ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 05.04.2023, sub nr. x/2023, reclamanta societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și pentru Serviciul Fiscal Municipal Făgăraș, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor, fiecare în măsura competențelor care le-au fost încredințate prin lege, de a proceda la îndreptarea erorii materiale din decontul de TVA- D300 nr. FBVFAGA -17231-2014 și corectarea, în consecință, a valorii evidențiate în Fișa sintetică totală a contribuabilului, la nr. crt. 9 alin. (5) col. 11.

Prin sentința civilă nr. 790/CA din 12 octombrie 2023, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă. A respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Serviciul Fiscal Municipal Făgăraș.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, iar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., susținând că motivele în baza cărora a fost pronunțată sentința atacată sunt contradictorii și străine de natura cauzei, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material care reglementează dreptul de corectare a TVA aferente unei perioade fiscale prin rândurile de regularizare din deconturile unei perioade ulterioare, conform O.P.A.N.A.F. nr. 790/2012, precum și dreptul de corectare a greșelilor materiale, conform O.P.A.N.A.F nr. 3604/2015.

Prin Decizia nr. 94/R/2024 din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2023, s-a respins cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 790/CA/12.10.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a fost menținută.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2024, revizuenta A. S.R.L. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 94/R/2024 din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2023, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că prin decizia civila nr. 94/R/20.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov in dosarul nr. x/2023 s-a dispus respingerea acțiunii prin care s-a cerut, in principal, corectarea erorilor materiale din decontul de TVA -D300 nr. x.

Consecința juridica, în plan fiscal, a acestei hotărâri judecătorești consta in aceea ca validează o stare vădita de nelegalitate, situandu-se intr-o poziție contradictorie, de neconciliat, cu decizia civila nr. 3731/02.10.2017 pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr. x/2014, definitiva.

Prin dispozitivul hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București se confirma caracterul definitiv al Deciziei de impunere nr. x/04.12.2013, ca act administrativ fiscal principal, care materializează concluziile inspecției fiscale finalizate prin Raportul de inspecție fiscala nr. x/04.12.2013.

Redând conținutul paginii 6 din cuprinsul deciziei de impunere nr. x/04.12.2013, a susținut că în alineatul ultim este analizata din punct de vedere al TVA, factura fiscala nr. x/01.05.2010, întelegându-se clar că inspecția fiscala efectuata la vânzătorul B. S.R.L. a analizat obligațiile si drepturile fiscale pe linie de TVA aferente facturii fiscale nr. x/01.05.2010.

Inspecția fiscala a constatat ca factura fiscala nr. x/01.05.2010, emisa de vânzătorul B. S.R.L. către cumpărătorul A. S.R.L. a fost anulata, fara ca in același timp sa fi fost efectuata si stornarea ei din evidentele fiscale ale celor două societăți partenere.

Totodată, cu valoare documentară de necontestat, inspecția fiscala precizează ca in conformitate cu informațiile furnizate de Ministerul Finanțelor Publice-FISCNET, in decontul pe valoarea adăugata intocmit de beneficiar S.C. A. S.R.L., pentru trimestrul II 2010, factura nr. x/01.05.2010 emisa de S.C. B. S.R.L. a fost înregistrata la rubrica de achiziții taxabile, taxa pe valoarea adăugata in suma de 273.279 RON fiind dedusa.

Din aceasta decizie de impunere rezulta clar ca in momentul respectiv, in lipsa unei operațiuni de stornare a facturii nr. x/01.05.2010, TVA in suma de 273.279 RON aferentă acestei facturi, era corect evidențiata, pe de o parte ca obligație de plata in sarcina vânzătorului B. S.R.L. si, pe de alta parte, cu drept de deductibilitate in favoarea A. S.R.L., după cum acest drept a fost înregistrat prin decontul de TVA depus in trimestrul II 2010 sub nr. x/23.07.2010.

Decontul de TVA - D300 nr. 10913-2013/23.12.2013, prin care, fără niciun titlu valabil, s-a procedat la anularea prin regularizare a decontului de TVA anterior, nr. 3967/23.07.2010, respectiv prin care TVA în suma de 273.279 RON, aferenta facturii nr. x/01.05.2010, a fost trecută din dreptul de deductibilitate al societății reclamante, în obligația de plata in sarcina societății reclamante, este nelegal, întrucât încalcă normele de baza prin care este reglementata taxa pe valoarea adăugata.

