ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 12 mai 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 august 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantii A., B., C., D., E. si F. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justitiei:
anularea în parte a Ordinului MJ nr. 1488/C/2017, în ceea ce priveste VRS aplicabilă recalculării drepturilor salariale ale reclamanților;
obligarea pârâtului MJ la emiterea unor noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamantilor, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015, pe baza unui valori de referință sectoriale de 405 RON și să le majoreze cu 10% cu începere din data de 01.12.2015;
obligarea pârâtului la plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent și cele încasate pe perioada 09.04.2015 - 01.10.2016, la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe, calculate de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data plății efective și integrale, precum la actualizarea acestor diferențe cu inflația calculată tot de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data plății efective și integrale.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1657 din 4 aprilie 2018, Curtea de Apel București a hotărât următoarele:
(i) a respins exceptia prescripției dreptului la actiune ca neîntemeiată;
(ii) a admis exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale, a inflației și a dobânzii legale;
(iii) a admis actiunea în parte formulată de reclamanții A., B., C., D., E. - Mangalia, F. și G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției;
(iv) a anulat în parte ordinul MJ nr. 1488/C/2017 emis de pârât, doar în ceea ce privește valoarea de referință sectorială aplicabilă drepturilor salariale ale reclamanților pe perioada 09.04.2015-01.10.2016;
(v) a obligat pârâtul Ministerul Justitiei la emiterea unor noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanților:
- pe baza unei VRS de 405 RON, pe perioada 09.04.2015-01.12.2015;
- pe baza unei VRS de 445,5 RON, pe perioada 01.12.2015-01.10.2016;
(vi) a respins capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale, a inflației și a dobânzii legale ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că pretențiile reclamanților au rămas fără obiect ca urmare a emiterii de către ministrul justiției a Ordinului nr. 2066/C/2018, prin care s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamanților prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,5 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017. Prin urmare, consideră că reclamanții nu mai justifică interes în susținerea pretențiilor formulate.
Apărările formulate în cauză
Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinări față de cererea de recurs.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Întrucât cauza de față are drept obiect anularea parțială a ordinului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite reclamanților, corelativ cu obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de salarizare, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.
Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 24.05.2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare cuvenite reclamanților, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 (art. 1 alin. (1), respectiv de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 (art. 1 alin. (2). Totodată, la alin. (3) al aceluiași articol din ordinul menționat, s-a prevăzut că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).
Mai mult, conform art. 3 alin. (1) lit. a) și b) din Ordinul ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018, plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referință sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Justiției, anterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al recurentului-pârât nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1657 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.