ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2194/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, în data de 03.10.2022, sub nr. de dosar x/2022, declinată la Judecătoria Arad prin sentința civilă nr. 622/08.09.2022, iar apoi către Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 5102/01.11.2022, reclamanta U.A.T. Orașul Ineu a solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad la plata tuturor cheltuielilor generate de acordarea gratuității elevilor la transportul public local, care au fost achitate până în prezent de către orașul Ineu, județul Arad, respectiv a sumei de 137.925,00 RON aferente perioadei septembrie 2021- ianuarie 2022, și în continuare decontarea lunară a acestei sume, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 890 din 17 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității. S-a respins acțiunea formulată de reclamantul Orașul Ineu în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a învederat că din interpretarea art. 84 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, republicată cu modificările și completările ulterioare rezultă că Ministerului Finanțelor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad aveau obigația de a plăti suma de 137.925,00 RON, reprezentând cheltuielile generate de acordarea gratuității elevilor la transportul public local aferent perioadei septembrie 2021- ianuarie 2022. În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 890/2023, pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 480 alin. (2), C. proc. civ. nou. ca netemeinică și nelegală.

Apărările formulate în cauză Intimata - pârât Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, în principal, pe calea admiterii excepției înadmisibilității, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Soluția instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimat, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare. Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului. Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul - reclamant prezintă situația de fapt și preia aceleași texte legale incidente raportului juridic de drept material izvor al litigiului, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare antereferite. Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată. Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează. Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului. Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acțiunii, recurentul - reclamant susține doar că, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, republicată cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad aveau obigația de a plăti suma de 137.925,00 RON, reprezentând cheltuielile generate de acordarea gratuității elevilor la transportul public local aferent perioadei septembrie 2021- ianuarie 2022, fără o minimă argumentare și încadrare a căii de atac în cazurile de casare prevăzute de lege. Or, raționamentul logico-juridic esențial al judecătorului fondului care a stat la baza pronunțării soluției criticate de reclamant nu a fost combătut prin calea de atac declarată, reclamantul neformulând nici o critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, nearătând argumente care să susțină opinia sa cu privire la nelegalitatea sentinței cu privire la modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză. Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de respingere a cererii de anulare a actului administrativ în discuție nu au fost contestate, pe calea recursului, de reclamantul Orașul Ineu Din această perspectivă, așa cum s-a constatat în precedent, calea de atac declarată în cauză, care în materia contenciosului administrativ este recursul reglementat de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2005 cu trimitere la dispozițiile art. 483 și următoarele din C. proc. civ., este informă din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.