ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2015/2024

Ședința publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 februarie 2023 la Tribunalul Harghita, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanței, în esență, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să oblice pârâta, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea și indexarea drepturilor sale de pensie de la data deschiderii dreptului de pensie (15.02.2016) în ipoteza în care nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017, cu consecința reparării pagubelor care i-au fost cauzate în sensul achitării sumelor rezultate în urma recalculării, cu actualizări și dobândă.

Prin sentința nr. 1133/29.11.2023, Tribunalul Harghita a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către instanță din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, în raport de obiectul cererii formulate și a motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul a constatat că nu este competent să soluționeze prezentul litigiu, competența de soluționare aparținând Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, s-a reținut că reclamantul a învestit Tribunalul Harghita cu o cerere privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, iar pe cale de excepție, a invocat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său, prin raportare la dispozițiile art. 1, alin. (3) și (5), art. 16, alin. (1) și (2), art. 79, alin. (1) și art. 115, alin. (4) și (6) din Constituția României.

Tribunalul a redat dispozițiile art. 9, alin. (1)-(2) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și a reținut că reclamantul a invocat faptul că drepturile și interesele sale legitime au fost vătămate prin măsura reglementată de art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, invocând excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții și în consecință a solicitat repararea prejudiciului produs, în sensul restituirii sumelor reținute din pensie cu titlu de C.A.S.S. Așadar, acțiunea dedusă judecății se încadrează în prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, fiind de competența instanței de contencios administrativ. Această competență este atrasă de caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, așa cum rezultă în mod expres din paragraful nr. 34 al Deciziei Curții Constituționale nr. 4/2017 ("În acest context, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special care evidențiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, care atrage competența instanței de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, și calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competența Curții Constituționale sub aspectul controlului de constituționalitate în raport cu Legea fundamentală"), nefiind așadar determinată de pârâtul pe care reclamantul a înțeles să îl cheme în judecată.

Prin sentința nr. 31 din data de 23 februarie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarulș Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut, în primul rând, că în cuprinsul acțiunii reclamantul nu a înțeles să invoce în mod expres prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care au fundamentat soluția tribunalului de declinare a competenței în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.

Din contră, reclamantul a invocat, în justificarea solicitării de obligare a pârâtei la repararea prejudiciului cauzat prin aplicarea art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prevederile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 (articolul are următorul cuprins:

"(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptățite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor").

Așadar, este lipsit de orice tăgadă că reclamantul a formulat o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 223/2015, prin care tinde la repararea de către pârâta Casa de pensii sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a prejudiciului afirmativ cauzat de aceasta prin actualizarea pensiei, prin aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 57/2017.

În cauză, cererea de despăgubiri formulată de reclamant în raport de o altă persoană (Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) decât emitentul ordonanței de urgență considerată neconstituțională nu se subsumează dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, ci este o acțiune de drept comun (Legea nr. 223/2015), însoțită de o excepție de neconstituționalitate potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Așadar, raportul juridic în cadrul căruia reclamantul invocă dreptul de indexare/actualizare a pensiei în raport cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne se subsumează litigiilor în materie de pensii și asigurări sociale conform Legii 223/2015, nefiind un raport de drept administrativ, astfel încât să fie atrasă aplicabilitatea art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.