ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2005/2024

Ședința publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 11 iulie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătătii, au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății să răspundă celor reclamate prin scrisoarea lor trimisă prin e-mail in data de 17 aprilie 2022, invocând faptul că pârâtul, prin reprezentant legal, refuză să le răspundă la cele arătate prin scrisoare.

Prin sentința civilă nr. 325/2023 din 9 iunie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu Ministerul Sănătății.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții A. și B. au formulat recurs, solicitând casarea/anularea hotărârii recurate și, în rejudecare să se dispună admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenții au susținut că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecata a Ministerului Sănătății, deoarece a primit ordin sa facă acest lucru de la SRI, care încearcă sa scape Ministerul Sănătății de răspundere penală pentru faptul ca le-a făcut acte false de nebuni timp de 12 ani si i-a internat ilegal în spitalul de psihiatrie Stei, judet Bihor, unde timp de șapte ani au fost torturați cu medicamente.

Părțile recurente au subliniat faptul că au nenumărate sesizari către pârât despre situația lor, sesizări la care ministerul sănătății a refuzat sa le răspundă sau nu a raspuns la obiect. În baza sesizărilor lor, la torționarul securist - Ministrul Sănătății C., ministerul era obligat sa demareze anchete la care sa le dea raspuns, dar acesta a preferat sa execute ordinele conducerii SRI si a incercat sa îi omoare prin tortura, în timp ce erau deținuți politic în spitalul de psihiatrie Stei.

Curtea de Apel Cluj a refuzat sa scrie în sentința numărul dosarului x de la CEDO. Prin aceasta infractiune de fals prin omisiune, președintele D. încearcă să ascundă punctul 27 din sentință, unde România susține ca A. nu sunt inventator, că delirează spunând ca are brevete de invenție la OSIM, ca este bolnav psihic periculos.

Precizează că are la OSIM 4 brevete de invenție și peste 17 cereri de brevet de invenție. Invențiile sale au fost furate de SRI și vândute ilegal la CIA, MOSSAD, Ml 6, serviciile secrete europene si elvețiene. Invenția sa "casa cu fundație pe verticală" a dezvoltat in 10 ani o industrie de peste 500 miliarde euro. Acesta este unul dintre motivele pentru care au fost internati de SRI la psihiatrie si torturati. Reclamanta B. susține că este scriitoare și a depus la OSIM o cerere de marca ("atelierul de croitorie") care astăzi are o valoare de piață de 3 milioane de euro.

Solicit obligarea Ministerului Sănătății să demareze anchete la spitalele care i-au privat de libertate si i-au torturat, urmând să raspundă despre încălcarea drepturilor omului in cazul lor și a tuturor pacienților de la spitalul de psihiatrie Stei, judet Bihor.

Precizează că au trimis la CEDO o noua cerere de chemare in judecata a României, SUA, Israel, Germania, Franța.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare, prin care a solicitat în principal constatarea nulității căii de atac, întrucât nu sunt aduse critici hotărârii recurate, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Instanța de control judiciar constată că recursul promovat de către reclamanții A. și B. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurenților-reclamanți, rezultă că aceștia nu au invocat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ. și nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra dispoziția legală menționată.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-au limitat la a aduce în discuție argumentele prezentate în fața instanței de fond în cuprinsul acțiunii, solicitând obligarea Ministerului Sănătății să răspundă solicitărilor lor, în sensul de a spune că Spitalul de Psihiatrie Stei încalcă drepturile omului.

Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, judecătorul fondului a expus considerentele pentru care a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât prin acțiune se solicită obligarea pârâtului la realizarea anchetelor solicitate, deși în cererea inițială adresată pârâtului solicita să precizeze are loc încălcarea drepturilor omului la Spitalul de Psihiatrie Ștei, astfel că nu există un refuz în sensul pretins prin cererea de chemare în judecată si care să fie cenzurat din perspectiva legalității sale în raport de art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea 554/2004". Totodată, s-a reținut că solicitarea adresată pârâtului la data de 17.04.2022 nu urmărește realizarea unui drept sau a unui interes legitim propriu reclamantilor, neexistând corelativ unui asemenea drept sau interes legitim obligația legala a Ministerului Sănătății de a demara o anchetă în sensul solicitat de reclamanți si cu atât mai puțin de a comunica un răspuns care să confirme o încălcare a drepturilor omului în cadrul spitalului sus indicat."

În cauză, recurenții-reclamanți nu a combătut în niciun fel cele reținute de instanță, susținând doar că "instanța de fond a respins cererea de chemare în judecata a Ministerului Sănătății, deoarece a primit ordin sa facă acest lucru de la SRI, care încearcă sa scape Ministerul Sănătății de răspundere penală pentru faptul ca le-a făcut acte false de nebuni timp de 12 ani si i-a internat ilegal în spitalul de psihiatrie Stei, judet Bihor, unde timp de șapte ani au fost torturați cu medicamente" și că judecătorul fondului a refuzat "să scrie în sentința numărul dosarului x de la CEDO" și solicitând în finalul motivelor "obligarea Ministerului Sănătății să demareze anchete la spitalele care i-au privat de libertate si i-au torturat, urmând să răspundă despre încălcarea drepturilor omului in cazul lor și a tuturor pacienților de la spitalul de psihiatrie Stei, judet Bihor".

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, și nu de a reanaliza situația de fapt și a reaprecia probele.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ. și nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 325/2023 din 9 iunie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.