Aceasta concluzie este cat se poate de clara, întrucât după depunerea decontului de TVA nr. 10913/23.12.2013, TVA in suma de 372.279 RON devenea înregistrat ca obligație de plata atât in sarcina vânzătorului, prin decizia de impunere nr. x/04.12.203, cat si in sarcina cumpărătorului A. S.R.L., prin efectele fiscale ale acestui decont de TVA.

Decizia civila nr. 94/20.02.2024 pronunțata de Curtea de Apel Brașov in dosarul nr. x/2023 a respins cererea de corectare si intrare in legalitate a decontului nr. x/25.07.2014, prin care, urmând normele de drept fiscal prevăzute de O.P.A.N.A.F. nr. 1790/2012, reclamanta a indeplint obligația legala de anulare a decontului anterior, nr. 10913/23.12.2013, intrucat acesta este nelegal, prin raportare la concluziile deciziei de impunere nr. x/04.12.2013, definitiva prin decizia civila nr. 3731/02.10.2017 pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr. x/2014.

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea în tot a deciziei civile nr. 94/R/20.02.2024 si prin rejudecare admiterea acțiunii introductive în sensul corectării decontului de TVA nr. 17231/25.07.2014, astfel incat sa fie pus in deplin acord cu concluziile definitive ce rezulta din decizia civila nr. 3731/02.10.2017 pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr. x/2014.

Intimata AJFP Brasov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

A susținut că în afară de cazurile prevăzute la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ. antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate, iar în speță nu se identifică o astfel de situație.

Decizia nr. 3721/2017 prin care s-a pronunțat o soluție a unui act de control fiscal nu poate influența în sensul revizuirii sau anulării Deciziei nr. 94/R/2024, care privește corectarea erorii materiale din decontul TVA nr. x/25.07.2014.

Factura nr. x/01.05.2020 la care face referire revizuenta a fost analizată și în dosarul nr. x/2020 soluționat definitiv prin decizia nr. 760/R/21.12.2022, prin care au fost respinse actiunile revizuentei.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestei căi extraordinare de atac, pentru considerentele ce succed:

Din circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că revizuenta S.C. A. S.R.L. s-a prevalat, prin calea de atac exercitată, de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența a două hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluționat sau nu fondul cauzei; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Înalta Curte constată că formal cererea de revizuire se încadrează în prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă în cauză nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat în sensul invocat de revizuentă.

Demersul judiciar de față a fost formulat împotriva deciziei nr. 94/R/2024 din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2023, în raport de decizia nr. 3731 din 2 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 3731 din 2 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2014, s-a respins ca neîntemeiată excepția nulității recursului declarat de D.G.R.F.P. București; s-au admis recursurile declarate de recurentele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 5928/24.10.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. B. S.R.L., a fost casată sentința recurată și, rejudecând, a fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată în parte decizia privind soluționarea contestației nr. 481/21.07.2014, respectiv în ceea ce privește măsura de la pct. 1 al dispozitivului acestei decizii, și a fost obligată pârâta D.G.R.F.P. Craiova să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/04.12.2013; s-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată; a fost obligată pârâta D.G.R.F.P. Craiova să plătească reclamantei suma de 50 de RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, proporțional cu pretențiile admise.

Prin Decizia nr. 94/R/2024 din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2023, s-a respins cererea de recurs formulată de recurenta A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 790/CA/12.10.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a fost menținută, respectiv în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă și a respingerii, ca nefondată, a acțiunii formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Serviciul Fiscal Municipal Făgăraș.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu există identitate de părți, în dosarul nr. x/2014, reclamantă fiind S.C. B. S.R.L., iar în dosarul nr. x/2023 reclamantă fiind A. S.R.L., cele două reclamante fiind societăți partenere, astfel cum susține însăși revizuenta în cuprinsul cererii de revizuire, astfel că nu se poate susține în mod valabil identitate de părți în cele două dosare.

De asemenea, nici identitatea de obiect nu se identifică în speță, chestiunea litigioasă dezlegată în dosarul nr. x/2014 nefiind identică cu cea din dosarul nr. x/2023.

Înalta Curte are în vedere, în acest sens, interpretarea coroborată a pct. 8 al alin. (1) al art. 509 C. proc. civ. cu prevederile art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

"Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" și "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". O astfel de coroborare este impusă de sintagma finală a pct. 8 sus indicat, ce menționează, drept punct de reper, instituția autorității de lucru judecat, or art. 431 C. proc. civ. reglementează materia efectelor lucrului judecat, astfel cum chiar denumirea marginală a textului în discuție o arată.

