ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 738/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție formulate de recurenți

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub număr de dosar x/2020, reclamantul Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Comisia de Soluționare a Contestațiilor constituită la nivelul Curții de Conturi a României, următoarele:

- anularea încheierii nr. 19 din 7 august 2020 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor constituită la nivelul Curții de Conturi, ca nelegală și netemeinică;

- anularea Deciziei nr. XII/4/13.07.2020 și implicit a Raportului de control nr. x din data de 16.06.2020 emise de Departamentul XII al Curții de Conturi a României, ca nelegale și netemeinice;

- suspendarea măsurilor stabilite actele administrative contestate.

În cauză au fost formulate cereri de intervenție de către A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. și N..

1.2. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 29 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtei și cererile de intervenție principală formulate de petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M..

Împotriva încheierii din 29 iunie 2021, au declarat recursuri petenții K. și N..

Intimata-reclamantă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca inadmisibile și prematur introduse.

La data de 30 octombrie 2021, recurentul N. a depus o cerere de renunțare la judecată, solicitând, totodată, respingerea cererii de recurs ca nefondată.

4.1. Recursul promovat de recurentul N. și cererea de renunțare la judecată

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului declarat de recurentul N., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 458 din C. proc. civ.:

"(1) Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate căile de atac prevăzute de lege numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazurile în care acest drept este prevăzut și altor organe sau persoane, iar exercitarea unei căi de atac cu nerespectarea acestor condiții reprezintă un demers inadmisibil.

În cauză, instanța constată că, prin încheierea din 29 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibile, doar cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtei și cererile de intervenție principală, formulate de petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., fără a se fi pronunțat asupra cererii de intervenție formulate de numitul N..

Or, câtă vreme, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii pronunțate, dar și din considerentele acesteia, instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat la termenul din 29 iunie 2021 asupra cererii de intervenție formulate de N., nu se justifică atacarea hotărârii de către acest petent.

Mai mult, din verificările efectuate în sistemul Ecris, precum și raportat la susținerile reprezentantei intimatei-reclamante de la termenul de judecată din 9 februarie 2022, se constată că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulate de petentul N. prin încheierea din 26 octombrie 2021, în sensul încuviințării în principiu a acestei cereri.

Pentru aceste considerente, instanța reține că recursul promovat de recurentul N. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este inadmisibil în raport cu prevederile art. 458 din C. proc. civ., urmând a fi respins ca atare.

Față de aceste împrejurări și de faptul că recursul promovat de N. nu respectă condițiile de admisibilitate impuse de lege, având în vedere și împrejurarea că din cererea formulată nu reiese cu claritate intenția recurentului, Înalta Curte va respinge și cererea acestuia de renunțare la judecată.

4.2. Recursul promovat de recurentul K.

Examinând recursul promovat de recurentul K., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca prematur formulat, pentru considerente ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile.

Aceste exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., încheierea prin care instanța se pronunță asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție nu poate fi atacată decât odată cu fondul.

În speță, se constată că la data declarării de către petentul K. a recursului împotriva încheierii din 29 iunie 2021 prin care a fost respinsă cererea de intervenție, judecarea acțiunii ce face obiectul dosarului în care a fost formulată această cerere nu era finalizată, cauza fiind în curs de soluționare în fond și în prezent.

Prin urmare, având în vedere că la momentul formulării căii de atac instanța nu se dezînvestise încă printr-o hotărâre de soluționare a cauzei, Înalta Curte constată că, în raport cu dispozițiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., recursul promovat de recurentul K. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contecios administrativ și fiscal a fost declarat prematur, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea recurentului petent N. de a se luat act de renunțarea la judecată.

Respinge recursul formulat de recurentul N. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Respinge recursul declarat de petentul K. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind prematur formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.