ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4756/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14 octombrie 2019 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea acestuia să formuleze și să-i comunice un răspuns fundamentat, fondat și întemeiat, care să explice motivat în fapt și în drept și care să lămurească și să clarifice legalitatea și rațiunea utilizării sintagmei de "soldă de bază" din textul alin. (7) din articolul unic al O.U.G. nr. 56 din 07.08.2017 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 647 din 07.08.2017, precum și obligarea pârâtului să explice motivat, în fapt și în drept, rațiunea pentru care această sintagmă de "soldă de bază" menționată mai sus, a fost înlocuită cu sintagma de "soldă de funcție" în textul din art. I din Legea nr. 207/2017 de aprobare a O.U.G. nr. 56/2017, lege publicată în M.Of. nr. 863/01.11.2017, dar și obligarea pârâtului să precizeze clar și fără echivoc în același răspuns dacă există echivalență între acești doi termeni diferiți textual, de "soldă de bază" și "soldă de funcție", utilizați în textele de acte normative menționate mai sus. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să depună la dosar toate documentele care au stat la baza fundamentării convingerii și rațiunii pârâtului pentru utilizarea sintagmei "soldă de bază" din textul articolului unic alin. (7) al O.U.G. nr. 56 din 07.08.2017, având în vedere principiul fundamentării științifice care este obligatoriu în procesul de elaborare al actelor normative și care presupune un demers științific, anterior elaborării actului normativ la care participă date și informații ale științelor juridice și sociologice, economiei, psihologiei, informaticii, precum și obligarea pârâtului să răspundă clar și la obiect, la interogatoriul atașat cererii.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 79 din data de 9 septembrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate anterior în punctul I.2, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care, apreciind hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, a solicitat casarea acesteia, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta formulată.

Apărările formulate în cauză Legal citat, intimatul-pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 25 martie 2021 a fost fixat termenul de judecată la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către recurentul - reclamant a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția netimbrării, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente: În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Prin adresa comunicată recurentului - reclamant la data de 5 noiembrie 2020, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul cauzei și a adresei aflate la fila x din același dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința acestuia obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 79 din data de 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte observă că recurentul a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilite în sarcina sa, care a fost, însă, respinsă prin încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 4 martie 2021, în dosarul nr. x/2019. De asemenea, recurentul a solicitat și acordarea de facilități la plata taxei, însă și o astfel de cerere a fost respinsă prin încheierea din 20 ianuarie 2021, comunicată recurentului la data de 5 februarie 2021, față de care recurentul nu a formulat cerere de reexaminare, termenul pentru depunerea acesteia expirând la data de 11.02.2021. Totodată, instanța de control judiciar observă că, până la termenul de judecată acordat, recurentul nu a depus în dosarul cauzei dovada achitării unei astfel de taxe, relevante fiind și afirmațiile recurentului din cuprinsul notelor de ședință depuse de recurent la data de 17 august 2022. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula, ca netimbrat, reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 79 din data de 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.