ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 203/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.01.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Naționale pentru Combaterea Discriminării, B. și Consiliul Județean Prahova, în principal, anularea Hotărârâii nr. 417/31.10.2018 emise de CNCD și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 RON, sau, în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Prin sentința civilă nr. 203 din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 417/31.10.2018 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în Dosarul nr. x/2018 în ceea ce privește sancțiunea cu amendă în cuantum de 3.000 RON aplicată S.C. A. S.R.L., a dispus exonerarea societății reclamante de la plata sancțiunii contravenționale și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 203 din 12 noiembrie 2019, a formulat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii.

Prin Decizia nr. 4865 din 21 octombrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a respins recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 203 din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Împotriva Deciziei nr. 4865 din 21 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei contestate.

În motivarea contestației în anulare, s-a arătat că CNCD a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 203/12.11.2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, pe care l-a comunicat instanței la data de 21.01.20120, prin intermediul Poștei Militare (conform dovezii constând în Borderoul anexat).

Contestatorul a precizat că în Borderoul respectiv s-a strecurat o eroare materială constând în cifra "6" în privința nr. de înregistrare al recursului; "10608", în loc de "10008"/20.01.2020, corespunzător nr. de înregistrare al sentinței civile nr. 203/12.11.2019, respectiv 10008/06.01.2020.

Contestatorul a susținut că, dacă la instanța de fond cererea de recurs a fost înregistrată la data de 23.01.2020, plicul care conținea respectiva cerere de recurs nu putea să fie expediat de către recurent decât cel puțin cu o zi anterior, în realitate fiind transmis la data de 21.01.2020, când a fost ridicat de către Poșta Militară.

Fără să fi fost citat în cauză cu mențiunea intenției invocării din oficiu a excepției tardivității căii de atac astfel exercitate, instanța de control judiciar a pronunțat, la data de 21.10.2021, soluția tardivității recursului CNCD.

Prin urmare, recurentul CNCD, necunoscând invocarea excepției tardivității în cauză și nefiind prezent la termenul de judecata din motive obiective (în special date de contextul pandemic), nu a avut posibilitatea să formuleze apărări, respectiv să demonstreze, cu dovezi, că recursul său a fost formulat în termen, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Contestatorul a considerat că este lipsit de relevanță faptul că se solicitase judecata și în lipsă, întrucât această facultate a litiganților nu înlătura obligațiile procedurale ale instanței. Rolul activ al judecătorului nu poate aduce atingere dreptului fundamental la apărare al părților, astfel încât orice chestiune invocată din oficiu de către instanță se impune a fi adusă efectiv la cunoștința litiganților, pentru ca acestora sa li se acorde posibilitatea de a-și formula apărări proprii.

În scopul garantării dreptului la apărare, instanța de recurs era obligată să asigure CNCD dreptul de a discuta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului, inclusiv excepția tardivității invocată din oficiu de către aceasta, iar în final, instanța era obligată să-și întemeieze soluția numai pe motivele de fapt și de drept, respectiv pe solicitările și invocările care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

În concluzie, contestatorul a arătat că necitarea cu mențiunea privind intenția invocării excepției tardivității recursului în cauză a generat pronunțarea unei soluții care a avut la bază o eroare materială de calcul a termenului legal de formulare a recursului, făcând abstracție de Borderoul prin care s-a comunicat recursul în cauză prin intermediul Poștei Militare și care atestă că recursul a fost formulat și comunicat în termen.

II. Soluția asupra contestației în anulare

Înalta Curte, examinând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate, o apreciază ca întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului contestației în anulare speciale, prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., respectiv "dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale".

Prin decizia contestată, s-a respins ca tardiv recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 203 din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că recurentul nu a exercitat recursul în termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că sentința nr. 203 din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești a fost comunicată pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în data de 06.01.2020 .

La data de 21.01.2020, pârâtul CNCD a trimis cererea de recurs prin Poșta Militară către Curtea de Apel Ploiești așa cum rezultă din borderoul depus la dosar, cu respectarea termenului legal de 15 zile, care s-a împlinit la data de 22.01.2020.

Astfel, din eroare, instanța de recurs a apreciat ca fiind tardiv formulat recursul, considerând că recursul a fost declarat la data de 23.01.2020, când în realitate a fost formulat în data de 21.01.2020.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula decizia atacată și va stabili termen pentru judecarea recursului la data de 06 decembrie 2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

Anulează Decizia nr. 4865 din 21 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Acordă termen la data de 06.12.2023, cu citarea părților, pentru rejudecarea recursului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.