ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2570/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj a solicitat în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: 1. anularea, în partea ce privește OCPI Dolj, a măsurii dispusă la pct. II.5 din Decizia nr. Ml/2/14.01.2022 emisa de Direcția 1 din cadrul Departamentului III al Curții de Conturi a României; 2. anularea, în partea ce privește OCPI Dolj, a măsurii dispusă la pct. I.3 din Decizia nr. 111/2/1-1.01.2022 emisă de Direcția 1 din cadrul Departamentului III al Curții de Conturi a României; 3. anularea, în partea ce privește OCPI Dolj, a măsurii dispusă la pct. II.4 din Decizia nr. 111/2/14.01.2022 emisă de Direcția 1 din cadrul Departamentului III al Curții de Conturi a României; 4. anularea pct. 204 - 233 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi (denumit în continuare RODAS), precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea plenul Curții de Conturi nr. 155/2014, cu modificările și completările ulterioare. Reclamanta a completat cererea de chemare în judecată la data de 31 mai 2022, în sensul că a solicitat și anularea încheierii nr. III/36/16.05.2022 a Comisiei de soluționare a contestației, având în vedere că aceasta a fost comunicată în timpul procesului către reclamantă.

Hotărârile atacate în cauză Prin sentința civilă nr. 2057 din 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată cu referire la anularea pe fond a actelor administrative; - a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, cu completare ulterioară; - a anulat încheierea nr. III/36/16.05.2022 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, prin care a fost respinsă contestația reclamantei în procedura prealabilă; - a respins contestația reclamantei împotriva măsurilor dispuse la punctele I.3, II.4 și II.5 din Decizia nr. III/2/14.01.2022 emisă de Curtea de Conturi; - a respins cererea privind anularea pct. 204-233 din RODAS, aprobat prin Hotărârea plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, cu modificările și completările ulterioare. Prin sentința civilă nr. 238 din 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate și a respins ca neîntemeiată cererea de completare dispozitiv formulată de reclamantul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Căile de atac exercitate în cauză Reclamantul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj a formulat recursuri împotriva sentinței civile nr. 2057 din 15 noiembrie 2022 și a sentinței civile nr. 238 din 14 februarie 2023 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar pârâta Curtea de Conturi a României recurs incident împotriva sentinței civile nr. 2057 din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 3.1. Reclamantul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2057 din 15 noiembrie 2022 în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea în integralitate a cererii de chemare în judecată. Solicită constatarea nulității absolute, în partea ce privește OCPI Dolj, a Deciziei nr. lll/2/14.01.2022 emisă de Direcția 1 din cadrul Departamentului III al Curții de Conturi a României, cu privire la măsurile dispuse la pct. I.3, pct. II.4 și pct. M.5, constatarea nulității absolute a pct. 204 - 233 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi (denumit în continuare RODAS), precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea plenul Curții de Conturi nr. 155/2014, cu modificările și completările ulterioare, anularea, în partea ce privește OCPI Dolj, a măsurii dispuse la pct. 11.5 din Decizia nr. 111/2/14.01.2022, emisă de Direcția 1 din cadrul Departamentului III al Curții de Conturi a României, anularea, în partea ce privește OCPI Dolj, a măsurii dispuse la pct. I.3 din Decizia nr. 111/2/14.01.2022 emisă de Direcția 1 din cadrul Departamentului III al Curții de Conturi a României, anularea în partea ce privește OCPI Dolj, a măsurii dispuse la pct. II.4 din Decizia nr. 111/2/14.01.2022 emisă de Direcția 1 din cadrul Departamentului III al Curții de Conturi a României, anularea pct. 204 - 233 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi(denumit în continuare RODAS), precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea plenul Curții de Conturi nr. 155/2014, cu modificările și completările ulterioare. Arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 1247 alin. (3) C. civ. (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) deoarece nu a invocat din oficiu, nu a analizat și nici nu s-a pronunțat asupra nulităților absolute invocate în cauză. Nepronunțarea asupra nulităților invocate a influențat decisiv soluția de respingere pronunțată de instanța de fond deoarece, în ipoteza constatării nulității absolute astfel cum a fost inovocată, erau pe deplin justificate pretențiile formulate de OCPI Dolj cu privire la anularea în partea ce privește OCPI Dolj, a Deciziei nr. lll/2/14.01.2022 emisă de Direcția 1 din cadrul Departamentului III al Curții de Conturi a României, cu privire la măsurile dispuse la pct. I.3, pct. II.4 și pct. ll. 5, nefiind necesară analizarea motivelor intrinseci de netemeinicie și/sau nelegalitate ale deciziei. În cauză, prin cererea incidentală înregistrată la OCPl Dolj sub nr. x/31.05.2022 și la Registratura Curții de Apel București în data de 02.06.2022, formulată sub denumirea "Critici și apărări suplimentare" (depusă odată cu Cererea de completare despre care instanța vorbește la pct. 1.2. la pag. 6 în sentință) recurentul reclamant a solicitat să se constate nulitatea absolută, în partea ce privește