ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2006/2024

Ședința publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 04.01.2023, sub număr unic de dosar x/2023, reclamanta A. S.A a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, acțiune în anulare act administrativ, solicitând: anularea Raportului de neconformitate nr. x/09.11.2022 aferent Actului adițional nr. x/27.03.2019 la Contractul nr. CS-SC-02 "Supervizarea lucrărilor pentru proiectul Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin" emis de către pârât; anularea Deciziei nr. 153584/19.12.2022 privind soluționarea plângerii prealabile nr. x/22.11.2022 emisă de către pârât; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 14.03.2023, înaintea primului termen de judecată, reclamanta A. S.A a formulat cerere de precizare a cererii de chemare în judecată și cerere de suspendare a raportului de neconformitate nr. x/09.11.2022 .

Prin încheierea din 12 aprilie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea având ca obiect suspendarea executării, formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și a dispus uspendarea executării Raportului de neconformitate nr. x/09.11.2022 emis de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, care a indicat incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ.

Reiterând susținerile aduse prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, recurenta reclamantă a solicitat să se constate ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, în cauză fiind interpretate si aplicate, în mod greșit, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/200.

Sub aspectul pretinsei incidențe a cazului bine justificat arată că judecătorul fondului a expus considerente care nu susțin o aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză și, mai mult, a reținut considerente care antamează fondul cauzei.

S-a mai precizat că, din elementele legate de starea de fapt și de drept rezultă că nu se aflăm în situația de a se fi creat o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

În ce privește producerea unei pagube iminente aspectele prezentate de intimata-reclamantă cu privire la posibila situație în care s-ar putea afla și care reprezintă pure ipoteze speculative, se datorează exclusiv atitudinii culpabile a acesteia, care nu a înțeles să respecte prevederile legale în vigoare aplicabile procesului de gestionare a fondurilor comunitare. Condiția existenței prejudiciului iminent nu este îndeplinită în cauză deoarece, neexistând un caz bine conturat de nelegalitatea evidentă, nu se poate corela și analiza această din urmă condiție, fiind necesară îndeplinirea acestora cumulativă.

În concluzia a precizat că, în cauză condiția existenței prejudiciului iminent nu este îndeplinită‚ deoarece, neexistând un caz bine conturat de nelegalitatea evidentă, nu se poate corela și analiza această din urmă condiție, fiind necesară îndeplinirea acestora cumulativă.

Prejudiciul a fost creat, așa cum se poate constata, bugetului Uniunii Europene din care a fost asigurată finanțarea nerambursabilă a proiectului și ca urmare este necesară recuperarea de urgență a sumei plătită necuvenit, așa cum a fost aceasta individualizată în Raportul de neconformitate nr. x/09.11.2022.

Intimata-reclamantă A. S.A a depus întâmpinare, prin care a solicitat în principal să se constate nulitatea căii de atac, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Instanța de control judiciar constată că recursul pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentului-pârât, rezultă că acesta deși a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul cererii de recurs exhaustiv formulată nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra dispoziția legală menționată.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a aduce în discuție argumentele prezentate în fața instanței de fond în cuprinsul întâmpinării și susținând neîndeplinirea condițiile prevăzute de legea contenciosului pentru a fi admisă cererea de suspendare.

Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, judecătorul fondului a expus considerentele pentru care a admis cererea de suspendare, respectiv că toate condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite cumulativ, întrucât "reclamanta a relevat împrejurările legate de starea de fapt care, în accepțiunea dispozițiilor art. 2 lit. t) din Legea 554/2004, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității Raportului de neconformitate nr. x/09.11.2022, constând în modalitatea în care a înțeles autoritatea emitentă să se raporteze la circumstanțele neprevăzute care au determinat prelungirea Contractului de supervizare fără publicarea unui anunț de participare". Totodată, a constatat că autoritatea susține că "nu există circumstanțe imprevizibile care să determine aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006", deși "(...) în cauză se pune problema prelungirii termenului contractului, iar nu achiziționarea unor servicii de altă natură, care să poată fi eventual încredințate unor altor operatori, iar circumstanțele imprevizibile se referă de fapt la contractele de execuție a lucrărilor de modernizare, iar nu la contractul de supervizare a acestor lucrări de modernizare." "(...) aceasta, coroborată cu împrejurarea că însăși contractele de execuție au fost prelungite fără ca autoritatea pârâtă să conteste necesitatea prelungirii acestora din urmă, constituie circumstanțe care afectează prezumția de legalitate a Raportului de neconformitate nr. x/09.11.2022, prin care s-a aplicat reducerea procentuală de 100%." "Cât privește condiția pagubei iminente, Curtea o constată de asemenea îndeplinită, deoarece executarea actului a cărui suspendare se solicită pune reclamanta în situația de a nu putea finaliza în proiectul de modernizare a infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș Severin în termenul asumat prin contractul de finanțare, cu riscul pierderii sumelor alocate".

În cauză recurenta-reclamantă nu a combătut în niciun fel cele reținute de instanță, susținând doar că "În susținerea pretinsei incidențe a cazului bine iustificat, apreciem că în motivarea hotărârii, instanța de fond a expus considerente care nu susțin o aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză și, mai mult, a reținut considerente care antamează fondul cauzei" și "Mai mult motivarea instanței privind acest aspect este confuză" fără a arăta cum anume a fost antamat fondului cauzei. În schimb a dorit să sublinieze faptul că" (...) aspectele prezentate de intimata-reclamantă cu privire la posibila situație în care s-ar putea afla și care reprezintă pure ipoteze speculative, se datorează exclusiv atitudinii culpabile a acesteia, care nu a înțeles să respecte prevederile legale în vigoare aplicabile procesului de gestionare a fondurilor comunitare" și că "Raportat la existența în cauză a pagubei iminente instanța de fond face trimitere efectivă și exclusivă la argumentele intimatei-reclamante, preluându-le întocmai, fără să dezvolte în plus niciun fel de raționament propriu."

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, și nu de a reanaliza situația de fapt și a reaprecia probele.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ. și nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva încheierii din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.