ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.10.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea rezoluției de clasare nr. 1340/15.07.2022 emisă de Inspecția Judiciară.

Hotărârea primei instanțe Prin decizia civilă nr. 1321 din data de 8 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârâtă și pe cale de consecință, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei civile nr. 1321 din data de 8 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., precizând că nu a luat cunoștință de motivarea soluției pronunțate și de termenul de exercitare a căii de atac, întrucât hotărârea primei instanței nu i-a fost comunicată, prin email, astfel cum a solicitat.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamantul A., pentru nemotivare și neîncadrare în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare Față de întâmpinarea formulată de pârâta Inspecția Judiciară, recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare în cuprinsul căruia a arătat că își întemeiează recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât în cuprinsul deciziei recurate există un motiv contradictoriu. A mai susținut faptul că, doamna procuror B. a direcționat cererea sa către Inspecția Judiciară, ca urmare a unei sesizări adresate Consiliului Superior al Magistraturii. Conform unei înțelegeri telefonice, reclamantul s-a deplasat la data de 18 mai 2022 la sediul instituției pentru indicarea datelor de identificare conform legilor în vigoare. După legitimarea de către ofițerul de serviciu, a prezentat cazul său doamnei procuror Dinu, care l-a sfătuit să printeze emailul la un centru și să-l semneze în fața dumneaei, însă acesta nu a avut emailul în cauză, fiind direcționat către Inspecția Judiciară, de către doamna procuror Dinu. Recurentul-reclamant a fost doar informat cu privire la decizia Consiliului Superior al Magistraturii.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 14.11.2023, s-a fixat termen de judecată la data de 10.04.2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs II.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., prin răspunsul la întâmpinare atașat la dosar, recurentul-reclamant a indicat în mod expres, ca temei drept al cererii de recurs, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură, apreciind că decizia recurată cuprinde un motiv contradictoriu. Trebuie subliniat că nu se poate reține tardivitatea acestei dezvoltări a motivelor de recurs depuse de către recurentul-reclamant, având în vedere faptul că decizia recurată nu i-a fost comunicată prin email, astfel cum a solicitat, ci prin poștă la data de 27 septembrie 2023, fiind depusă în cutia poștală. Așadar, câtă vreme recurentul-reclamant a solicitat comunicarea actelor de procedură prin email și a indicat datele corespunzătoare în acest scop, iar procedura de comunicare nu a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., nu se poate considera ca fiind valabilă comunicarea prin poștă, recurentul-reclamant neputând lua cunoștință, în aceste condiții, de motivarea hotărârii judecătorești pronunțate. II.2. În ceea ce privește fondul recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată următoarele: În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat existența unui motiv contradictoriu în cuprinsul deciziei recurate, fără a indica, în concret, în ce constă acesta și a prezentat aspecte ce vizează situația de fapt. Cu titlu prealabilă, instanța supremă va înlătura argumentele recurentului-reclamant referitoare la situația de fapt, întrucât acestea nu vizează soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată, pronunțată de către instanța de fond și nu pot face obiectul controlului de legalitate, exercitat de către instanța de recurs. Procedând la soluționarea prezentei căi de atac, Înalta Curte reține că, din perspectivă teoretică, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează ipoteza în care sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Trebuie subliniat că obligația de motivare a unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părților, stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raționament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluției date în cauză, or, toate aceste elemente se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză. Astfel, Înalta Curte, verificând sentința recurată, constată că prima instanță a prezentat motivele de fapt și de drept, precum și silogismul logico-juridic care au condus la soluția pronunțată, fiind astfel respectate prevederile art. 425 C. proc. civ.. În concret, instanța de fond, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, conform art. 248 din C. proc. civ., a constatat că, în speță, reclamantul nu a formulat plângere administrativă împotriva rezoluției de clasare nr. 1340/15.07.2022 emisă de Inspecția Judiciară, astfel cum impun dispozițiile art. 45 indice 1 din Legea nr. 317/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 234/2018. Reținând că procedura prealabilă reglementată de acest text de lege este obligatorie și că, potrivit art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., sesizarea instanței de judecată se poate face numai după parcurgerea acestei etape, în lipsa existenței unei plângeri prealabile formulate de către reclamant împotriva rezoluției de clasare, prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea introductivă. Înalta Curte observă că judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, fiind respectate exingențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., precum și garanțiile unui proces echitabil și ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Considerentele reținute în fundamentarea soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, au fost dezvoltate și clar explicate, fără a lăsa loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut, Înalta Curte neidentificând niciun element de contradictorialitate în cuprinsul acestora. Conchizând, instanța supremă reține că cerința existenței unei motivări clare și concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanțiile unui proces echitabil și ale dreptului la apărare, motiv pentru care va respinge ca nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant. II.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,