Decizia nr. 26/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație

Cirmustanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal la data de 13.01.2022, reclamanta Casa de Pensii Sectorială a MapN în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi în scopul anulării încheierii nr. 19/2020 a Curții de Conturi pentru soluționarea contestației reclamantei, anularea Deciziei XII/4/2020 și implicit a raportului de control nr. x/16.06.2020 al Curții de Conturi, precum și suspendarea măsurilor stabilite prin aceste acte administrative contestate. Au fost formulate o serie de cereri de intervenție accesorie în interesul pârâtei Curtea de Conturi, precum și cereri de intervenție principală.

Soluția instanței de fond Prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibile cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtei și cererile de intervenție principală, formulate de petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L..

Cererea de recurs Împotriva încheierii de ședință din data de 29 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs K. și H.. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul K. a arătat în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de intervenție principală. Recurentul a susținut că atât din cererea de interventie cât si din înscrisurile înaintate ulterior la dosarul cauzei se poate constata că justifica un interes în prezenta cauză, fiindu-i afectate drepturile de pensie(conform bazei de calcul detaliată) și avea două acțiuni pe rolul Tribunalului lasi si a Curtii de Apel lași. Consideră că nu poate fi primită motivarea instanței de fond cu privire la faptul că nu a solicitat anularea Deciziei 4/2020 a Curții de Conturi, atât timp cât două puncte din această decizie îi sunt favorabile. Reprezentantul MApN a susținut că petenții nu au un interes direct în cauză, fiind beneficiari ai plafonului maxim de 85% deci neindexabil iar reprezentantul Curții de Conturi a sustinut că deși aparent petenții susțin Decizia Curții de Conturi, totuși ei combat. pct. 3, I. iii . al Deciziei nr. 4 din 13.07.2020 . Prin urmare, rezultă fără dubii că această instituție și-a însușit deja punctul 3, I.iii al Deciziei nr. 4/2020 a Curții de Conturi, în defavoarea pensionarilor, în sensul că nu a cerut anularea acestui punct. În consecință, acest punct se va judeca în numai între intervenienți și Curtea de Conturi. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul H. a susținut că justifică un interes personal, legitim și actual de a interveni în cauză, întrucât are un dosar cu cauză identică pe rolul Tribunalului Constanța, dosar nr. x/2020, în prezent suspendat până când instanțele se vor pronunța definitiv în dosarul de față., La data de 22 august 2022, M. și A. au formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, motivată de faptul că nu le-a fost comunicată încheierea din data de 29 iunie 2021 a Curții de Apel București. La data de 31 august 2022, G. a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, motivată de faptul că nu i-a fost comunicată încheierea din data de 29 iunie 2021 a Curții de Apel București.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinările formulate, intimatele Casa de Pensii Sectorială a MApN și Curtea de Conturi au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recurilor Înalta Curte, analizând, cu prioritate cererile de repunere în termenul de recurs formulate de M. și A. și G., urmează a le respinge ca inadmisibile, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. Dispozițiile art. 186 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac". Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că cererile de repunere în termen trebuie formulate împreună cu cererea de recurs. Or, în cauză, petenții M., A. și G. nu au declarat recurs împotriva încheierii din data de 29 iunie 2021 a Curții de Apel București. Astfel, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile stipulate de prevederile art. 186 alin. (2) C. proc. civ., instanța de control judiciar va respinge cererile de repunere în termenul de exercitare a recursului, ca inadmisibile. Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța de control judiciar constatată că, în prezenta cauză, recurenții K. și H. au formulat cerere de intervenție principală. Înalta Curte constată că în vederea aprecierii asupra cererilor de intervenție formulate de cei doi recurenți, prezintă relevanță în cauză obiectul cu care a fost învestită instanța de fond prin cererea de chemare în judecată, respectiv anularea încheierii nr. 19/2020 a Curții de Conturi pentru soluționarea contestației reclamantei, anularea Deciziei XII/4/2020 și implicit a raportului de control nr. x/16.06.2020 al Curții de Conturi, precum și suspendarea măsurilor stabilite prin aceste acte administrative contestate. Aceste acte administrative se referă la modul în care reclamanta Casa de Pensii Sectorială a MapN a aplicat prevederile legale în procesul de actualizare a pensiilor militare de stat la data de 30.06.2017, procedură prevăzută la art. 60 din L 223/2015 privind pensiile militare de stat. Obiectul concret al raportului de control și actelor administrative emise pe baza acestuia concluzionează că reclamanta a eliminat în mod incorect din algoritmul de calcul al pensiei actualizate la data de 30.06.2017 suma reprezentând echivalentul indexării din anul 2016, precum și faptul că includerea indexării din 2016 în cuantumul pensiei actualizate trebuie să se facă cu încadrarea în procentul de 85%, conform art. 30 din lege. Astfel, reclamanta Casa de Pensii Sectorială a MApN ar fi diminuat valoarea pensiei actualizate la 30.06.2017 în cazul pensionarilor care nu atinseseră plafonul de 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28 din lege, ceea ce determină riscul acordării unui cuantum mai mic al pensiei în plată începând cu luna iulie 2017. Poziția pârâtei Curtea de Conturi, exprimată în actele contestate în cauza de față a fost în sensul că începând cu data de 30.06.2017 pensiile militare la care sunt incidente prevederile art. 60 din lege trebuie să aibă în componență majorarea de 5% acordată în anul 2016, la care se adaugă fie indexarea de 5,25% acordată în anul 2017, fie actualizarea soldei de funcție cu 15% acordată de la 30.06.2017. Totodată, actualizarea pensiilor în condițiile menționate se realizează cu încadrarea în procentul de 85%din baza de calcul, conform art. 30 din legea 223/2015. Reclamanta a considerat însă că majorarea de 5% a funcționat doar pentru anul 2016, în anul 2017 fiind aplicată doar majorarea corespunzătoare de 5,25%, care nu s-a adăugat celei de 5% din anul anterior, aceasta expirând odată cu încheierea anului 2016. Potrivit art. 61 din C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, intervenția fiind principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, respectiv accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți. Acest interes, în raport de obiectul dedus judecății și de dreptul pe care intervenienții îl pretind în prezenta cauză, drept care nu este similar cu cel solicitat de reclamantă prin acțiune, nu este justificat în cauză. Astfel, conform art. 61, se poate admite în principiu o cerere de intervenție principală atunci când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, ipoteză care însă nu se regăsește în cauză, întrucât răspunderea și obligațiile stabilite în sarcina entității verificate de organele de control ale Curții de Conturi sunt distincte de obiectul celor două cereri de intervenție. Așa cum a reținut și prima instanță, recurentul H. a solicitat lucruri diferite de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv a invocat aspecte care țin de componența dreptului de pensie, de VRS, de alte componente, iar completarea cererii de intervenție cu solicitarea de anulare a pct. 1 din decizia 4/2020 nu poate fi analizată în cadrul cererii de intervenție principală, pentru că nu este în măsură să pretindă pentru sine obiectul procesului, decizia Curții de Conturi nefiindu-i direct opozabilă, ci doar entității verificate. Acesta, pe de o parte are pretenții proprii, care însă nu pot fi reținute într-o intervenție principală, eventual într-o acțiune separată, incompatibilă cu cererea de intervenție principală, iar pe de altă parte sprijină apărarea pârâtului, circumscriind sfera intervenției accesorii, fapt inadmisibil, întrucât cele două cereri nu pot subzista în ce privește o singură persoană. În ceea ce priveșțe cererea de intervenție principală formulată de K., așa cum a reținut și instanța de fond, Înalta Curte constată că acesta formulează o veritabilă cerere de chemare în judecată împotriva reclamantei din dosarul de față, aspect inadmisibil din perspectiva analizată, când obiectul procesului deschis între reclamantul și pârâtul de față ar trebui să fie reclamat pentru sine, aceasta fiind esența unei cereri de intervenție principală. Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, recurenții nu justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual în legătură cu actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 186 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererile de repunere în termenul de recurs, ca inadmisibile, și recursurile, ca nefondate.