ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 202/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.08.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Administrația Prezidențială, solicitând suspendarea executării Decretului nr. 1826 de la data de 30 noiembrie 2009 de numire în funcția de judecător a d-lui B..

Prin sentința nr. 1292/2021 de la data de 28 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Prezidențial, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin sentința civilă nr. 94/2022 de la data de 11 aprilie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și cu pârâta Administrația Prezidențială.

A. Recurs principal

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că judecătorul B. se află în stare de incompatibilitate și nu ar trebui să mai judece dosarul penal care îl privește pe recurent.

A mai susținut faptul că cererea de suspendare a Decretului nr. 1826 a fost formulată în termenul legal, cu respectarea dispozițiilor legale privind procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul a mai precizat că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 precum și cele ale art. 132 alin. (1) din Constituția României.

B. Recurs incident

Împotriva sentinței nr. 94 din 11 aprilie 2022 a formulat recurs incident pârâta Administrația Prezidențială, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Din conținutul Legii nr. 47/1994 sau al Regulamentului de organizare și funcționare al Administrației Prezidențiale rezultă că Administrația Prezidențială nu are competențe în ceea ce privește soluționarea cererii pe care a formulat-o reclamantul - suspendarea unui act administrativ emis (exclusiv) de Președintele României, sens în care Administrația Prezidențială nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât nu are atribuții privind emiterea, suspendarea sau revocarea decretelor prezidențiale.

La fila x a sentinței nr. 94 din 11.04.2022, instanța de fond, citând din Decizia Curții Constituționale nr. 1222 din 12 noiembrie 2008, a decis, în mod eronat, că se va respinge "excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Administrația Prezidențială" pe considerentul că "Decizia Curții Constituționale nr. 1222 din 12 noiembrie 2008 precizează că "în sensul legii, prin Administrația Prezidențială se înțelege serviciile publice aflate la dispoziția Președintelui României, cu atribuții stabilite prin regulamentul, propriu, între care reprezentarea acestuia.

Cel care stabilește cadrul procesual în baza principiului disponibilității, nu a formulat cererea sa în sensul în care solicită instanței obligarea Președintelui României prin Administrația Prezidențială. Prin urmare, cererea reclamantului (suspendarea Decretului nr. 1826/30.11.2009, emis de Președintele României) nu se poate materializa în contradictoriu cu Administrația Prezidențiala.

În concluzie, obiectul cererii de chemare în judecată - "suspendare act administrativ" - nu intră în atribuțiile Administrației Prezidențiale. Actul administrativ - Decretul nr. 1826/2009 pentru eliberarea din funcție a unui procuror și numirea sa în funcția de judecător a cărui suspendare se solicită nu a fost emis de către instituția publică, ci, în conformitate cu art. 100 din Constituția României, a fost emis de Președintele României.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, instanța de fond ar fi trebuit să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale, în considerarea faptului că "Administrația Prezidențială nu îndeplinește însă și atribuțiile exclusive ale Președintelui", constatând că acțiunea a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În conluzie, a apreciat că se impune admiterea recursului incident, iar pe fond respingerea cererii formulate de recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu Administrația Prezidențială, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurentul reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul A., ca nefondat.

II. Considerentele instanței de recurs

Recursul formulat de reclamantul A. privește modalitatea de interpretare a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ și de aplicare concretă a acestora în cauza de față.

Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este nefondat, deoarece recurentul reclamant nu a invocat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Astfel, prima instanță a reținut corect că o cerere de suspendare similară, întemeiată pe prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, având ca obiect anularea aceluiași act administrativ, respectiv Decretul Prezidențial nr. 1826/30.11.2009 de numire în funcția de judecător a d-lui B. din cadrul Tribunalului Mehedinți a făcut obiectul cauzei nr. x/2021, înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-A de contencios administrativ și fiscal. În această cauză reclamantul A. a solicitat anularea și suspendarea Decretului Președintelui României nr. 1826/30.11.2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 838 din 4 decembrie 2009, prin care "domnul B. se eliberează din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și se numește în funcția de judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Drobeta Turnu Severin".

Prin sentința civilă nr. 502 din data de 11.03.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-A de contencios administrativ și fiscala respins acțiunea formulată de reclamant.

Cererea de suspendare anterioară soluționată prin sentința civilă nr. 502/2022 de către Curtea de Apel București vizează același motiv, respectiv nerespectarea obligației legale privind depunerea jurământului pentru acces în profesie.

În raport de acest context de fapt, Înalta Curte constată, în acord și cu judecătorul fondului, incidența prevederilor art. 14 alin. . (6) din Legea nr. 554/2004 conform căruia "Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.".

Înalta Curte reține că soluția instanței de fond este corectă prin prisma faptului că, deși nu operează o veritabilă autoritate de lucru judecat în sensul art. 430 din C. proc. civ., în materia instituției suspendării întemeiată pe art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 sunt permise, de principiu, două cereri de suspendare cu același obiect, cauză și între aceleași părți, cu condiția respectării normei impuse de art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la recursul formulat de pârâtă Administrația Prezidențială, instanța de recurs constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Prezidențială.

Astfel, judecătorul fondului a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Președintelui României, republicată "(1) Pentru exercitarea de către Președintele României a prerogativelor care îi suni stabilite prin Constituția României și alte legi se organizează și funcționează Administrația prezidențiala, instituție publică cu personalitate juridica, cu sediul în municipiul București, Palatul Cotroceni.(2) În sensul prezentei legi, prin Administrația prezidențială se înțelege "serviciile publice aflate la dispoziția Președintelui României, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale".

Instanța de fond a mai reținut și prevederile art. 2 din Legea nr. 47/1994 potrivit cărora Secretariatul General are atribuții de reprezentare în instanța Președintelui României și a Administrației Prezidențiale

Întrucât emitentul actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat în prezenta cauză este Președintele României iar prerogativele legale ale acestuia se realizează prin Administrația Prezidențială, așa cum indică dispozițiile legale anterior citate, în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Prezidențial, fiind astfel nefondat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. și recursul incident formulat de pârâta Administrația Prezidențială împotriva sentinței nr. 94 din 11 aprilie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.