ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2732/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14.09.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, contestație împotriva rezoluției nr. C22-1209/22.08.2022 a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare.

Prin sentința civilă nr. 887 din data de 16 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată și a anulat cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

3.1. Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 de mai sus, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a arătat că a fost lipsit de proprietatea sa în mod abuziv, în perioada 1944-1989, proprietate ce consta în imobilele în suprafață de 2480 mp teren intravilan și locuința dotată cu toate utilitățile, garaj și magazie, situate în Municipiul Pitești.

Din perspectiva motivării în drept, recurentul a invocat prevederile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 10/2001, Legii nr. 112/1995, ce reglementau scutirea de taxă de timbru în privința acțiunilor în restituire/revendicare și a arătat că Tribunalul Argeș, prin încheierea din 24.04.2018, l-a scutit de taxă de timbru, conform O.U.G. nr. 51/2008, apreciind situația financiară precară a familiei sale. Totodată, a învederat că își întemeiază calea de atac pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 și a solicitat restituirea sumei de 5000 RON.

3.2. La data de 11.08.2023, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a învederat că invocă motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (2) și (4) C. proc. civ.

În susținerea incidenței pct. 2 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., recurentul a reiterat faptul că, prin încheierea din 24.04.2018, Tribunalul Argeș, în baza art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, a constatat că persoanele ale căror venituri medii pe membru de familie în lunile anterioare se situează sub nivelul de 300 RON sunt scutite de taxă de timbru, precum și că legile proprietății elaborate după 1991 (Legea nr. 18/1991, art. 42, Legea nr. 10/2001, art. 51, O.U.G. nr. 80/2013, art. 28, art. 45, alin. (1) punctul a), etc.) prevăd că acțiunile în materie sunt scutite de taxă de timbru.

În justificarea evocării pct. 4 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., recurentul a arătat, făcând trimitere la abrogarea O.U.G. nr. 184/2002 și la Decizia nr. 98/2002 a Curții Constituționale, că, prin soluția pronunțată, Curtea de Apel Pitești ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat, în principal, excepția nulității recursului, apreciind că argumentele evocate prin memoriul de recurs nu se încadrează în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe, drept temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Din examinarea circumstanțelor cauzei, Înalta Curte observă că, prin cererea de chemare în judecată, recurentul - reclamant A. a învestit Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal cu o contestație împotriva rezoluției nr. C22-1209/22.08.2022 a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare.

Prin sentința recurată, cererea a fost anulată, instanța de fond reținând că, deși reclamantul a fost citat cu mențiunea de a preciza care sunt motivele de fapt și de drept ale cererii de anulare a actelor deduse judecății, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, iar, întrucât art. 196 alin. (1) C. proc. civ. dispune că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde motivele de fapt ale acesteia este nulă, întrucât actul de învestire a instanței depus de reclamant nu prezintă niciun motiv concret în susținerea cererii de anulare a rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, ci redă exclusiv situația de fapt ce are legătură cu cererea sa de restituire a taxei de timbru într-o cauză aflată pe rolul Curții de Apel Pitești, sancțiunea incidentă este cea a anulării cererii.

Examinând atât memoriul de recurs depus la data de 12 iunie 2023, cât și răspunsul la întâmpinare, Înalta Curte observă că invocarea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (prin cererea de recurs) sau a celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2 și 4 C. proc. civ. a fost realizată pur formal, recurentul neformulând critici la adresa soluției de anulare, dispusă de Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 887 din data de 16 mai 2023, ci tot argumente ce privesc o pretinsă scutire a sa de plata unei taxe de timbru într-o altă cauză, ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel Pitești.

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulate în alin. (3) al aceluiași text normativ.

De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentința recurată și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-reclamant A. a evocat formal nelegalitatea hotărârii atacate, fără ca susținerile expuse să îndeplinească exigențele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și care să vizeze sentința atacată în litigiul pendinte.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături concrete a acestora cu soluția pronunțată de prima instanță, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reține că recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 887 din data de 16 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecția Judiciară.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 887 din data de 16 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.