OCPl Dolj, a deciziei contestate, motivat de încălcarea prevederilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 și art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii. De asemenea, în cauză, prin pct. F din cererea de chemare în judecată a invocat nulitatea absolută a pct. 204 - 233 din RODAS. Cu toate acestea, deși art. 1247 alin. (3) C. civ. obligă instanța să invoce din oficiu nulitatea absolută, instanța nu a invocat-o, nu a analizat și nici nu s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 2057 din 15.11.2022, atât în considerente cât și în dispozitiv, cu privire la nulitatea absolută a deciziei contestate motivat de încălcarea prevederilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 și art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 CEDO Se relevă lipsa totală în hotărârea recurată, atât în partea rezervată susținerilor pe scurt ale OCPl Dolj, cât și în partea rezervată instanței de fond în care sunt arătate atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, a invocării nulității absolute prin cererea incidentală înregistrată la OCPl Dolj sub nr. x/31.05.2022 și la Registratura Curții de Apel București în data de 02.06.2022, formulată sub denumirea "Critici și apărări suplimentare". De asemenea, deși în hotărârea recurată, în partea rezervată susținerilor pe scurt ale OCPl Dolj (pag. 6 alin. (8) instanța de fond vorbește de invocarea nulității absolute a prevederilor pct. 210 - 233 din RODAS prin pct. F din cererea de chemare în judecată, se relevă lipsa totală în partea rezervată instanței de fond a vreunui motiv pentru care a înlăturat argumentele OCPI Dolj în susținerea acestei nulități absolute, instanța limitându-se la a aduce scurte argumente cu privire la faptul că interesul particular nu a fost vătămat. Însă interesul ce trebuie ocrotit prin constatarea nulității absolute a prevederilor art. 204-233 din RODAS este unul general iar instanța a omis să motiveze soluția de respingere a acestui petit prin această prismă, fapt ce atrage casarea sentinței. Un alt petit respins fără a cuprinde motivele pe care instanța și-a întemeiat hotărârea este acela prevăzut la capătul de cerere nr. x din cererea de chemare în judecată. În cauză, prin pct. E.1 subpct. 3 din cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat aspecte de netemeinicie și nelegalitate care au susținut și susțin capătul de cerere nr. x (anularea, în partea ce privește OCPI Dolj, a măsurii dispusă la pct. ll. 5 din Decizia nr. lll/2/14.01.2022 emisă de Direcția 1 din cadrul Departamentului III al Curții de Conturi a României) prin aceea că emitentul deciziei contestate a interpretat greșit normele legate care permit acordarea în perioada ianuarie - mai 2019 a normei de hrană la OCPI Dolj. Prin pct. 2.3. din Răspunsul la întâmpinare, a completat aspectele de netemeinicie și nelegalitate care au susținut și susțin capătul de cerere nr. x invocând principiul securității raporturilor juridice generat de existența sentința civilă nr. 2972/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal (anexată la dosar), definitivă prin respingerea recursului, prin Decizia1 civilă nr. 313/2022 a Curții de Apel Cluj, secția Contencios Administriv și Fiscal, s-a atestat, explicit și definitiv beneficiul cu caracter continuu al dreptului salariaților ANCPI și ai instituțiilor subordonate, la norma de hrană stabilită în condițiile O.G. nr. 26/1996, inclusiv în perioada ianuarie 2019 - mai 2019. Cu toate acestea se relevă lipsa totală în partea rezervată instanței de fond a vreunui motiv pentru care a înlăturat argumentele OCPI Dolj în susținerea aspectelor de netemeinicie și nelegalitate invocate prin pct. E.1 subpct. 3 din cererea de chemare în judecată. Singura referire a instanței de fond cu privire la motivarea respingerii capătului 1 de cerere este cea care în care vorbește despre existența sentinței civile nr. 2972/2021 a Tribunalului Cluj și a deciziei civile nr. 313/2022 a Curții de Apel Cluj (pag. 10 alin. (3) apreciind că jurisprudența nu constituie izvor de drept. Or, în cazul în care instanța nu a reținut și nu a înlăturat susținerile părților și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, hotărârea astfel pronunțată nu creează transparența asupra silogismului judiciar care trebuie să explice și să justifice dispozitivul și grație căreia să poată fi realizat controlul judiciar, așa încât devin incidente dispozițiile privind casarea. Hotărârea judecătorească recurată este dată cu încălcarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) Prin pct. 2.3. supct. a.4. din Răspunsul la întâmpinare, a invocat aplicarea principiul securității raporturilor juridice în susținerea criticii de netemeinicie a deciziei contestate, sens în care a solicitat ca instanța de fond să facă aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, în special pct. 24 și pct. 26, prin raportare la ceea ce s-a stabilit deja prin sentința civilă nr. 2972/2021 a Tribunalului Cluj și decizia civilă nr. 313/2022 a Curții de Apel Cluj cu privire la interpretarea și aplicarea, în mod definitiv, a textelor legale prin care s-a atestat, explicit și definitiv, beneficiul cu caracter continuu al dreptului salariaților ANCPI și ai instituțiilor subordonate, la norma de hrană stabilită în condițiile O.G. nr. 26/1996, inclusiv în perioada ianuarie 2019 - mai 2019. Instanța de fond a nesocotit în mod inexplicabil ceea ce Curtea Constituțională a statuat în Decizia nr. 794/2016, în special pct. 24 și pct. 26, prin raportare la ceea ce s-a stabilit deja