ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2588/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, Ministerul Energiei și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, a solicitat instanței obligarea ANRE:

- să procedeze la analizarea datelor clienților cu care A. are încheiate contracte de furnizare gaze naturale și/sau energie electrică și care au avut preț contractual sub valoarea maximă a plafoanelor prevăzute în O.U.G. nr. 27/2022, conform fișelor de clienți care nu au putut fi încărcate în platforma ANRE dedicată decontării sumelor către furnizori comunicate ANRE la 15 martie 2023 concomitent cu cererea A. nr. 16624/2023;

- să efectueze operațiunile administrative necesare pentru a permite încărcarea în Platforma ANRE a datelor clienților A. și să procedeze la modificarea în mod corespunzător a machetelor și a Ghidului postat în Platforma ANRE;

- să determine valoarea compensării la care este îndreptățită A. conform art. 9 din O.U.G. nr. 27/2022 pentru suma de 54.456.357 RON pentru perioada septembrie - decembrie 2022, conform fișelor cu date similare celor pentru care în prezent este posibilă încărcarea în Platforma ANRE comunicate anterior ANRE prin email, și să procedeze la comunicarea către Ministerul Energiei și ANPIS a sumelor aferente în vederea decontării conform art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 27/2022;

- să oblige ANRE la plata daunelor reprezentând costurile de finanțare aferente sumei de 54.456.357 RON în valoare de 2.541.297 RON, calculate până la 30.06.2023, sumă ce urmează a fi actualizată;

- să oblige ANRE la plata dobânzii legale calculate la sumele indicate la pct. 3 și 4;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 413 alin. (1) punct 1 din C. proc. civ., a fost suspendată judecarea acțiunii formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, Ministerul Energiei și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre continuarea judecății la aceeași instanță.

În motivarea recursului, a arătat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023

În opinia recurentei, faptul că în respectiva cauză se discută și se tranșează judiciar explicit modalitatea în care ANRE înțelege să interpreteze prevederile O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum a reținut instanța de fond, nu echivalează cu stabilirea existenței sau inexistenței unui drept de care să depindă soluționarea prezentei cauze.

Existența unei legături între problemele de drept analizate în cele două cauze nu legitimează aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., deoarece raporturile juridice vizează perioade și sume diferite, iar în primul caz se solicită anularea unei adrese, pe când în al doilea caz se are în vedere obligarea ANRE la emiterea unor acte și realizarea unor operațiuni administrative.

A susținut recurenta că în mod eronat achiesează instanța de fond la considerentele Curții de Apel Târgu Mureș reținute în cuprinsul hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2023, respectiv faptul că adresa ANRE ar fi un act administrativ cu caracter normativ prin care se detaliază metodologia de calcul a prețurilor și tarifelor în sensul art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 33/2007.

Adresa ANRE reflectă modul în care aceasta înțelege să interpreteze și să aplice prevederile O.U.G. nr. 27/2022 față de solicitarea individuală a reclamantei A., fără ca interpretarea pe care o face să fie oficială și general valabilă, astfel cum greșit reține prima instanță.

A menționat recurenta că singura autoritate publică ce are competența de a face interpretarea oficială a actului normativ este Guvernul României, astfel cum recunoaște chiar ANRE.

Prin urmare, adresa ANRE nu poate fi calificată ca fiind act administrativ cu caracter normativ prin care se detaliază metodologia de calcul a prețurilor și tarifelor, motiv pentru care soluția care se va pronunța în dosarul nr. x/2023 nu condiționează dezlegarea prezentei cauze.

4.1 Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

4.2 Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității pentru nemotivare, solicitând în subsidiar respingerea recursului.

La termenul de judecată din 16 mai 2024, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, pentru motivele prezentate în practicaua prezentei decizii.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte găsește fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. invocat de recurentă.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a apreciat că s-au încălcat regulile de procedură care atrag sancțiunea nulității prevăzută de prevederile legale invocate.

Încălcarea principiilor procesului civil este asimilată unor norme prevăzute sub sancțiunea nulității, pricinuindu-se astfel vătămarea reclamantului prin încălcarea unor drepturi.

În acest sens, se impune a fi menționat unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, respectiv rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de art. 22 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Judecătorul soluționează litigiul conform normelor de drept aplicabile";

"(2)Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. (…)";

"(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să țină seama de toate circumstanțele cauzei, judecătorul va ține seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de buna-credință".

Respectarea acestor dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

Pentru a pronunța încheierea recurată, prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) punct 1 din C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023, în considerarea faptului că, în respectiva cauză se discută și se tranșează judiciar explicit modalitatea în care ANRE înțelege să interpreteze prevederile O.U.G. nr. 27/2022. Această modalitate de interpretare este explicit exprimată în adresa nr. x/22.12.2022, adresă care face obiectul cererii de chemare în judecată în dosarul anterior indicat.

