ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1980/2024

Ședința publică din data de 05 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constatate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin sentința civilă nr. 1361 de la data de 5 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., fiind constată calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 1361 de la data de 5 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

A arătat că hotărârea judecătoreasca pronunțata este nelegala, instanța de fond, în mod greșit si cu încălcarea dispozițiilor din cadrul Convenției Europene a Drepturilor Omului, a reținut ca recurentul-reclamant este colaborator al Securității.

A invocat prevederile art. 7 din Convenție, Hotărârea C.E.D.O. din 24.07.2008 în cauza Kononov contra Letoniei și practica ÎCCJ în materie, cu precizarea că prima instanță de judecată nu a avut in vedere ceea ce s-a statuat în cuprinsul hotărârii nr. 980/2011 atunci când a soluționat prezenta cauza.

Recurentul - pârât a arătat că a fost constrâns sa consemneze acele note informative, sub îndrumarea ofițerilor de securitate si, având in vedere consecințele pe care le-ar fi suportat în caz contrar, acesta a fost nevoit sa se conformeze cerințelor privite. Mai mult decât atât, are importanță faptul ca notele informative semnate de recurent nu au avut repercusiuni asupra celor trei persoane, acestea nefiind trase la răspundere penală/administrativa/civila.

Fară a tine cont de circumstanțele anterior expuse si de faptul ca adevărul obiectiv nu ar putea fi stabilit într-o sala de judecata din perspectiva istoriei, prima instanța a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G, nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securității.

Conform acestor dispoziții, pentru a fi declarată colaborator al Securității, persoana care a furnizat informații, precum note si rapoarte scrise, trebuie sa îndeplinească cumulativ doua condiții: sa fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar pe de alta parte, sa fie vizata îngrădirea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului.

A menționat că, în mod greșit, instanța de fond a considerat că în cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale susmenționate, făcând o analiza superficiala a probatoriului administrat in cauza.

În ceea ce privește prima condiție cerută de textul de lege, în cuprinsul notelor informative date de către recurent nu sunt menționate activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, consemnările făcute de acesta având un caracter mult prea general pentru a fi declarate "denunțuri". Într-o singura nota informativa, respectiv cea privitoare la B., recurentul notează "discuții necorespunzătoare in domeniul economic si politic", însa chiar si acestea sunt vagi si nu pot conduce la o participare in mod direct si activ la activități care erau potrivnice regimului din acea vreme.

Restul informațiilor consemnate in note cuprindeau fapte de notorietate, cum ar fi cele referitoare la locurile de munca pe care le dețineau persoanele vizate, la consumul de băuturi alcoolice, etc, nici acestea neputând fi catalogate ca informații care sa vizeze îngrădirea drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului.

Fata de aceste motive, a solicitat admiterea recursului formulat si casarea hotărârii pronunțate, iar in rejudecare, respingerea cererii reclamantului C.N.S.A.S.

In drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, în raport de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte constantă că instanța de contencios administrativ a fost învestită de intimatul - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu o acțiune privind constatarea calității ce colaborator al securității pentru recurentul - pârât A..

Prima instanță, considerând îndeplinite condițiile legale de la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a admis cererea de chemare în judecată, reținând că notele informative ale paratului au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informații către organele de securitate având posibilitatea să expună persoanele vizate la consecințe negative.

Împotriva acestei soluții, a formulat cerere de recurs pârâtul invocând interpretarea și aplicarea greșită a legii în cauză, respectiv neîndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru a se constata calitatea sa de colaborator al securității așa cum sunt acestea reglementate la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Învestită cu soluționarea căii de atac a recursului, Înalta Curte urmează a se pronunța cu privire la incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) prevede:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material …" totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că prima condiție cerută de textul de lege de la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definește colaboratorul Securității este definit ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce forma, precum note si rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile si atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si care au vizat îngrădirea drepturilor si libertarilor fundamentale ale omului" este îndeplinită.

În acest sens, ca urmare a analizării materialului probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, recurentul-pârât a furnizat informații Securității, care au vizat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Din înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că pârâtul a fost recrutat ca informator al Securității, având numele conspirativ "C.", aspect ce rezultă din angajamentul din semnat de către acesta la data de 24.09.1989 și din raportul întocmit la data de 23.09.1984 de Lt. Maj. D. din cadrul Inspectoratului Județean Galați - Serviciul II B.

Prin angajamentul semnat, pârâtul s-a angajat să colaboreze "în mod secret, organizat și activ cu organele de securitate în activitatea pe care o desfășoară acesta de prevenire a oricăror acte care ar putea aduce atingerea securității Statului", neexistând niciun element care să conducă la concluzia că angajamentul a fost smuls prin constrângere.

S-a reținut în cuprinsul notei de constatare că, în urma angajamentului, pârâtul a furnizat organelor de securitate un volum ridicat de informații cu privire la diferite persoane din cadrul colectivității, acesta dând dovada de inițiativă în furnizarea unor informații cât mai detaliate.

Cu toate acestea, relevanță prezintă în cauză nota informativă olografă de la data de 24.09.1984, aflată la dosar de fond, în care s-a consemnat faptul că "Referitor la numitul B.. informez că îl cunosc de mulți ani și o perioadă am fost prieteni, este cooperator la CAP Fîrțănești. A lucrat și la Galați, dar a fost dat afară și a trebuit să revină în sat. Duce o viață dezordonată, și-a lăsat nevasta și se ține de băutură. Am auzit că îndeamnă și pe alții să nu mai lucreze, după ce se îmbată, uneori, face discuții necorespunzătoare în domeniul economic și politic".

Prin urmare, recurentul - pârât a furnizat informații vizând comportamentul în societate al unor persoane precum și atitudinea acestora față de regimul politic și de situația economică a țării, această atitudine nefiind pe placul regimului comunist, existând suspiciunea, temerea ca cetățenii ar putea compara condițiile economice și politice sau ar fi nemulțumiți de neajunsurile din țară.

În ceea ce privește a doua condiție, din interpretarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că cerința legală pe care trebuie să o îndeplinească informațiile furnizate organelor de Securitate pentru a se reține calitatea de "colaborator" este aceea ca denunțarea să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Așadar, pentru a se reține calitatea unei persoane de "colaborator al Securității" este suficient ca informațiile furnizate să urmărească, să aibă potențialul, să fie apte să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale, nefiind necesar să se dovedească împrejurarea că aceste drepturi au fost încălcate sau îngrădite în concret. Or, la aprecierea îndeplinirii acestei cerințe trebuie avută în vedere atitudinea subiectivă a persoanei care furnizează informațiile, în sensul de a se stabili dacă aceasta conștientiza faptul că informațiile respective pot atrage consecințe în ceea ce privește persona vizată, consecințele constând în măsuri de urmărire și verificare care presupun îngrădirea sau chiar încălcarea unor drepturi fundamentale.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că informațiile furnizate de pârât Securității au, fără putință de tăgadă, acest potențial, în sensul că, în raport de conținutul lor, sunt de natură să expună persoanele la care se referă unor consecințe grave.

De asemenea, este în afara oricărei îndoieli faptul că pârâtul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate, acceptând că asupra persoanelor respective urma să se desfășoare acțiuni care vizau încălcarea dreptului la viață privată, prin ingerințele autorităților în viața acestora (acțiuni de investigații).

Într-adevăr, informațiile furnizate de către recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informațiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea și intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 1361 din 5 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.