prin sentința civilă nr. 2972/2021 a Tribunalului "Cluj și decizia civilă nr. 313/2022 a Curții de Apel Cluj cu privire la interpretarea și aplicarea, în mod definitiv, a textelor legale care s-a atestat, explicit și definitiv beneficiul cu caracter continuu al dreptului salariaților ANCPI și ai instituțiilor subordonate, la norma de hrană stabilită în condițiile O.G. nr. 26/1996, inclusiv în perioada ianuarie 2019 - mai 2019. Hotărârea cuprinde motive contradictorii (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) Instanța de fond a constatat că OCPI Dolj are calitate procesuală activă, reținând faptul că este îndreptățit să atace în justiție actele administrative din dosar cu privire la măsurile dispuse și la abaterile constatate în sarcina sa. De asemenea, instanța de fond a reținut că în mod greșit Curtea de Conturi a respins contestația formulată de OCPI Dolj împotriva Deciziei nr. lll/2/14.01.2022 în temeiul unei excepții, ca fiind introdusă de o persoană ce nu justifică calitatea prevăzută de lege în raportul juridic de Curtea de Conturi, aceasta stabilind, cu ocazia soluționării excepției lipsei calitățtii procesuale active a OCPI Dolj, că are calitatea de a acționa astfel că soluția dispusă de Curtea de Conturi prin încheiere este nelegală. Astfel, instanța de fond a reținut că OCPI Dolj, chiar dacă nu a fost entitatea verificată de Curtea de Conturi, a fost îndreptățită să conteste decizia Curții de Conturi atât prin calea de atac a contestației, cât și a acțiunii în contencios administrativ, apreciind că are calitate procesuală activă, fiind persoană vătămată de un act adresat altui subiect de drept. Cu toate acestea, Curtea de Apel București a reținut la penultimul paragraf de la pagina 10 a sentinței atacate faptul că "actele administrative întocmite de auditorii publici externi pot fi contestate doar de către entitatea auditată, în speță, ANCPI, singura care are calitate procesuală activă, potrivit dispozițiilor speciale." În continuare, curtea a reținut că reglementările Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin care se protejează și terțele persoane vătămate de acte administrative ilegale adresate altor destinatari au caracter general și nu pot înlătura dispozițiile speciale care reglementează regimul contestațiilor ce pot fi formulate împotriva măsurilor dispuse prin decizii de Curtea de Conturi cuprinse în Legea nr. 94/1992 și detaliate în RODAS iar obiecțiunile și apărările formulate de reclamant nu sunt prevăzute în RODAS decât în favoarea enitărții verificate. Astfel, apărările trebuiau formulate doar de entitatea verificată, respectiv ANCPI, motiv pentru care Curtea de Apel București nu a reținut critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare ca fiind un aspect de nelegalitate al deciziei. Contradicția dintre motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale active, respectiv a anulării încheierii nr. III/36/16.05.2022 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și motivarea respingerii cauzei de nelegalitate a deciziei produsă de încălcarea dreptului la apărare și de a fi ascultat este evidentă. Pe de o parte, instanța a anulat încheierea dată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi prin care s-a respins contestația formulată de OCPI Dolj împotriva Deciziei nr. 111/2/14.01.2022 emisă de Direcția 1 din cadrul Departamentului III al Curții de Conturi a României, apreciind că reclamantul are calitatea procesuală activă de a contesta decizia (și, prin urmare, dreptul de a ne fi soluționată pe fond de către Comisie), însă pe de altă parte, tot instanța a considerat că partea nu are calitatea procesuală activă de a contesta actul administrativ emis de curte și de a formula critici și apărări față de actul atacat, acest drept fiind "rezervat" doar entității verificate, respectiv ANCPI. Hotărârea recurată a fost dată de instanța de fond cu încălcarea prevederilor art. 1247 C. civ. (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) deoarece a interpretat greșit normele de drept material și procedural aplicabile nulității absolute. Unul din motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs este reprezentat de încălcarea prevederilor art. 1247 alin. (3) C. civ. (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) deoarece instanța de fond nu a invocat din oficiu, nu a analizat și nici nu s-a pronunțat asupra nulității absolute a pct. 204 - 233 din RODAS invocată prin pct. F din cererea de chemare în judecată. În sentința recurată (pag. 14 antepenultimul alineat) este menționat faptul ca pârâta nu a formulat apărări cu privire la această nulitate absolută, însă instanța, fără a menționa, cel puțin pe scurt, motivele pentru care a respins nulitatea absolută, a apreciat că poate să facă propria analiză de legalitate (pag. 15 alin. (1), analiză pe care în realitate, nu făcut-o prin raportare la chestiunile punctuale de nelegalitate invocate. Singurul motiv pentru care instanța de fond a respins capătului de cerere privind anularea pct. 204 - 233 din RODAS este cel potrivit căruia aceste texte "nu produc vreo vătămare în drepturi reclamantei, ale cărei drepturi procesuale au putut fi valorificate pe fondul cauzei, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, nefiind restricționat accesul la instanța de contencios administrativ al acesteia." Or, regimul juridic al nulității absolute (art. 1247 C. civ.) diferă de cel al nulității relative (art. 1248) deoarece nulitatea absolută este menită să ocrotească un interes general, iar cea relativă privește