ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3582/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 28.11.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, contestatorul A., în calitate de procurator al petenților B. și C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Rezoluției nr. 7446/IJ/2018 dispusă de Inspectorul șef prin care a fost respinsă plângerea dispusă de intimata Inspecția Judiciară în dosarul nr. x/2018.

Hotărârea recurată Prin sentința nr. 1293 din 3 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția netimbrării și a fost anulată acțiunea privind contestația formulată de contestatorul A., împotriva Rezoluției nr. 7446/IJ/2018 dispusă de Inspectorul șef prin care a fost respinsă plângerea dispusă de intimata Inspecția Judiciară, în dosarul nr. x/2018, ca netimbrată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 1293 din 3 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a declarat recurs. În cadrul memoriului de recurs recurentul a arătat, în esență, că nu a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și nu a știut care este sancțiunea legală care se aplică.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția inadmisibilității recursului, susținând că deși instanța a indicat calea de atac a recursului, reclamantul poate declara doar calea de atac prevăzută de lege, iar modul în care poate fi contestată măsura anulării cererii de chemare în judecată este cererea de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ. A mai susținut că, de altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la acest aspect, prin soluția de admitere a recursului în interesul legii reținând că "partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului."

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare recurentul a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului, apreciind că această excepție se invocă în alte cazuri decât netimbrarea unei cereri.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata Inspecția Judiciară prin întâmpinare reținând că sentința recurată pronunțată de instanța de contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". În cauză nu este incidentă nici decizia nr. 7/2014 pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii din cadrul instanței supreme, invocată în susținerea excepției inadmisibilității recursului de intimata Inspecția Judiciară. Este adevărat că prin Decizie nr. 7/2014 din 08/12/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție completul competent să judece recursul în interesul legii s-a reținut că "… partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare …", însă, în speță, recurentul nu contestă obligația de plată a taxei de timbru, ci critică soluția instanței de fond raportat la faptul că nu a fost citat cu mențiunea timbrajului și că nu a cunoscut sancțiunea legală ce se aplică. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care contestatorul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat anularea rezoluției nr. 7446/IJ/2018 dispusă de Inspectorul șef prin care a fost respinsă plângerea dispusă de intimata Inspecția Judiciară, în dosarul nr. x/2018. În ședința publică din 3 aprilie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și a anulat acțiunea contestatorului A. ca netimbrată, recurentul criticând această soluție din perspectiva lipsei citării cu mențiunea timbrajului și a faptului că nu a cunoscut sancțiunea legală ce se aplică. Potrivit prevederilor art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii…". Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. De asemenea, potrivit art. 200 alin. (3) C. proc. civ.: "Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii…". Înalta Curtea reține că procedura de regularizare, constând în completarea și corectarea lipsurilor cererii de chemare în judecată în termenul stabilit de instanță, are drept scop evitarea comunicării către cealaltă parte a unor cereri informe, iar în cadrul acestei proceduri, în cazul în care se constată că cerere de chemare în judecată nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, reclamantul va fi înștiințat în scris să realizeze completările sau modificările dispuse, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii. Sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată în cazul netimbrării sau a timbrării insuficiente este prevăzută și de dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În ipoteza comunicării actului de procedură efectuat prin poștă în condițiile art. 154 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ., procedura se socotește îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării de către funcționarul poștal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondența. Art. 165 pct. 2 C. proc. civ. nu face referire la situația în care funcționarul poștal sau curierul nu poate proceda la comunicarea actului de procedură din cauza lipsei oricărei persoane de la domiciliu sau, după caz, de la sediul celui citat. Cu toate acestea pentru ipoteza indicată, sunt aplicabile prevederile pct. 1 ale art. 165 C. proc. civ., care fac vorbire, fără distincție, de data încheierii procesului-verbal prevăzut de art. 164 C. proc. civ. Prin urmare, în lipsa oricărei persoane de la domiciliu urmează ca procedura de comunicare să fie considerată îndeplinită la data încheierii procesului-verbal de constatare a depunerii actului de procedură la cutia poștală. Astfel cum rezultă din rezoluția din 03.12.2018 instanța de fond a procedat la verificarea cererii și regularizarea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 200 C. proc. civ. Prin adresa emisă la 06.12.2021 i s-a comunicat contestatorului ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea adresei de înștiințare, sub sancțiunea anulării cererii, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 RON, de asemenea, să completeze cererea introductivă cu domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; contul bancar al contestatorului; adresa electronică, numărul de telefon; dovada calității de reprezentant a procuratorului; să depună la dosar actul administrativ a cărui anulare o solicită, sub semnătură pentru conformitate; să precizeze cadrul procesual pasiv, respectiv cu cine înțelege să se judece în contradictoriu. Din procesul-verbal de înmânare a adresei de înștiințare, cu toate mențiunile anterior prezentate, inclusiv cu mențiunea timbrajului și a sancțiunii legale ce se aplică, rezultă că, în absența destinatarului, adresa a fost depusă la data de 12.12.2018, de agentul însărcinat cu înmânarea actelor de procedură, la cutia poștală de la domiciliul contestatorului, însă, până la termenul de judecată, stabilit la data de 03.04.2019, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a timbra cererea și de a complini celelalte lipsuri ale acesteia. Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că la dosarul de fond este atașat procesul-verbal de înmânare, care prin mențiunile pe care le cuprinde, atestă faptul că a fost îndeplinită legal, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 165 pct. 2 din același cod, procedura de comunicare a lipsurilor cererii de chemare în judecată, prin depunerea la cutia poștală de la adresa indicată de contestator în cuprinsul contestației formulate, respectiv satul Rîpa, municipiul Motru, județul Gorj. Așadar, criticile referitoare la lipsa citării cu mențiunea timbrajului și la necunoașterea sancțiunii ce se aplică sunt nesusținute câtă vreme comunicarea lipsurilor cererii de chemare în judecată făcută cu adresa emisă de instanță și depusă la cutia poștală de la domiciliul contestatorului, a cuprins și mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării cererii. Astfel, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că obligația de achitare a taxei judiciare de timbru de 50 de RON, deși a fost adusă la cunoștința contestatorului, nu a fost îndeplinită de către acesta până la termenul de judecată din data de 3 aprilie 2019, așa încât, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată. Mai mult, nu trebuie omis nici că "nemo censetur ignorare legem". În baza acestui principiu de drept, potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, Înalta Curte constată că recurentul nu se poate prevala de necunoașterea legii, acesta având obligația să plătească taxa judiciară de timbru, astfel cum prevăd dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.