ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2354/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 09 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost suspendată judecarea recursului formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4353 din 11 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport cu lipsa nejustificată a părților și cue faptul că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 03 august 2022 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului, arătând că depune taxa judiciară de timbru în valoare de 100 RON, solicitată de Curtea de Apel Pitești prin citația emisă pentru termenul din 09 iunie 2022.

A mai arătat recurentul că suspendarea cauzei a fost cauzată atât de lipsa sa, cât și de faptul că Tribunalul Argeș nu a răspuns la faxul pe care l-a transmis în data de 17 decembrie 2021.

În continuare, recurentul a susținut că prin depunerea taxei judiciare de timbru se impune admiterea recursului, cu consecința admiterii contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 1705 din 17 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019, prezentând aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului, care a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că este legală soluția de suspendare a cauzei, față de lipsa părților la termenul de judecată din 09 iunie 2022.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, după efectuarea procedurilor de comunicare, a stabilit termen la data de 24 noiembrie 2022, în ședință publică și cu citarea părților, în vederea soluționării cererii de recurs formulate de recurent.

Examinând recursul, în raport cu excepția nulității recursului, invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin încheierea din 09 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost suspendată judecarea recursului formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4353 din 11 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de lipsa nejustificată a părților și de faptul că nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești, ci a arătat că suspendarea cauzei a fost cauzată atât de lipsa sa, dar și de faptul că Tribunalul Argeș nu a confirmat primirea faxului transmis în 17 decembrie 2021.

Or, prin încheierea atacată, judecarea cauzei s-a dispus față de lipsa nejustificată a părților și de faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în plipsă, neavând relevanță lipsa confirmării primirii faxului de către instanța de judecată.

Astfel, prin cererea de recurs, recurentul nu a dedus judecății vertitabile critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., prin care să demonstreze, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că la strigarea cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar în cuprinsul cererii de recurs, recurentul a prezentat exclusiv aspecte care vizează fondul raportului juridic litigios, cu referire la contestația în anulare pe care a formulat-o, neputând face obiectul controlului de legalitate în prezenta cale extraordinară de atac, care nu poate viza decât exclusiv legalitatea măsurii suspendării dispuse în cauză.

Având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 09 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Referitor la solicitarea intimatului-pârât de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 300 RON, potrivit chitanței nr. x din 20 septembrie 2022, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., îl va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, pe care o apreciază ca fiind proporționată, în raport cu activitatea desfășurată de avocat și complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 09 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul să plătească intimatului B. 300 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.