interese particulare. Cum instanța apreciat că textele solicitate a fi anulate "nu produc vreo vătămare în drepturi reclamantei" a analizat nulitatea exclusiv din perspectiva nulității relative, ori OCPI Dolj a indicat motive de nulitate asbolută. Este dincolo de orice îndoială că legea organică specială, Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții privind reglementarea procedurii administrativ-jurisdicționale de contestare a deciziei emisă de Curtea de Conturi urmare a verificărilor efectuate. Pe cale de consecință, prevederile pct. 204 - 233 din RODAS sunt lovite de nulitate absolută deoarece adaugă nepermis la legea organică (Legea nr. 94/1992). De altfel, în data de 05.01.2023, în Monitorul Oficial nr. 12/05.01.2023 a fost publicată Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 629/20.12.2022 prin care a fost aprobat Regulamentul privind activitatea de audit publice extern și a fost abrogat RODAS. În Nota de fundamentare care a stat la baza Hotărârii Plenului Curții de Conturi nr. 629/20.12.2022 pârâta recunoaște, la motivul emiterii actului normativ din secțiunea a-2-a pct. 1: "Nu în ultimul rând, în actualul Regulament se regăsesc și unele prevederi care adaugă la lege sau instituie norme și proceduri derogatorii de la cadrul general de reglementare, deși Legea nr. 94/1992 a acordat competență plenului Curții de Conturi exclusiv pentru aprobarea modului de organizare și desfășurare a activităților specifice, precum și de valorificare a actelor rezultate din aceste activități. Cu titlu de exemplu, poate fi menționată procedura de soluționare a contestațiilor formulate de entitățile verificate împotriva actelor de valorificare (procedură prealabilă obligatorie înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ cu cereri de anulare a deciziilor emise de structurile de specialitate ale Curții de Conturi) care se constituie într-o derogare de la prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, deși prin Legea nr. 94/1992 nu s-a prevăzut o asemenea posibilitate." Față de toate aceste motive, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. 3.2. Reclamantul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 238 din 14 februarie 2023 în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de completare a sentinței civile nr. 2057 din 15 noiembrie 2022. Instanța argumentează generic, lipsit de precizie, străin de cauza dedusă judecății și, contrar art. 1 C. civ.. care reglementează izvoarele dreptului civil, că practica înaltei Curți, în materia contenciosului administrativ, este în sensul că nu prezintă relevanță nulitatea absolută sau cea relativă în analiza cauzei deduse judecății. Așa fiind, practica instanței de judecată, fie ea și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, alta decât hotărârile de interpretare sau recursurile în interesul legii, nu este izvor de drept și nu poate fonda respingerea unei cereri astfel cum a procedat, greșit, instanța de fond iar, pe de altă parte, această așa-zisă practică este lipsită de claritate. Apare ca paradoxală motivarea respingerii fondată pe existența unei practici judecătorești, fapt din care rezultă că instanța a valorificat acest tip/fel de element de raportare în timp ce, în sentința nr. 2057/15.11.2022 ce a făcut obiectul cererii de completare, aceeași instanță a reținut în sens contrar, că practica instanțelor (în concret, cea a Curții de Apel Cluj) nu are relevanță în susținerea cererii reclamantului deoarece nu este izvor de drept. Se relevă, așadar, o inconsecvență inexplicabilă a instanței de judecată în argumentarea opusă a soluției inițiale față de soluția pronunțată în completarea sa. Din punct de vedere procedural, legea procesual civilă și normele de aplicare, în special Regulamentul de organizare și funcționare al instanțelor de judecată aprobat prin hotărârea CSM, impune regula ca o cerere de completare să fie soluționată de judecătorul inițial și doar în cazuri exprese, de un alt judecător. Or, din lectura hotărârii recurate nu rezultă motivele pentru care aceasta a fost pronunțată de un alt judecător, fiind încălcate astfel normele de procedură. Față de toate aceste motive, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. 3.2. Pârâta Curtea de Conturi a României a declarat recurs incident împotriva sentinței civile nr. 2057 din 15 noiembrie 2022 în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate. În susținerea motivelor de recurs înțelege să aducă în atenția instanței de control faptul că, prin sentința civilă recurată, la pct. 4.1. teza finală (pag. 8-9 din hotărâre) instanța de fond a reținut că "reclamanta este îndreptățită să atace în justiție Decizia nr. 2/14.01.2022 cu privire la măsurile dispuse la pct. 1.3, II. 4 și II. 5 în parte, în ce privește OCPI Dolj cu atât mai mult cu cât unele măsuri trebuie aduse la îndeplinire prin organele de conducere ale acestei instituții". Or, contrar acestui argument, la pag. 10, pct. 4 din hotărâre, instanța de fond reține că entitatea auditată efectiv a fost ANCPI, chiar dacă măsurile dispuse a fi luate vizau și pe reclamantă, într-un consorțiu cu alte autorități județene subordonate ANCPI.Prin urmare, cea care trebuia să realizeze apărarea era chiar entitatea respectivă. Date fiind dispozițiile art. 33 alin. (3) din L 94/1992 care prevăd că dacă se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, aceste aspecte se comunică conducerii entității auditate, această entitate este cea care trebuie să-și formuleze apărări în cauză. De asemenea, art. 35 din Legea nr. 92/1994 prevede