Totodată, condiția existenței unor hotărâri pronunțate în dosare diferite, ce este impusă de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., rezultă din utilizarea de către legiuitor, în cuprinsul alin. (1) al art. 431 C. proc. civ., a sintagmei "chemat în judecată de două ori", întrucât fiecare chemare în judecată (dintre cele două) generează un cadru procesual distinct (dosare distincte), dar mai ales din cuprinsul alin. (2) al aceluiași text normativ, care conține expres sintagma:

"lucrul anterior judecat într-un alt litigiu".

În lumina acestor considerente, se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 05.04.2023, sub nr. x/2023, reclamanta societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și pentru Serviciul Fiscal Municipal Făgăraș, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor, fiecare în măsura competențelor care le-au fost încredințate prin lege, de a proceda la îndreptarea erorii materiale din decontul de TVA- D300 nr. FBVFAGA -17231-2014 și corectarea, în consecință, a valorii evidențiate în Fișa sintetică totală a contribuabilului, la nr. crt. 9 alin. (5) col. 11, acțiunea fiind respinsă, în mod definitiv, prin Decizia nr. 94/R/2024 din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum s-a reținut anterior.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II - a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014 la data de 15.12.2014, reclamanta S.C. B. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să oblige pârâtele să îndeplinească toate procedurile necesare, fiecare în raport cu competențele funcționale în baza cărora își desfășoară activitatea, pentru soluționarea în termeni legali a contestației nr. 1291/09.12.2013 îndreptate împotriva R.I.F. nr. F-S2 - 239/04.12.2013, Fișa privind obligațiile suplimentare nr. F-S2 - 271/04.12.2013 și Decizia de impunere nr. x/04.12.2013 întocmite de A.F.P. Sector 2 București, cu valoare contestată în sumă de 980.074 RON reprezentând T.V.A. de rambursat; să clarifice în termeni concreți temeiul de fapt și de drept al punctului 2 din decizia nr. 481/21.07.2014 a D.G.R.F.P. Craiova privind respingerea parțială a contestației; să suporte consecințele și sancțiunea legii pentru întârzierea și tergiversarea nejustificată a soluționării contestației nr. 1291/09.12.2013 îndreptate împotriva actelor administrative fiscale; plata despăgubirilor egale cu dobânda legală aplicată la suma 980.074 RON revendicată prin contestație, pentru întreaga perioadă de timp scursă de la depunerea contestației până la soluționarea ei efectivă, în sumă de 143.090 RON calculată până la data de 10.12.2014, precum și daune morale în sumă de 100.000 de euro.

Prin sentința nr. 5928/24.10.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, a anulat decizia nr. 481/21.07.2014 privind soluționarea contestației, a admis contestația fiscală și a anulat decizia de impunere nr. x/04.12.2013 și raportul de inspecție fiscală nr. x/04.12.2013 în ceea ce privește TVA stabilită suplimentar la plată, în sumă de 60.441 RON și 19.355 RON, aferentă facturilor fiscale seria x F nr. x/10.09.2009 și nr. x/01.04.2009, precum și accesoriile aferente acestora, a respins în rest acțiunea, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 3.350 RON cheltuieli de judecată.

Însă, prin decizia nr. 3731 din 2 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2014, prin care s-a soluționat în mod definitiv această cauză și în raport de care s-a invocat contrarietatea de hotărâri, s-au admis recursurile declarate de recurentele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 5928/24.10.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. B. S.R.L., a fost casată sentința recurată și, rejudecând, a fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată în parte decizia privind soluționarea contestației nr. 481/21.07.2014, respectiv în ceea ce privește măsura de la pct. 1 al dispozitivului acestei decizii, și a fost obligată pârâta D.G.R.F.P. Craiova să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/04.12.2013; s-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

În aceste condiții, se constată că în acest din urmă dosar instanța nu a analizat legalitatea deciziei de impunere nr. x/04.12.2013, astfel cum în mod eronat susține revizuenta, neputând fi vorba, așadar, despre soluționarea aceleiași chestiuni litigioase în cele două dosare.

Or, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când cele două sunt potrivnice.

Întrucât dosarele arătate, în care au fost pronunțate hotărârile ce sunt invocate ca fiind potrivnice, au părți diferite și obiecte diferite, Înalta Curte constată că nu este afectat principiul autorității de lucru judecat, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 94/R/2024 din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2023, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 94/R/2024 din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2023, ca nefondată.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție; recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.