ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1996/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 22 iunie 2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Alba, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanței să dispună: 1. anularea adreselor nr. x/29.04.2022 și nr. y/19.04.2022 emise de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Alba și Inspectoratul General al Poliției Române; 2. obligarea pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului Alba și Inspectoratul General al Poliției Române la recunoașterea dreptului privind deplasarea la și de la locul de muncă cu autoturismul personal și decontarea cheltuielilor de transport și obligarea pârâților să deconteze cheltuielile de transport ale reclamantului, la și de la locul de muncă, cu mijlocul de transport deținut legal, conform art. 6 lit. f) din H.G. nr. 1292/2003 începând cu luna noiembrie 2021 și până la momentul încetării îndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea acestui drept; 3. anularea prevederilor pct. 19 din Ordinul MAI nr. 136/13.02.2004, în măsura în care se apreciază că aceste dispoziții legale sunt aplicabile situației reclamantului; 4. acordarea cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 11/F-CONT din 27 ianuarie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție Județean Alba. Pe fond, a respins cererea ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 11/F-CONT din 27 ianuarie 2023 a Curții de Apel Pitești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a arătat că instanța de fond a fost învestită în prezentul dosar exclusive cu petitul de anulare a prevederilor pct. 19 din Ordinul MAI nr. 136/13.02.2004, celelalte petite deduse judecății rămânând in competența Trihunalului Argeș în dosarul nr. x/2022 (petite care vizau anularea adreselor nr. x/29.04.2022 și nr. y/19.04.2022, obligarea pârâților la recunoașterea dreptului privind deplasarea la de la locul de muncă cu autoturismul personal decontarea cheltuielilor de transport obligarea pârâlilor sä deconteze cheltuielile de transport ale subsemnatului, la de la locul de muncä, cu mijlocul de transport delinut legal, conform art. 6 lit. f) din H.G. nr. 1292/2003 începând cu luna noiembrie 2021 până la momentul încetării îndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea acestui drept). Or, astfel cum reiese din considerentele sentinșei recurate, instanta s-a investit în prezenta cauză și cu celelalte două petite, analizând în considerente situația de fapt privind recunoașterea dreptului privind deplasarea la și de la locul de muncă cu autoturismul personal decontarea cheltuielilor de transport obligarea pârâților să deconteze cheltuielile sale de transport, la de la locul de muncă și dând dezlegare acestor petite, fără a se pronunța asupra petitului cu care a fost de fapt învestită și fără a analiza argumentele formulate din perspectiva acestuia. Toate considerentele sentinței atacate analizează starea de fapt și prevederile legale din perspectiva petitelor din dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Argeș, fără însă ca instanța să analizeze în mod efectiv cele două motive de nelegalitate pe care a înleles să le invoce în cererea de chemare în iudecată în susținerea petitului de anulare a prevederilor pct. 19 din Ordinul MAI nr. 136/13.02.2004. Analiza pe care instanța de fond o realizează din perspectiva petitului de anulare a prevederilor pct. 19 din Ordinul MAI nr. 136/13.02.2004 este una generică, prin care îi impută faptul că nu fi indicat nicio dispoziție legală cu forță juridică superioară în temeiul și executarea căreia a fost emis ordinul contestat parțial, în condițiile în care a indicat și analizat în mod explicit în cuprinsul cererii de chemare în judecată prevederile art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și ale art. 6 din H.G. nr. 1292/2003.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinările formulate, intimații - pârâți Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. Prin sentința nr. 514 din 09 noiembrie 2022, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestui tribunal în soluționarea petitului 3 al cererii de chemare în judecata formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâțiii IPJ Alba, IGPR și Ministerul Afacerilor Interne și, în consecință, a declinat competența de soluționare a petitului nr. 3 al cererii de chemare în judecată, având ca obiect anulare prevederi Ordin MAI nr. 136/2004, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, în cauza de față, Curtea de Apel a fost învestită cu soluționarea cererii având ca obiect anularea prevederilor pct. 19 din Ordinul MAI nr. 136/13.02.2004. Înalta Curte constată că hotărârea recurată în prezenta cale de atac este nelegală, fiind afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia, casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Din considerentele sentinței recurate, rezultă că instanța de fond a analizat legalitatea adreselor nr. x/29.04.2022 și nr. y/19.04.2022 privind recunoașterea dreptului de deplasare la și de la locul de muncă cu autoturismul personal și decontarea cheltuielilor de transport și obligarea pârâților să deconteze cheltuielile de transport ale recurentului reclamant, la și de la locul de muncă, competența de soluționare a acestor capete de cerere fiind declinată în favoarea Tribunalului Arges prin sentința nr. 513/08.11.2022, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x În cauza de față prima instanță a nesocotit limitele învestirii sale, procedând la analizarea capetelor de cerere ce fac obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Argeș, fără a se pronunța asupra legalității prevederilor art. 19 din Ordinul MAI nr. 136/2024, cu care a fost învestită. Art. 22 alin. (6) și art. 397 alin. (1) din C. proc. civ. obligă instanța de fond să se pronunțe doar asupra a ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii. În concluzie, se constată că recursul este fondat, iar pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, pe care judecata în primă instanță le conferă părților, apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Față de aceste considerente, constatând fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de casare, incidența prevederilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ. conducând la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu luarea în considerare a cadrului procesual așa cum a fost stabilit prin sentința de declinare nr. 514/09.11.2022 de către Tribunalul Sibiu.