că persoana care este în drept să formuleze obiecții scrise la constatările din rapoartele întocmite de auditorii publici externi este entitatea verificată, respectiv ANCPI, dispoziție care se coroborează și cu art. 204 și 227 din RODAS. Mai mult, Curtea are în vedere și Decizia nr. 494/2017 a CCR, care, în analiza excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 94/1992, a observat că autoarea este nemulțumită de conținutul acestora deoarece nu prevăd și posibilitatea ca persoanele nominalizate în documentele/deciziile Curții de Conturi emise în urma controalelor efectuate, altele decât entitățile controlate, să poată face obiecții la aceste rapoarte. Așadar, prin critica de neconstituționalitate, astfel cum este formulată, se are în vedere o omisiune legislativă. În acest context, actele administrative întocmite de auditorii publici externi pot fi contestate doar de către entitatea auditată. Or, în condițiile în care instanța de fond reține, în considerentele hotărârii, faptul că, în raport de art. 33, art. 35 din Legea nr. 94/1992 coroborat cu art. 204 și 227 din RODAS "entitatea auditată efectiv a fost ANCPI, (...). Prin urmare, cea care trebuia să realizeze apărarea era chiar entitatea respectivă.(...). această entitate este cea care trebuie să-și formuleze apărări în cauză." în mod nelegal a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului OCP1 Dolj. De altfel, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 494 din 4 iulie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, la pct. 19. "împotriva măsurilor dispuse prin decizie, precum și termenului stabilit pentru ducerea la îndeplinire a unora dintre aceste măsuri, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia. Contestația la decizia emisă de structura de specialitate a Curții de Conturi reprezintă o procedură administrativă prealabilă obligatorie pentru exercitarea dreptului la acțiune în contencios administrativ." Totodată, Curtea Constituțională a statuat că "așa cum reiese din dispozițiile Legii nr. 94/1992 și din prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, (...), în această fază, au fost instituite anumite proceduri administrative prealabile, obligatorii, pentru autoritățile auditate, proceduri care nu sunt contrare principiului accesului liber la justiție cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești. Pe de altă parte, un alt argument care stă la baza motivelor de recurs incident rezidă în faptul că deși instanța de fond, a reținut pe de o parte, că " în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea. nr. 554/2004, lege organică care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ "Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept". Deși dispozițiile art. 227 din Hotărârea nr. 155/2014 a Curții de Conturi prevăd că doar conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios competentă, această dispoziție nu poate fi interpretata în sensul că se restrânge sfera persoanelor care pot ataca actele Curții de Conturi în virtutea dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Contrar acestui argument juridic, apreciază pe de altă parte că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, legiuitorul a înțeles, în principiu, să protejeze și terțele persoane față de actele pe care Ie consideră ilegale emise de autoritățile publice către alți destinatari. însă aceste reglementări au caracter general și nu pot înlătura dispozițiile speciale care reglementează regimul contestațiilor ce pot fi fonnulate împotriva măsurilor dispuse prin decizii de Curtea de Conturi, cuprinse în Legea nr. 94/1992 și detaliate în RODAS. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie dreptul comun în materie, însă Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie o lege specială, derogatorie de la prevederile generale, iar obiecțiunile, apărările la care face referire reclamanta nu sunt prevăzute în RODAS decât în favoarea entității verificate. Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, care în astfel de situații se aplică numai unde legea specială nu dispune. Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însăși finalitatea adoptării ei, dovedind voința legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de strictă interpretare și aplicare. Legea generală poate să modifice sau să înlăture incidența legii speciale numai când cuprinde prevederi exprese în acest sens. Întrucât dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, au un caracter special față de Legea nr. 554/2004, în cauză se aplică dispozițiile prevăzute de actul normativ ce reglementează o procedura specială, derogatorie în raport de dreptul comun. A recunoaște dreptul oricărui terț care pretinde o vătămare "indirectă" sau "potențială" prin actele administrative ale Curții de Conturi, emise ca urmare a controalelor efectuate, de a solicita anularea acestora. înseamnă, practic, a schimba sensul Legii nr. 94/1992 și a considera că aceste acte vizează, în realitate, chiar terții, rezultând că entitățile verificate sunt doar formal destinatarii măsurilor dispuse și sunt doar aparent responsabili de ducerea la îndeplinire a măsurilor. Așadar, legitimarea procesuală pentru a formula plângere prealabilă și ulterior. acțiune judiciară cu scopul de a pune în discuție legalitatea Deciziei Curții de Conturi nr. II1/2/14.01.2022, aparține în mod exclusiv ANCPI, prin conducătorul acesteia și nicidecum reclamantului. Acest aspect rezidă în faptul că persoana supusă auditului a fost ANCPI iar măsurile dispuse urmează a fi duse la îndeplinire de conducerea entității verificate, fiind astfel evident că, actele emise de Curtea de Conturi nu pot produce, în sine, o pagubă în patrimoniul reclamantului, pentru a justifica un interes legitim, personal, născut și actual. În concluzie, data fiind aplicarea în speță a legii speciale, respectiv a Legii nr. 94/1992, potrivit căreia doar conducătorul entității verificate poate contesta actele emise de Curtea de Conturi, solicită admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinței recurate și în rejudecare, admieterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind formulate de o persoană fără calitate.