A mai reținut instanța de fond că, în cenzurarea unui refuz apreciat ca nejustificat astfel cum a fost dedus judecății, instanța trebuie să țină seama de apărările părților, apărări care vizează inclusiv aspecte ce se verifică în dosarul nr. x/2023, prin raportare la conținutul adresei ANRE anterior indicate.

Instanța de control judiciar nu poate valida raționamentul instanței de fond, deoarece acesta reflectă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., regulă de procedură a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității încheierii pronunțate.

Contrar opiniei instanței de fond, Înalta Curte apreciază că nu se impunea suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 pe considerentul că soluția pronunțată în acea cauză ar avea o înrâurire hotărâtoare, influențând astfel soluția ce urmează a fi dată în dosarul pendinte și constituind din această perspectivă un impediment în continuarea judecății.

Dimpotrivă, instanța de control judiciar reține că dezlegarea prezentei cauze nu depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care să facă obiectul unei alte judecăți, așa cum prevede art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, este de observat că, în cadrul dosarului nr. x/2023, s-a solicitat:

- a) anularea în parte a Adresei ANRE nr. x/22.12.2022, respectiv a părții din Adresa ANRE, prin care pârâta a comunicat că "în interpretarea ANRE, clienții care au avut preț contractual sub valoarea maximă a plafoanelor prevăzute în O.U.G. nr. 27/2022 nu sunt eligibili pentru a beneficia de schema de sprijin prevăzută în O.U.G. menționată" și nu a dat curs cererilor reclamantei pentru determinarea valorilor aferente compensărilor în vederea decontării sumelor pentru clienții beneficiari ai schemei de sprijin pentru perioada aprilie- iulie 2022;

- b) obligarea ANRE:

(1) să procedeze la analizarea datelor clienților cu care A. are încheiate contracte de furnizare gaze naturale și/sau energie electrică și care au avut preț contractual sub valoarea maximă a plafoanelor prevăzute în O.U.G. nr. 27/2022, conform fișelor de clienți care nu au putut fi încărcate în platforma ANRE dedicată decontării sumelor către furnizori;

(2) să efectueze operațiunile administrative necesare pentru a permite încărcarea în Platforma ANRE a datelor Clienților A. și să procedeze la modificarea în mod corespunzător a machetelor și a Ghidului postat în Platforma ANRE;

(3) să determine valoarea compensării la care este îndreptățită A. conform art. 9 din O.U.G. nr. 27/2022 pentru suma de 460.935.235 RON pentru perioada aprilie - august 2022, conform fișelor cu date similare celor pentru care în prezent este posibilă încărcarea în Platforma ANRE comunicate anterior ANRE prin email și să procedeze la comunicarea către Ministerul Energiei și ANPIS a sumelor aferente în vederea decontării conform art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 27/2022;

(4) să oblige ANRE la plata daunelor reprezentând costurile de finanțare aferente sumei de 460.935.235 RON în valoare de 73.654.692 RON;

(5) să oblige ANRE la plata dobânzii legale calculate la sumele indicate la capetele de cerere B.(3) și B(4);

(6) să suporte cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

- c) obligarea Ministerului Energiei și a ANPIS, în conformitate cu art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 27/2022, la efectuarea plății către A. a sumelor reprezentând valoarea compensării determinată conform capătului B.(3) al cererii.

Înalta Curte apreciază, față de situația de fapt expusă, că nu se poate reține îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel cum în mod corect a susținut recurentul, existența unei legături între problemele de drept analizate în cele două cauze nu legitimează aplicarea prevederilor textului legal menționat anterior, respectiv nu se verifică ipoteza suspendării, întrucât nu există un drept a cărui existență sau inexistență va fi stabilită în dosarul nr. x/2023, de care să depindă dezlegarea cauzei de față.

Altfel spus, între cele două cauze nu există o dependență de natura celei prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., așa încât aceste prevederi nu au incidență în raportul dedus judecății.

De altfel, potrivit textului de lege antereferit, suspendarea judecății cauzei este facultativă, neconstituind o obligație pentru instanță.

Or, în condițiile în care recurenta-reclamantă s-a opus acestei măsuri, astfel cum reiese din practicaua încheierii atacate, Înalta Curte apreciază că prima instanță nu a cercetat cu atenție toate circumstanțele cauzei, aplicând în mod greșit dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și nesocotind, astfel, unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, și anume rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de art. 22 din același Cod, precum și dreptul părții la un proces echitabil.

În consecință, instanța de control judiciar constată că, prin măsura suspendării judecării cauzei în considerarea existenței unei presupuse legături între soluția ce urma a se da în mod definitiv în dosarul nr. x/2023 și soluția ce urma a fi pronunțată în dosarul pendinte, prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., o atare situație neregăsindu-se în speță, aspect de natură a atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În cauză, vătămarea procesuală constând în imposibilitatea recurentei-reclamante de a continua procesul nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.