ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 194/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanta Direcția Județeana pentru Tineret și Sport Vrancea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului București, anularea Ordinului nr. 1176/09.09.2020 și anularea adresei nr. x/24.09.2020 prin care pârâtul a răspuns la contestația administrativă.

Prin sentința civilă nr. 79 de la data de 27.04.2021 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, promovată de instituția reclamantă Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Vrancea, în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Tineretului și Sportului.

Împotriva acestei sentințe, a reclarat recurs Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Vrancea, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale, a susținut recurenta -reclamantă, subsumat cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., faptul că sentința civilă atacată conține motive contradictorii, în sensul în care prima instanță nu a fost consecventă în argumentele sale conform cărora crearea unui post de conducere a dus la modificarea organigramei și a statului de funcții al instituției, cu grevarea bugetului acesteia, fără ca cineva din cadrul unității să fi propus această modificare.

Ulterior, în dezvoltarea argumentelor subsumate cazului de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 a arătat partea recurentă că au fost încălcate dispozițiile legale privind suspendarea actului administrativ.

Totodată, a susținut că au fost încălcate disp. legale de la art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 776/2010 și a art. 518 din Codul Administrativ.

Astfel, a arătat partea recurentă faptul că ordinul contestat a fost emis nu la propunerea sau solicitarea conducătorului recurentei ci din inițiativa directă a pârâtei aceasta făcând referire în actul administrativ emis la o notă a Direcției Politici, Strategii și Programe în domeniul Sportului.

Ulterior, a reluat partea o serie de critici pe care le-a expus și în cuprinsul contestației administrative și a precizat faptul că pentru a acoperi lipsa înscrisurilor necesare pentru modificarea statului de funcții MTS a depus la dosar cererea cu nr. x/2020 care nu are legătură cu prezenta cauză. Astfel, a susținut că pentru emiterea ordinului contestat era necesar ca MTS să prezinte o nouă adresă a DJTS Vrancea prin care să se solicite modificarea statului de funcții.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefiind motivată, criticile recurentului fiind simple nemulțumiri adresate sentinței atacate.

Cu privire la motivele de casare invocate, a susținut intimatul - pârât că acestea sunt neîntemeiate, nefiind identificată de parte nicio contradicție între considerente și dispozitiv și nefiind încălcate/interpretate greșit dispozițiile de drept materiale la emiterea soluției primei instanțe.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Prin Ordinul nr. 1176/09.09.2020 emis de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului s-a aprobat modificarea structurii organizatorice și a statului de funcții ale Direcției Județene pentru Sport și Tineret Vrancea, conform anexelor 1 și 2. Prin acest Ordin a fost înființat un nou post de conducere -de director executiv adjunct la nivelul organigramei reclamantei Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Vrancea.

Recurenta - reclamanta Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Vrancea a contestat pe cale administrativa acest Ordin, intimatul - pârât răspunzând contestației administrative prin adresa nr. x/24.09.2020, în sensul respingerii acesteia.

Ulterior, în termen legal, recurenta - reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ cu acțiunea care face obiect al dosarului de față, cererea fiindu-i respinsă.

Pe calea prezentului recurs, recurenta-reclamantă a criticat sentința civilă de la fondul cauzei, invocând temeiul de drept de la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte îl apreciază ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:

Analizând recursul de față întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte îl apreciază a fi nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Astfel, analizând sentința civilă atacată din perspectiva criticii recurentei în sensul că ar exista contradictorialitate între considerente și dispozitiv, rezultă că motivarea expusă de instanța fondului nu duce la o altă soluție decât cea cuprinsă în partea finală a hotărârii prin care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată, iar Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță.

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În prealabil, va proceda instanța de control judiciar la înlăturarea criticilor expuse de partea recurentă cu privire la cererea de suspendare existentă în cauză cu precizarea că, în dosarul de față, s-a promovat cerere de recurs împotriva sentinței civile nr. 79/202021 prin care a fost respinsă cererea de anulare a Ordinului nr. 1176/2020 iar nu cerere de recurs împotriva sentinței civile nr. 142/2020 a Curții de Apel Galați prin care s-a soluționat cererea de suspendare a actului administrativ atacat. Împotriva sentinței prin care a fost soluționată cererea de suspendare a actului administrativ a fost formulată cerere de recurs în dosarul nr. x/2020 al ÎCJJ, cererea de recurs fiind anulată ca netimbrată. Pe cale de consecință, toate criticile expuse de această parte în ceea ce privește suspendarea actului administrativ nu au nici un efect în prezenta cauză, soluția instanței cu privire la aceste aspecte intrând în puterea de lucru judecat.

În cauză, Înalta Curte constata ca recurenta - reclamantă a invocat încălcarea de către emitentul Ordinului nr. 1176/09.09.2020 a disp. art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 776/2010 și a disp. art. 518 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Potrivit disp. art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 776/2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București "Statele de funcții și structura organizatorică ale direcțiilor județene pentru sport și tineret și ale Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București se aprobă prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, la propunerea conducătorilor acestora", iar în conformitate cu disp. art. 518 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, "Reorganizarea autorității sau instituției publice (1) În caz de reorganizare a activității autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în compartimentele rezultate, în următoarele cazuri: a) se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%; b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment;c) este schimbată denumirea funcției publice fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice; d) intervin modificări în structura Compartimentului. (2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii: a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public; b) îndeplinirea condițiilor specifice stabilite pentru funcția publică; c) să fi desfășurat activități similare. (3) În cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică.

Cu referire la încălcarea disp art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 776/2010, a reținut corect prima instanță că în cauza nu este vorba despre aprobarea statului de funcții și a structurii organizatorice în întregul său, ci doar de înființarea unui nou post de conducere. În acest context, reține Înalta Curte că legalitatea actului administrativ nu este influențată de lipsa propunerii conducătorului Direcției Județene pentru Tineret și Sport Vrancea, adresata Ministrului Tineretului și Sportului, de modificare a structurii organizatorice și a statului de personal, prin înființarea noului post de director executiv adjunct.

În continuare, în ceea ce privește critica recurentei de încălcare a dispozițiilor art. 518 din O.U.G. nr. 57/2019, apreciază Înalta Curte că în mod corect s-a reținut faptul că aceste dispooziții nu sunt incidente în cauză, textul de lege vizând reorganizarea întregii instituții publice, aspect care nu se regăsește în speța dedusă judecății în care este vorba, în mod exclusiv, de înființarea unui post nou de director executiv adjunct.

În ceea ce privește critica recurentei-reclamante referitoare la grevarea în mod nejustificat a bugetului instituției, arată Înalta Curte faptul că prin Ordinul nr. 1176/09.09.2020 s-a înființat noul post de director executiv adjunct, fără a se și dispune ocuparea acestuia, în condițiile în care, potrivit disp. art. 27 alin. (3) din Legea nr. 55/2020, pe durata stării de alerta se suspenda orice tip de concurs la nivelul instituțiilor și autorităților publice, pentru ocuparea posturilor vacante și temporar vacante. Nefiind ocupat postul respectiv de un titular stabil, independent de crearea acestuia, nu se cauzează recurentei un prejudiciu de buget. Prin urmare, nici această susținere a recurentei Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Vrancea nu are fundament și va fi respinsă în consecință.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Vrancea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Vrancea împotriva sentinței nr. 79 din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.