09.2017, astfel cum a fost modificată/precizată prin cererea depusă la dosar în data de 18.09.2017, respectiv la 20.09.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Justiției, obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului 1473/C prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Brașov și emiterea dispoziției de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, majorata cu 10%, începând cu data de 09.04.2015, precum și obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 107 pronunțată la data de 18 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția de perimare și excepția prescripției ca neîntemeiate.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Brașov și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. ca privind o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată modificată/precizată. A obligat pârâtul Ministerul Justiției să modifice în parte Ordinul Ministrului Justiției nr. 1473/C/2017 doar în ceea ce privește pe reclamantă, în sensul de a emite pentru reclamantă ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015 cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON ținând seama și de majorarea cu 10% conform Legii nr. 293/2005.

Totodată, a obligat pârâtul Tribunalul Brașov să plătească diferențele salariale rezultate aferente perioadei în care s-a aflat în raporturi de serviciu cu reclamanta, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

A respins în rest cererea de chemare în judecată modificată/precizată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

Prin recursul său, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei de obiect și înlăturarea obligației Ministerului Justiției de emitere a unui nou ordin de încadrare salarială.

În motivarea recursului, în esență se arată de către recurentul-pârât Ministerul Justiției că la acest moment pretențiile au fost satisfăcute și drept urmare apreciază că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect având în vedere că la data de 04.01.2019 ministrul justiției a emis Ordinul nr. 38/C/2019 în aplicarea dispozițiilor Ordinului ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018.

Pe de altă parte, precizează recurentul că începând cu data de 01.07.2018, în favoarea reclamantei a fost emis Ordinul nr. 3077/C/2018 prin care au fost stabilite drepturile salariale ținând seama și de Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care s-au pus în aplicare dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, decizie în care s-a reținut că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituția sau autoritatea publică".

Prin urmare consideră recurentul că reclamanta nu mai justifică un interes în susținerea pretențiilor formulate.

Afirmă recurentul că prin OMJ nr. 38/C/2019 și OMJ nr. 3077/C/2018 indemnizația de încadrare brută lunară a intimatei-reclamante a fost stabilită în mod corect la nivelul maxim de salarizare, prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, raportat la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, motiv pentru care apreciază că nu se mai justifică admiterea acțiunii.

Pe de altă parte, susține recurentul că Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 4988/C/2019 în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor ținând seama de faptul că, în sistemul justiției, prin hotărâri judecătorești definitive, a fost acordată valoarea de referință sectorială de 484,18 RON.

Având în vedere că prin OMJ nr. 38/C/2019 și OMJ nr. 3077/C/2018 intimatei-reclamante i-au fost acordate drepturile salariale, solicită admiterea recursului, și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că emiterea Ordinelor nr. 38C/2019, nr. 3077/C/2018, nr. 4988/C/2019 vin să confere o vocație la creanța dedusă judecății, iar nicidecum situația avută în vedere de recurent. Sumele pentru perioada 09.04.2015 - prezent nu au fost achitate, fiind la latitudinea exclusivă a recurentului alegerea momentului eventualei plăți. Prin admiterea unui astfel de argument, în sensul că prin emiterea ordinelor acțiunea ar fi rămas fără obiect, apreciază intimata că s-ar aduce atingere substanței dreptului său de creanță.

Arată intimata că începând cu datele menționate în ordine, intimata a beneficiat de valorile de referință sectorială indicate în cuprinsul lor, însă pârâții nu au achitat diferențele de drepturi între ceea ce se cuvenea și ceea ce s-a primit efectiv, pentru perioada 09.04.2015 până la datele din ordine.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul formulat de Ministerul Justiției este lipsit de interes.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului 1473/C prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Brașov și emiterea dispoziției de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, majorata cu 10%, începând cu data de 09.04.2015, precum și obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului trebuie avute în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise de recurentul Ministerul Justiției.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor anexate cererii de recurs, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis:

- Ordinul nr. 38/C2019 prin care a fost acordată valoarea de referință sectorială de 421,36 RON în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.20147 drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Brașov se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.

- Ordinul nr. 3077/C/2018 prin care începând cu data de 01.07.2018, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Iași beneficiază de drepturile salariale menționată în anexa corespunzătoare fiecărui judecător,

- Ordinul nr. 4988/C/2019 în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care a fost acordată valoarea de referință sectorială de 484,18 RON în perioada 01.12.2016 - 31.12.20217.

Totodată, reține Înalta Curte că prevederile acestui ordin se vor aduce la îndeplinire de către tribunale și curțile de apel, așa cum dispune art. 5 din Ordinul nr. 4988/C/2019.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere faptul că, ulterior pronunțării sentinței atacate, recurentul-pârât Ministerul Justiției și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința instanței de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantei.

Cum interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul promovat de Ministerul Justiției ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes invocată din oficiu.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 107 din 18 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2022.