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15 mai 2023, recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului principal formulat de reclamant, ca nefondat. Recurentul-reclamant Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident formulat de partea adversă, ca nefondat.

Aspecte de fapt și de drept relevante în cauză În fapt, în perioada 07.06 - 16.12.2021, Departamentul III al Curții de Conturi a României a efectuat acțiunea "Audit financiar asupra contului anual de execuție a bugetului de stat la data de 31 decembrie 2020", vizată fiind Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, neregulile și abaterile de la legalitate și regularitate, apreciate ca atare, fiind consemnate detaliat în Procesul-verbal de constatare nr. x/16.12.2021, anexă la Raportul de audit financiar nr. x/16.12.2021. În temeiul prevederilor art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, a fost emisă Decizia nr. III/2/14.01.2022 prin care s-au dispus în sarcina conducerii entității verificate mai multe măsuri în vederea remedierii abaterilor și recuperării prejudiciului constatat, printre care și măsurile dispuse la pct. 1.3, pct. II.4 și pct. II.5, constând în: - pct. I.3: Recalcularea salariilor de bază cuprinse în statele de personal la ANCPI și la instituțiile subordonate ANCPI în concordanță cu prevederile legale în vigoare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, (pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 3 din Decizie). - pct. II.4: Extinderea verificărilor asupra modului de calcul a salariului de bază începând cu anul 2019 la ANCPI și la toate instituțiile subordonate ANCPI, stabilirea întinderii prejudiciului determinat de nerespectarea prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017privindsalarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește acordarea majorării de 15% pentru complexitatea muncii prevăzută de pct. 2 din Nota la Anexa nr. VIII din aceeași lege și recuperarea acestuia în condițiile legii, (pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 3 din Decizie). - pct. II. 5: Extinderea verificărilor la ANCPI - central și la toate instituțiile publice aflate în subordine, stabilirea întinderii prejudiciului determinat de acordarea fără temei legal a normei de hrană în perioada ianuarie - mai 2019 și recuperarea acestuia, în condițiile legii (pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 4 din Decizie). Împotriva acestei decizii, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj a formulat contestație, soluționată prin încheierea nr. 36 din 16.05.2022, emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, în sensul respingerii acesteia ca fiind introdusă de o persoană care nu justifică calitatea prevăzută de lege. În prezenta cauză, reclamantul OCPI DOLJ a a solicitat anularea măsurilor dispuse la pct. I.3, pct. II.4 și pct. II.5 din Decizia nr. III/2/14.01.2022, 31.05.2022 precum și a încheierii nr. III/36/16.05.2022 a Comisiei de soluționare a contestației. Prin sentința civilă nr. 2057/15.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2022 instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată cu referire la anularea pe fond a actelor administrative, a admis în parte acțiunea completată, a anulat încheierea nr. 36/16.05.2022 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, prin care a fost respinsă contestația reclamantului în procedura prealabilă, a respins contestația reclamantului împotriva măsurilor dispuse la punctele 1.3,11.4 și 11.5 din Decizia nr. III/2/14.01.2022 emisă de Curtea de Conturi și a respins cererea privind anularea pct. 204-233 din RODAS, aprobat prin Hotărârea plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, cu modificările și completările ulterioare. În același timp, împotriva măsurilor dispuse prin decizia sus menționată, a formulat contestație și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, soluționată ulterior pronunțării, în prezentul dosar, a SC 2057/15.11.2022. Astfel, prin încheierea nr. 84/29.12.2022, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, admițând în parte contestația, a apreciat că măsurile dispuse la pct. II.4 și II.5 din Decizia nr. III/2/14.01.2022 au rămas fără obiect, fiind menținută exclusiv măsura dispusă la pct. I.3 din decizie.

