ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 14.01.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a normelor adoptate prin H.G. nr. 1157/2001 în sensul eliminării articolelor 6 și art. 16, respectiv eliminarea din art. 24 a sancțiunilor pentru nerespectarea prevederilor art. 6 și art. 16, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 85/2022 din data de 23 iunie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României și a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 85/2022 din data de 23 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul reclamant a susținut că sentința recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Recurentul a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că actul normativ și-a produs efectele, în sensul că în baza acestuia atât el, cât și alți primari au fost sancționați cu amenzi contravenționale. A mai arătat că această interpretare i-a afectat dreptul la accesul liber la justiție, precum și dreptul la apărare, ambele garantate de Constituția României.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formualtă, intimatul - pârât Guvernul României a invocat excepția nulității recursului, pentru nedezvoltarea motivelor de nelegalitate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Preliminar, Înalta Curte constată că susținerile recurentului-reclamant se pot încadra, formal, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Analizând sentința recurată în raport de criticile invocate de recurentul-reclamant și de apărările formulate prin întâmpinare de intimata-pârâtă, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat și îl va respinge ca atare pentru considerentele ce succed: Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reclamantul A., Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a învestit instanța de contencios cu o acțiune în anularea, în parte, a normelor adoptate prin H.G. nr. 1157/2001, în sensul eliminării articolelor 6 și art. 16, respectiv eliminarea din art. 24 a sancțiunilor pentru nerespectarea prevederilor art. 6 și art. 16. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de fond a apreciat în mod judicios faptul că potrivit art. 7 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ. Prin urmare, dreptul la acțiune în contencios administrativ, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii. Față de cele anterior menționate, instanța de fond a reținut în mod corect împrejurarea că din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie de exercitare a acțiunii, iar neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ. Astfel, în situația în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea neîndeplinîrii procedurii prealabile este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în mod constant, în interpretarea prevederilor art. 7 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 554/2004, că parcurgerea procedurii prealabile administrative are un caracter obligatoriu, neîndeplinirea de către partea reclamantă a acestei obligații imperative echivalând cu un fine de neprimire. Prin îndeplinirea procedurii prealabile administrative nu se încalcă accesul liber la justiție, contrar susținerilor recurentului, ci se respectă o condiție impusă de legea specială în materie pentru exercitarea dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, fiind irelevantă invocarea nulității absolute sau a celei relative. Instanța de fond a concluzionat în mod corect faptul că parcurgerea proceduri prealabile este imperativă în toate situațiile, indiferent de intrarea sau nu în circuitul civil a actului a cărui anulare se solicită, întrucât legiuitorul nu distinge între situațiile în care actul administrativ în cauză și-a produs efectele sau nu ori a intrat în circuitul civil, ceea ce face ca acțiunea promovată fără îndeplinirea acestei proceduri să fie inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.., va respinge recursul formulat de reclamantul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe ca nefondat.