Alaaedin împotriva Suediei

Publicat la 27 noiembrie 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 22463/23 Gabriel ALAAEDIN împotriva Suediei depusă la 26 mai 2023 a comunicat la 6 noiembrie 2023 OBIECTUL CAUZEI La 14 noiembrie 2019, în temeiul articolului 1 alineatul (3), al articolului 3 alineatul (1) și al articolului 6 alineatul (2) din Act cu dispoziții speciale privind îngrijirea tinerilor (lagen [1990:52] med särskilda bestämmelser om vârrd av unga ), reclamantul, care avea la momentul respectiv 18 ani, a fost preluat în asistență publică obligatorie de către Consiliul Social pentru a preveni riscurile pentru sănătatea sau dezvoltarea sa. Decizia includea plasarea într-o locuință rezidențială specială. Potrivit reclamantului, ordinul de îngrijire publică a încetat la 12 octombrie 2020. Ordinea de îngrijire publică a fost adusă în judecată.

Reclamantul a susținut că aceaceasta a fost încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție, deoarece noțiunea de „minor” în litera (d) nu poate include o persoană cu vârsta de 18 ani sau mai mare. Instanțele constatate împotriva lui în parte deoarece, în conformitate cu legislația internă (menționată mai sus), o persoană cu vârsta de peste 18 ani, dar sub 20 de ani, ar putea fi luată în considerare și în mod obligatoriu. În cele din urmă, reclamantul a depus o plângere la Cancelarul Justiției, cerând o compensație. La 22 martie 2023, Cancelarul Justiției a respins cererea, declarând că nu a existat nicio încălcare a articolului 5. Reclamantul se plânge că a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție, deoarece litera (d) din dispoziția respectivă nu era aplicabilă în funcție de vârsta sa.

1 din Convenție? În special, în lumina vârstei sale, privarea libertății reclamantului a intrat în domeniul de aplicare al articolului 5 § 1 litera (d)?

Published on 27 November 2023

FIRST SECTION

Application no. 22463/23 Gabriel ALAAEDIN against Sweden lodged on 26 May 2023 communicated on 6 November 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

On 14 November 2019, by virtue of sections 1(3), 3(1) and 6(2) of the Act with Special Provisions on the Care of Young Persons ( lagen [1990:52] med särskilda bestämmelser om vård av unga ), the applicant, who at the time was 18 years old, was taken into compulsory public care by the Social Council to prevent risks to his health or development. The decision included placement in a special residential home. According to the applicant, the public care order ceased on 12 October 2020. The public care order was brought before the courts. The applicant argued that it was in violation of Article 5 § 1 of the Convention since the notion of a “minor” in sub-paragraph (d) could not encompass a person who was 18 years old or older.

The courts found against him partly because, according to domestic law (as referred to above), a person over the age of 18 but below the age of 20 could also be taken into compulsory care. Subsequently the applicant lodged a complaint with the Chancellor of Justice, seeking compensation. On 22 March 2023 the Chancellor of Justice dismissed the claim, finding that there had been no violation of Article 5. The applicant complains that he was deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention since sub-paragraph (d) of that provision was not applicable in light of his age.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, in the light of his age, did the deprivation of the applicant’s liberty fall within the scope of Article 5 § 1(d)?