Analizând sentințele atacate, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: 6.1. Recursul reclamantului împotriva SC nr. 2057 din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel București Recurentul susține incidența art. 488 pct. 6 C. proc. civ., viciile motivării unei hotărâri putând fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care aceasta cuprinde considerente contradictorii precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei. Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar în căile de atac. Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele recurentului-reclamant fac vorbire despre neanalizarea, de către instanța de fond, a excepției nulității absolute, invocate prin cererea incidentală depusă în data de 02.06.2022 - "Critici și apărări suplimentare", a nulității absolute a prevederilor pct. 210 - 233 din RODAS prin pct. F, a aspectelor de netemeinicie și nelegalitate care au susținut capătul de cerere privind anularea, în partea ce privește OCPI Dolj, a măsurii dispusă la pct. II.5 din Decizia nr. lll/2/14.01.2022 raportat inclusiv la principiul securității raporturilor juridice generat de existența unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată de o altă instanță, într-o cauză similară. Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că dispozițiile legale incidente, invocate ca atare, au fost analizate din perspectiva calității procesuale active de a solicita anularea actelor emise de Curtea de Conturi în contextul în care entitatea auditată e fost ANCPI și nu reclamantul OCPI DOLJ. Instanța a reținut că dispozițiile din Regulamentul RODAS fac trimitere la Legea nr. 554/2004 iar în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din această lege, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, reclamantul fiind astfel îndreptățit să atace în justiție actele administrative din dosar cu privire la măsurile dispuse și la abaterile constatate în sarcina acestuia. De asemenea, a apreciat judecătorul cauzei că dispozițiile din RODAS criticate nu pot fi apreciate ca nelegale în condițiile în care acestea nu produc vreo vătămare în drepturi reclamantei, ale cărei drepturi procesuale au putut fi valorificate pe fondul cauzei, nefiind restricționat accesul la instanța de contencios administrativ al acesteia. Pe de altă parte, recurentul susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor privind nulitatea absolută, în partea ce privește OCPI Dolj, a deciziei contestate, motivat de încălcarea prevederilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 și art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii. Or, așa cum sesizează și intimata, referitor la acest aspect, recurentul a formulat cerere de completare a dispozitivului hotărârii, cerere soluționată prin sentința civilă nr. 238/14.02.2023 prin care instanța de fond a reținut că, atâta timp cât instanța s-a pronunțat asupra cererii inițiale de anulare, a fost implicit soluționată și cererea sa de constatare a nulității absolute a acelorași acte, neexistând a o omisiune de soluționare a unui capăt de cerere sau a unei cereri conexe sau incidentale. Prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativității instanțelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observațiilor și argumentelor prezentate de părți și de a motiva hotărârea pronunțată prin prisma acestor elemente, precum și la jurisprudența constantă a Curții Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock și Palade), instanța de recurs constată că abordarea instanței de fond a fost una sistematică, de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei, grupând susținerile părților funcție de finalitatea urmărită, fără însă ca prin aceasta să se înțeleagă necesitatea unui răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de acestea, reușind însă să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse. Înalta Curte arată că motivarea este suficient de concisă pentru a oferi părților certitudinea unei analize reale a cererii iar eventuala insuficiență a motivării, astfel cum este ea clamată de către recurent, precum și omisiunea analizării unei realități faptice esențiale, în opinia acesteia, nu pot fi asimilate unei nemotivări astfel cum aceasta susține. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. nu este determinată de volumul considerentelor, ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției. Nu în ultimul rând, faptul că reclamantul nu fost în acord cu raționamentul judecătorului fondului nu poate echivala cu o nemotivare. Situația nu este diferită nici în ceea ce privește susținerea potrivit căreia motivarea instanței de fond conține considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii reclamantului, fiind nefondată și această critică de nelegalitate. Referirea făcută de către judecătorul fondului, în ultimul alineat al pg. 10 din hotărâre, la calitatea procesuală activă exclusivă a entității auditate, de a ataca în instanță actele administrative, nu este eronată în condițiile în care se face precizarea expresă, potrivit dispozițiilor speciale,,(art. 35 din L. 92/1994) în vreme ce calitatea procesuală activă a reclamantului a fost reținută cu trimitere la dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ (art. 1 alin. (2) din L. 554/2004). Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul - recurent aduce în discuție, în primul rând, reținerea eronată de către instanța de fond a lipsei unei vătămări a reclamantului, generată prin actele administrative contestate. Din economia art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, instanța de control judiciar concluzionează în sensul că, pentru antrenarea sancțiunii nulității unui act administrativ, sunt necesare a fi întrunite cumulativ două condiții, respectiv nerespectarea dispozițiilor legale edictate pentru emitere/validare și ca, prin efectele sale, actul administrativ să producă o vătămare a drepturilor subiective sau a intereselor legitime a persoanei care reclamă nelegalitatea actului. Vătămarea nu se verifică prin raportare la fiecare neregularitate/nelegalitate invocată, cum pretinde recurentul reclamant, ci numai prin luarea în considerare a efectului prejudicial al actului în sine, al efectelor sale negative în raport de persoana sau patrimoniul său. Din acest punct de vedere, nu se poate afirma că, deși respinsă fiind excepția lipsei calității procesuale active, dispozițiile din RODAS criticate se impun a fi analizate și apreciate ca nelegale în condițiile în care acestea nu produc vreo vătămare în drepturi recurentului reclamant, ale cărei drepturi procesuale au putut fi valorificate pe fondul cauzei, în temeiul art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004. Referitor la sancțiunea nulității, în literatura de specialitate s-a arătat, pe bună dreptate, că în dreptul administrativ majoritatea normelor juridice au caracter imperativ și nu există decât un singur tip de nulitate, distincția de sorginte civilistă între nulitățile absolute și cele relative nefiind aplicabilă actului administrativ unilateral, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, are calitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului respectiv, existența unei vătămări neavând de-a face cu un criteriu abstract de distincție între două tipuri de sancțiuni. Nulitatea de care face vorbire recurentul reclamant, consacrată în textul art. art. 1247 alin. (3) C. civ., este nerelevantă în cauză în condițiile în care ea se referă la contracte (civile), în speță fiind vorba despre un act administrativ, emis de o entitate publică în regim de putere publică, a cărui legalitate poate fi analizată în condiții specifice. Astfel, sunt pe deplin valide susțierile instanței de fond potrivit cărora, în materia contenciosului administrativ, nulitățile absolute sau relative ale actelor administrative contestate nu prezintă relevanță din punct de vedere al cauzelor de nulitate privind regimul juridic aplicabil deoarece sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 coroborate cu actele normative speciale, în raport de natura și emitentul actului administrative contestat. În ceea ce privește critica referitoare la neaplicarea principiului securității raporturilor juridice (cu referire la existența SC 2972/2021 a Tribunalului Cluj și a DC 313/2022 a Curții de Apel Cluj care interpretează texte legale incidente și în prezenta cauză), trebuie arătat că hotărârile instanțelor conțin o judecată de valoare fundamentată pe aparatul probatoriu administrat în cauză, ce ar trebui în mod ideal să reflecte o exactă descriere a unei situații de fapt și să permită o corectă aplicare a legii. Astfel, se ajunge la un adevăr juridic ce stă la baza procesului deliberativ lăsat la lumina și înțelepciunea judecătorului, hotărârea pronunțată în baza unei legi corect aplicată respectând principiul legalității și tranșând în mod juridic aspectele deduse judecății. În acest context, se poate menționa că adevărul juridic din spatele fondului este propriu contextului în care a fost dezbătută fiecare speță, iar hotărârea definitivă ce se bucură de autoritate de lucru judecat, indiferent de instanța ce a emis-o, este obligatorie pentru părțile în litigiu. Acest gen de hotărâri nu pot însă genera sau influența dreptul. Adevărul juridic particular nu se extinde asupra tuturor hotărârilor pronunțate de toate instanțele de judecată, putând exista două sau mai multe abordări și soluții juridice distincte ce se sprijină pe acestea. În activitatea lor jurisdicțională, instanțele de toate gradele au obligația generală să respecte principiul tratamentului egal în fața legii și principiul securității juridice, principiile enunțate presupunând însă respectarea jurisprudenței de către instanțe, în măsura în care nu există motive prioritare care cer o altă interpretare, cu respectarea independenței judecătorului, existând hotărâri judecătorești definitive ce cuprind adevăruri juridice mai mult sau mai puțin echitabile, dar particulare. În cauza de față, instanța de fond a reținut în mod corect că, în ceea ce privește susținerea puterii de lucru judecat a sentinței 2972/2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Cluj, menținută de Curtea de Apel Cluj, aceasta este o decizie de speță, cu caracter particular în dosarul respectiv, practica judiciară neconstituind izvor de drept, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legii, eventualele soluții contradictorii putând forma obiectul mecanismelor formale de unificare a practicii judiciare. 6.2. Referitor la recursul formulat de recurentul OCPI Dolj privind sentința civilă nr. 238/14.02.2023 Deși recurentul nu invocă formal motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 2 C. proc. civ. (hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii) susține că, din punct de vedere procedural, legea procesual civilă și normele de aplicare, în special Regulamentul de organizare și funcționare al instanțelor de judecată aprobat prin hotărârea CSM, impune regula ca o cerere de completare să fie soluționată de judecătorul inițial și doar în cazuri exprese, de un alt judecător. Or, din lectura hotărârii recurate nu rezultă motivele pentru care aceasta a fost pronunțată de un alt judecător, fiind încălcate astfel normele de procedură. Este real faptul că cele două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză au autori (judecători) diferiți însă acest fapt se datorează modificărilor intervenite în programarea ședințelor/dosarelor ca urmare a plecării din instanță a magistratului titular, inițial sesizat prin acțiune. Din perpectiva celorlalte motive de casare invocate, recurentul susține că instanța de fond nu are căderea să analizeze constitu